copii jucandu-se de-a oamenii mari

Când nu ne mai jucăm “de-a oamenii mari”

În copilărie, când ne jucam de-a casa, ne făceam că primim musafiri, că punem masa, că luăm cina cu prietenii etc. Ne jucam de-a oamenii mari – nu am folosit niciodată în copilărie termenul de “adult”, eram noi, copiii, şi ei, oamenii mari.

Ei bine, nu ştiu exact când şi cum s-a făcut tranziţia de la zilele când prietena mea cea mai bună, Dana, rămânea la mine peste noapte [şi-apoi mă trezea dimineaţa sâcâindu-mă că-i e foame – iar eu aş mai fi dormit câteva ore bune] şi zilele când suntem invitaţi la sau primim prieteni [chiar cupluri] la masă! Chiar că nu ştiu când s-a întâmplat, mi se pare ciudat că dintr-o dată nu mai sunt “domnişoara”, ci “tanti” [în special pentru copilaşii de la bloc şi pentru micuţii cerşetori care împânzesc oraşul].

Vineri ne-au venit nişte prieteni la masă. N-a fost chiar cină, pentru că s-a întâmplat la ora la care eu îmi iau brunch-ul, dar n-a fost nici prânz, pentru că ei au un copil de un an şi-un pic şi la ora aia era târziu pentru prânz şi cam devreme pentru cină. Cert e că au venit, aşa cum procedează oamenii mari, cu nişte doze de bere şi o sticlă de vin.  Continue reading

ford

Ci maşină-i asta, uăi?

Dizăl, dizăl! Aşa cum probabil că ştiţi, că v-am mai povestit, de un an jumate, am făcut schimb cu tatăl meu şi Fordul lui este al meu, iar el conduce şi se bucură de Opelul Zafira care nu m-a vrut pe mine.

Oricât mi-aş fi dorit eu o maşină micuţă şi drăguţă, trebuie să-i dau dreptate instructorului meu de la şcoala de şoferi, care mi-a spus că după un an o să mă satur să tot trag de o maşină cu motor mic, care nu mă va ajuta în depăşiri şi-mi va consuma mai mult faţă de una cu motor mare. A avut dreptate, no. Drept e că nici m-am prea condus eu alte maşini, dar mi-a fost suficient să dau o tură cu Matizul redacţiei ca să mă lămuresc că maşina mică e şi mai nesigură, şi mai instabilă, dar mai ales enervant de slabă şi înceată în comparaţie cu dizălul meu.

Am condus şi Zafira, benzinar cu motor la fel de mare ca al meu: 1,8 l. Pfff… cum să vă zic? Pentru mine, diferenţa dintre diesel şi benzinar e ca şi cum ţi-ai pune perna de pe fotoliul de acasă pe un scaun din plastic, de-ăla de terasă, făcut la Chimica Orăştie în vremurile când încă mai producea mase plastice. E tot aşa, numai că altfel. Bine, eu şi şcoala am făcut-o pe un diesel, m-am obişnuit cu binele, cu plecări uşoare de pe loc, chiar şi numai din ambreiaj, cu acceleraţie rapidă, fără să duci motorul la patru mii de turaţii, cu zvâc etc.

Pe scurt, nu aş da dieselul pe un motor pe benzină decât dacă s-ar interzice motorina în UE – şi chiar şi atunci m-aş gândi mai serios la emigrare!

