somatie

Banca Oamenilor Întreprinzători mai vrea nişte bani de la mine

Banca Transilvania, una dintre cele mai mizerabile bănci din România, nu vrea să mă lase să trăiesc. Eu aş lăsa-o să moară, dar nu-i după mine, că dac-ar fi…

povesteam anul trecut cum mă urmăresc greşelile tinereţii: un credit [mascat sub denumirea de “descoperit de cont” sau ceva de genul ăsta] de care nu aveam nevoie s-a întors împotriva mea după şapte sau opt ani, pentru că deşi banca mi-a blocat ultima tranşă din salariu, banii nu i-au fost suficienţi ca să acopere datoria şi nici nu s-a gândit să mă anunţe că va folosi cei 500 de lei ca să “pape” dobândă, lună de lună, timp de câţiva ani.  Continue reading

mcdonalds

Oameni care au mâncat de pe jos

E clar că pe Internet sunt liberi să aibă opinii tot felul de cetăţeni, fie că sunt sau nu întregi la cap, fie că au fost prezenţi sau absenţi la orele de limba şi literatura română, fie că îi duce mintea cât de cât sau efectiv le curg băluţele din gură. La naiba, până şi băiatu’ ăla care locuieşte în gura presei are opinii, ba chiar e formator de opinie, deşi el nu a făcut nimic toată viaţa lui în afară de a critica şi de a înjura.  Continue reading

pateu rotina

Cine mănâncă pate la birou?

La HD TV, una dintre televiziunile locale din Hunedoara, pe vremea când încă mai avea emisiuni şi nu difuza doar chestii în reluare [tatăl şi soţul patroanei sunt un pic în arest], am văzut o reclamă. Bine, am văzut mai multe reclame şi am râs de fiecare dată. Sunt genul ăla de reclame făcute chiar în studiourile de ştiri ale televiziunilor care le difuzează. Dacă aţi văzut vreo reclamă difuzată numai de OTV, ştiţi despre ce vorbesc.

Dar una dintre ele m-a făcut să mă opresc, brusc, din râs.  Continue reading

man typing

The irony: “Scrie-ţi articole de calitate”

Am primit un mail [spam] de la Andreea Gherasim – mulţumesc, dar te-aş ruga să mă ştergi din lista ta de contacte spamabile, cică: “Ceva inedit in Romania!

Platforma Blasting News cu ramura internationala se dezvolta acum pe teritoriul tarii noastre! Insa pentru acest lucru are nevoie de scriitori! Continue reading

shutterstock_55970314 copy

Primele zile de privaţiuni sunt mai grele

La începutul anului 2014, am luat o hotărâre: în anul care tocmai începea, nu aveam să cumpăr nici măcar o singură geantă. Fie că e vorba despre genţi, poşete, gentuţe, genţi de cosmetice, portofele, ghiozdane, rucsacuri, plase, nimic-nimic-nimic nu aveam voie să cumpăr. Şi am reuşit să mă abţin!

Motivul principal: aveam un geamantan plin cu genţi pe care nu le purtam. Încă mai am genţi pe care nu le-am purtat niciodată. Sebi mi-a cumpărat mai demult o geantă făcută dintr-un fermoar lung şi mi-au trebuit vreo trei ani ca să încep să o port. Încă mai am o colecţie destul de mare de genţi şi gentuţe, dar cu toate astea, geanta pe care o port zi de zi, pentru care prietenii fac mişto de mine – şi mie mi se rupe – este un ditamai rucsacul de la Crumpler.  Continue reading

shutterstock_114711379 copy

Cum e să nu mai fumezi după 15 ani

M-am apucat de fumat la 17 ani, fix de ziua mea, ca să ştiu cu precizie cât timp voi fi fumat. Încă de la prima ţigară am ştiut că va veni o vreme când voi calcula câţi ani am fumat şi că voi dori să renunţ la acest obicei.

Din aprilie 2014, când Sebi şi-a aruncat bricheta la gunoi şi a hotărât să se lase de fumat, am tot zis că e psihopat, că nu există să te laşi de fumat aşa, dintr-o dată, fără nici un “ajutor”. Dacă ar fi atât de simplu, toată lumea s-ar lăsa de fumat, nu? Plus că Sebi nici nu se prea gâdilă, deci am zis că fie e psihopat, fie e un robot foarte bine finisat, un extraterestru cu câteva bug-uri, printre care cel cu gâdilatul.

Eu am hotărât să mă las de fumat cam de prin 2009, când împlinisem deja 10 ani de fumat, dar… n-a fost să fie. Nu era momentul, nu am avut voinţă, naiba ştie ce-a fost. În aprilie, când s-a lăsat Sebi, mi-am zis că e clar timpul să mă las şi eu. Am stat într-o seară la filme fără să fumez, apoi dimineaţa mi-am făcut cafeaua şi deja tremuram. Căutam un motiv, oricare, pentru a-mi aprinde o ţigară. Şi l-am găsit repede. Motivul nu-l mai reţin, dar ştiu că atunci nu am fost în stare să mă las de fumat doar pentru că se lăsase jumătatea mea.  Continue reading