dependent adevarat astept 6 necodat

Un adevărat erou

Şapte chestii pe care nu le mai poţi face acum, că a venit frigul şi ne ascundem cu toţii pe sub pilote sau în bocanci:

  1. Ice Bucket Challenge. S-a terminat cu gheaţa turnată pe cap, pe vremea asta nu-ţi mai torni decât o căciulă şi te rogi să nu ningă, la naiba, că încă-i octombrie!
  2. Emisiuni în faţa clădirii televiziunii. Duse sunt vremurile în care afară era cald şi puteai să îţi scoţi o măsuţă în faţa clădirii ca să-ţi faci emisiunea în tricou şi să te dai erou.
  3. Să-ţi turezi motorul în faţa televiziunii de la punctul anterior. Motor, pe vremea asta? Da, dar pe o maşină, că e bine să ai un acoperiş deasupra capului mai ales când sunt minus trei grade! Plus că la maşină mai ai şi încălzire.
  4. Să bei o bere, seara, pe terasă. Nu te opreşte nimeni, mai ales dacă terasa-i acoperită şi între halba cu bere şi mâinile tale există un buffer, o pereche de mănuşi, ceva. Dar altfel, ai fi singurul nebun care bea bere rece la terasă, în octombrie!
  5. Să te îmbraci cu doar două sau trei piese vestimentare. Nuu, acum, peste lenjeria intimă adaugi un maieu/tricou, o bluză, şosete groase, pantaloni groşi [eventual şi izmene, pentru cei trecuţi de 35], o vestuţă, un hanorac, fular, căciulă, geacă.
  6. Să mergi la ştrand. Dacă nu eşti angajat al firmei care administrează ştrandul, ce naiba cauţi în octombrie lângă bazinul ăla gol?
  7. Să campezi în faţa unui magazin. Ştiţi cum le place americanilor să stea la cozi pentru bilete la concert, întâlniri cu idolii sau telefoane proaspăt lansate? Noi nu prea înţelegem lucrul ăsta, pentru că suntem sătui de cozile pe care le făceam în comunism pentru orice: pâine, zahăr, fructe, carne – mai ales pentru carne! Bătrâneii de atunci se duceau la coadă la lapte cu scăunelul, mai schimbau o vorbă, mai jucau o carte, mai aflau noutăţile de la Radio Şanţ. Americanii se duc cu corturi, cu şezlonguri, se îmbracă gros şi aşteaptă uneori zile întregi pentru câte ceva.

Există, totuşi, şi în România oameni care sfidează sezonul şi aleg să facă lucruri nebuneşti de dragul unui telefon. iPhone 6, nu orice telefon. Decodat, nu oricum. Omul din poză şi-a pus un cort* în faţa magazinului Telekom de pe Calea Dorobanţilor 164 şi aşteaptă cuminte ora 22 a zilei de joi, ca să fie primul cumpărător de iPhone 6 necodat. Are şi o pancartă pe care scrie: “Dependent adevărat / Aştept 6 necodat”.

Primii 100 de cumpărători vor primi un cadou special, în spiritul brandului, şi evenimentul e cu invitaţi speciali, printre care Sore şi Oana Tache.

* este un cort magenta, e drept, dar eu zic că-i o mişcare frumoasă de PR

ascunzatoare zombie hunedoara

Ascunzătoarea zombilor din Hunedoara

Dacă va începe vreo apocalipsă cu zombie, ştiu sigur că în Hunedoara se vor ascunde în micuţa încăpere de la intrarea în clădirea unde lucrez eu. De fiecare dată când plec noaptea de aici mă gândesc cu groază că într-o bună zi noapte o să iasă prin gemuleţul ăla lipsă o mână însângerată, cu unghii murdare, care o să încerce să mă apuce de gât.  Continue reading

Outspoken Intense si femme de la avon

Parfumuri pentru #distracţie sau #relaţie

V-am spus că nu sunt femeia unui singur parfum. Nu am reuşit să găsesc unul despre care să spun că mi se potriveşte în orice moment, că aş vrea să-i simt mirosul în fiecare clipă. Am o grămadă de parfumuri şi le port după inspiraţia de moment, fără excepţie.

Unul singur s-a apropiat de statutul de “The Perfume”, Flower by Cynthia Rowley, lansat şi “întrerupt” de AVON în urmă cu câţiva ani. Când am aflat că n-o să-l mai găsesc, mi-am cumpărat o sticluţă nouă pe care am pus-o bine, iar când s-o termina cea pe care o aveam deja începută, am încă unul. Totuşi, parcă şi parfumul ăsta e prea intens, nu “merge” chiar în fiecare zi.