Numai că nici la Fordul meu nu-s toate roz. Are, dragul de el, 14 ani, timp în care nu ne-am omorât cu schimbatul de piese auto. I-au fost schimbate doar câteva “consumabile”, plăcuţe şi discuri de frână, nişte bucşe, uleiul [normal!], câte o piesă electrică pe unde a mai picat şi cam atât. Ce-mi place la el e că, în ciuda faptului că l-am forjat fără ruşine atâţia ani – şi noi, dar probabil că şi proprietarul anterior -, se ţine tare. E ca un soldat care a trecut prin toate luptele în care a fost trimis şi continuă să se înscrie în misiuni speciale.  Continue reading

avon loves youtube

Acum poţi să-ţi cumperi produse cosmetice direct de pe YouTube — #avonlovesyoutube

În premieră pentru industria de beauty din România, AVON şi YouTube România au lansat canalul Avon Space YouTube Premium Channel. Pe lângă materialele despre cele mai noi trenduri în video blogging, tutoriale, recomandări şi trucuri de frumuseţe, informaţii despre campaniile sociale derulate de AVON, proiectele speciale AVON, o altă chestie faină este că noile clipuri disponibile pe tab-ul AVON Space au produse cumpărabile, adică pe care le poţi cumpăra chiar din clipurile video, printr-un singur click.

Mi se pare că am ajuns foarte departe, de la “AVON lady” care-ţi prezenta catalogul la o cafea, în pauza de masă ori ţi-l lăsa de pe o zi pe alta sau de pe o săptămână pe alta, la cumpărarea de produse cosmetice în timp ce le vezi prezentate pe YouTube. #avonlovesyoutube

Cu un click pe www.youtube.com/AvonCosmeticsRomania, puteţi vedea cum ar trebui să arate toate canalele de YouTube ale firmelor care-şi respectă clienţii. AVON a făcut primul pas, e o premieră în industria de beauty din România, jos pălăria, zic!

Eu văd lansarea acestui canal ca pe o dovadă de respect faţă de sutele de mii de cliente AVON din România.  Continue reading

adi hadean masterchef

MasterChef cu Adi Hădean

Nu sunt neapărat o fană înfocată a emisiunilor culinare. Dacă nu aducea PRO TV formatul MasterChef, nu aş fi luat deloc contact cu bucătăreala televizată. Ca întotdeauna, Antena s-a luat după PRO şi a adus Top Chef sau ceva de genul ăsta [nu am urmărit decât un "episod", pentru că participa o cunoştinţă].

E foarte posibil să am TV Paprika în lunga listă de canale TV pe care mi le furnizează RDS, dar nu am avut curiozitatea să mă apropii de el. La ce mi-ar folosi? Să văd nişte oameni care gătesc chestii delicioase pe care eu n-o să le pot face niciodată, iar apoi să mă apuce foamea şi eu să nu-mi pot face decât cartofi prăjiţi sau o zamă chioară?

Gătitul nu e pentru toată lumea, asta-i clar. Eu nu sunt între persoanele pasionate de gătit, nu înţeleg mare lucru şi nici nu-mi bat prea mult capul. Văd arta culinară ca pe o artă care se consumă literalmente prea uşor: acum e în farfurie, mâine… nu mai e deloc. Şi te chinui câteva ore, stai lângă sobă/aragaz/cuptor, te coci şi tu lângă mâncarea aia doar pentru un sfert de oră de plăcere gustativă.  Continue reading

berlin

Concediul săracului, pe YouTube

Mă uitam aseară la diferite filmuleţe pe YouTube, cu căştile-n urechi, când m-a întrebat văru-meu ce fac, la ce mă uit. I-am spus că mă “plimb” virtual prin Frankfurt, pentru că găsisem un video interesant.

– Aha, deci ca un fel de concediu…, a venit răspunsul.

Şi atunci mi-am dat seama că vara asta care tocmai a trecut, concediul mi l-am făcut pe YouTube. Nu de săracă, ci pentru că abia săptămâna viitoare pot să plec şi eu în concediu, mi-a venit înlocuitoarea. *insert happy chiuit aici*

Pentru că nu sunt egoistă, o să vă arăt şi vouă un film fain despre Berlin, compus din cinci “episoade” urcat pe YouTube de un tip care face filme foarte faine, e de urmărit – şi vorbeşte în engleză, nu în germană. Sper să vă placă, eu m-am plimbat o oră prin Berlin aseară!  Continue reading

20140914_052458

Din bucata mea de pâine…

A făcut soacra mea nişte cookies foarte bune, atât de bune, încât aproape că ne-am bătut pe ele când le-am descoperit gustul.