Eu asociez parfumurile cu stări. Pentru zilele în care am nevoie de încurajări şi cuvinte frumoase şi ca să mă ridic din pat aleg un parfum proaspăt, pentru zilele de sărbătoare am trei parfumuri “grele”, cu miros puternic şi care rezistă mult timp pe piele, pentru zilele de vară aleg parfumuri uşoare, fresh, de preferinţă cu note de citrice.

Nu suntem la fel în fiecare zi – cel puţin eu nu sunt, aşa că nu pot să miros la fel în fiecare zi. Sau să fie asta doar o caracteristică a Balanţelor?  Continue reading

eu cu cine votez

Se apropie alegerile prezidenţiale, creşte tensiunea

Ce campanie electorală seacă am avut! Niciodată n-am văzut candidaţi mai anemici şi mai apatici ca în anul de graţie 2014. Nici unul dintre ei nu a reuşit să mă convingă că merită să fie preşedintele meu, că vrea să facă ţara asta mai bună pentru mine.

Nu mai poţi vedea un meme pe Facebook, o poză cu pisici drăguţe, că e plin de #puiemonta. Continue reading

brace yourselves, vine factura la gaz

Am pornit centrala

E oficial: marţi, 28 octombrie, a venit iarna şi la Hunedoara. În ultimele nopţi am dormit foarte bine în noul nostru pat de la IKEA, cu salteaua cu arcuri învelite individual şi sub pilotele de toamnă. Ieri am schimbat pilotele cu cele de iarnă, aşa că am dormit şi mai bine, dar astăzi, când am ieşit de sub căldura pilotei, am simţit că “bate vântul”.   Continue reading

eu cu fany

57

Astăzi e una din zilele alea speciale: tatăl meu, născut în 1957, împlineşte 57 de ani. Sper să mai am multe octombrii în care să-i urez să fie sănătos, fericit şi să ne îmbucure în continuare cu prezenţa lui şi cu prezenţa lui de spirit.

La mulţi ani, Fănică drag!

vegetarian

Cum sunt vegetarienii care nu se declară “convinşi”?

Am auzit în seara asta, la MasterChef, cum un concurent spunea despre el că este “vegetarian convins”. Nu e prima dată când aud expresia asta şi nu pot să nu mă întreb de ce insistă vegetarienii să spună despre ei că sunt convinşi?

Ce, vegetarienii care nu fac un titlu de glorie din faptul că nu mănâncă carne alimente de provenienţă animală nu sunt convinşi? Şi pe ăştia, convinşii, cine i-a convins? Ori s-au convins singuri?  Continue reading

Să ascultăm ce spune Sperţi

Cam după ce am înţeles ce-s raspinării, am avut, pentru o scurtă perioadă de timp, o altă dilemă cauzată de exprimarea altora: cine este Sperţi şi cine l-a autorizat pe el să vorbească despre sucuri? 

Oare toate sucurile sunt la fel?, întreba o reclamă din anii ’90. Să ascultăm ce spune Sperţi. Continue reading

Raspinării

Încă de când eram mică, bunicii mele i-a “plăcut” să se plângă de tot felul de dureri. Oasele, picioarele, spatele, capul, toate o dureau şi o dor. Zilele trecute a întrebat-o o musafiră în engleză dacă-i place cum a ieşit camera, bunica a răspuns dând din cap că da, a adăugat că e foarte frumoasă, după care s-au întreţinut într-un schimb de gesturi foarte simpatic, pentru că niciuna nu vorbea limba celeilalte. Nu mai ştiu ce anume a întrebat-o musafira, dar bunica i-a răspuns: “Mă dor, mă dor toate”.

Vă daţi seama că-i departe de mine gândul că se preface. O cred că la 84 de ani o dor toate, că am eu 32 şi sunt zile în care de-abia-mi târăsc picioarele, mai ales după ce stau câte o jumătate de zi la birou, cu genunchii îndoiţi. Nu mai zic cum mă doare spatele dacă stau prea mult timp într-o poziţie “nefirească”; deci o cred că o dor toate.

Când eram eu mică, nici ea nu era cu mult mai tânără, adică tot avea 50 şi ceva de ani. Înainte de orice, mai trebuie să vă spun că-i unguroaică, născută în România, dar din părinţi cu nume “panonice”, a făcut şcoala în limba maghiară şi până să-l cunoască pe românul de bunicu-meu, şi-a trăit viaţa printre unguri, vorbind mai mult în maghiară.  Continue reading