Doru, cumnatu-meu, le poartă după el într-o cutie de carton- așa cum și eu port un borcan cu chili, că nu știi niciodată când ai nevoie să ultra-condimentezi o mâncare. Şi a venit, săracul,  cu noi la țară,  urmând să plece sâmbătă după  masă. A plecat în grabă si ŞI-A UITAT CUTIA CU PRĂJITURELE!  Continue reading

20140913_161741

Timpul murăturilor

Oricât ai fi de “avut”, oricâte supermarketuri ai avea în oraș, oricât multe borcane cu zacusca “de casă” ar exista pe rafturile magazinelor,  toamna pui conserve pentru iarnă!

Degeaba găsești în supermarket tot felul de conserve, e clar că niciuna nu va fi ca alea pe care ți le-ai pus tu, cu legume din grădina proprie sau măcar cu truda câtorva zile dedicate acestei activități.  Continue reading

buchet de flori imens

Luni începe şcoala. Nu mai daţi banii pe flori!

E bine împământenită tradiţia asta: la fiecare “ocazie” TREBUIE să duci flori. Începe şcoala, îi duci doamnei învăţătoare sau diriginte un buchet de flori. Frumoase, scumpe, cu cât e mai mare buchetul, cu atât copilul tău va fi mai bine văzut pe parcursul anului şcolar ce stă să înceapă. Şi parcă nu vrei să fie copilul tău cel mai prost [văzut] din curtea şcolii, încă din prima zi de şcoală, nu?

Aşa că iei un buchet mare de flori, pe care plăteşti o căruţă de bani şi care ştii sigur că se va ofili în câteva zile, dar nu mai contează, tu ţi-ai făcut datoria, eşti în rând cu lumea. La fel se întâmplă la cununii, nunţi, botezuri, aniversări, zile de naştere, zile onomastice, vizite la doctor, vizite la soacră etc. Suntem cu toţii învăţaţi că trebuie să ducem flori ca să arătăm că ne pasă de persoana căreia i le dăruim.   Continue reading

mosc0ia

Odihneşte-te în pace, Moş C*ia!

Ieri m-am trezit cu vestea asta tristă: vecinul de la 1 a murit. Era bolnav de câţiva ani, de-abia se mai mişca, nu mai ieşea din casă decât foarte rar, nici măcar la geam nu-l mai prea vedeam. Era, deci, de aşteptat să se stingă din viaţă.

Pe Moş C*ia nu l-am botezat eu aşa, ci un alt vecin. Nici nu ştiu de ce i-a zis aşa, dar avea un nume banal şi ne-a fost mai uşor să vorbim despre Moş C*ia decât despre vecinul Toader de la etajul 1. Atât de amuzantă mi s-a părut porecla, încât soţiei lui îi spuneam [evident că nu în faţă] Doamna C*ia.

Încă din 2000, când m-am mutat în blocul ăsta, vecinul mă saluta cu “Să fii iubită, domnişoară!”. De fiecare dată! Mi s-a părut foarte drăguţ felul în care mă saluta – şi a continuat să mă salute la fel şi după ce m-am măritat şi cred că era evident că sunt iubită. El o ţinea pe-a lui, să fiu iubită.

Să te odihneşti în pace, vecine.

listerine challenge

Vreţi o provocare cu adevărat dură? Vă prezint “Usturoi-apă minerală-Listerine challenge”

Credeţi că o găleată cu apă rece şi cuburi de gheaţă turnată pe cap în mijlocul caniculei a fost o provocare dură? Credeţi că apa aia rece v-a făcut să vă simţiţi aiurea? Hai că vă zic eu una şi mai dură: Usturoi + apă minerală + Listerine challenge.

Dacă-ţi place să trăieşti periculos, urmează paşii de mai jos şi filmează-te în timp ce o faci. Continue reading