Lunea mâinilor îndemânatice: unde mi-e penseta?

penseta

Voi aveţi un singur loc în care vă ţineţi penseta, pila de unghii, unghiera, forfecuţa etc.? Eu aş avea, doar că am două pensete, două pile de unghii şi, cumva, niciodată nu reuşeam să-mi găsesc penseta “aia bună” pentru că ba era în geantă, ba în baie, ba în cameră. Aşa că, inspirată de ceva poze văzute pe Pinterest şi făcute mult mai frumos decât poza mea de mai sus, am decis să îi găsesc pensetei un loc numai al ei.

Am ales un magnet de frigider care era atât de urât, încât nu merita să stea nici sub frigider, i-am smuls magnetul şi am pornit la treabă.

Nici nu e mare filozofie: magnetul trebuie curăţat, la fel şi locul unde urmează să fie prins. Apoi, cu cel mai puternic adeziv din casă, am lipit magnetul pe uşa dulăpiorului din baie. Iniţial am pus şi penseta pe magnet, dar s-a dovedit a fi o alegere neinspirată. Cu adezivul universal UHU, magnetul s-a fixat bine, dar numai după ce l-am lăsat 24 de ore. Deci nu puneţi penseta sau alte obiecte metalice pe magnet, lăsaţi-l să se lipească bine şi apoi vă puteţi bucura de el.

Eu sunt foarte liniştită de când ştiu că penseta “aia bună” e de-acum tot timpul în baie, în siguranţă. Simplu, nu?

23 Apr 2014

Cum știi că a venit primăvara

tzantzar

Nu a venit primăvara atunci când plouă zile în șir ca apoi să iasă soarele și să fie 22 de grade.
Nu a venit primăvara nici când a înflorit liliacul.
Nu a venit primăvara nici atunci când auzi păsărelele cântând.

Dar poți fi sigur că a venit primăvara atunci când apare primul țânțar!

22 Apr 2014

Tu de câte ori ai sunat la Poliţie?

dragos a comentat

Prima dată am sunat la 112 în urmă cu nouă ani; eram la trecerea de pietoni de lângă piaţa din Deva, deci o zonă uber-ultra-centrală, când am simţit că mi se mişcă ghiozdanul din spate. Se mişca pentru că în el nu se afla doar portofelul meu, ci şi mâna unui ţigan căruia i se dăduse la el. Am reuşit să mă smucesc înainte să-mi fie săltat portofelul, iar următoarea mişcare a fost să sun la 112, numărul unic de urgenţă, ca să anunţ că era să fiu jefuită ziua-n amiaza mare, în buricul târgului, ca să folosesc nişte clişee tare dragi ziariştilor de tot felul.

- Bună ziua, ce urgenţă aveţi?
- Era să mi se fure portofelul, sunt la cinci metri în spatele hoţului!
- De unde sunteţi?
- Deva.
- Sunaţi, vă rog, la 0254-……
- Deci dumneavoastră nu puteţi face nimic, vă spun unde sunt şi-mi daţi un ALT număr de telefon?
- Da, sunaţi, vă rog, la poliţia locală.

Apoi am sunat de fiecare dată când vecinii mei – tot ţigani – au dat manelele la maxim, să să audă la tot cartieru’. Prima dată mi-au spus că n-au ce să facă.  (more…)

16 Apr 2014

Cea mai frumoasă maşină – 2014

Ford Focus verde 1

În 2010, era un Ford Fiesta verde. De fapt, vernil, nici nu ştiu ce nume poartă nuanţa aia de verde. În lipsă de altceva, am considerat-o cea mai frumoasă maşină, până când am văzut prin oraş o Honda verde crud, şi am decretat că prima mea maşină va fi la fel de verde. N-a fost să fie.

Săptămâna trecută, am găsit în Hunedoara cea mai frumoasă maşină a anului 2014, din punctul meu de vedere, evident. E un Ford Focus în cea mai faină nuanţă de verde. Ăsta:  (more…)

14 Apr 2014

57 15 16

nokia 5110

A long, long time ago, in a galaxy far, far away, adică acum vreo 10-11 ani, aveam un telefon Nokia 5110 verde crud şi abonament la Cosmorom. Aveam un număr tare fain, pe care nu o să-l uit niciodată: 096-571516. 1957 e anul în care s-a născut tatăl meu, iar 15-16 sunt numere uşor de reţinut, că vin după 13-14, emisiunea lui Andrei Gheorghe [ce vremuri...].

Nu eram prea mulţi abonaţi Cosmorom, toată lumea era pe Connex sau Dialog, iar hipsterii pe Telemobil/Zapp. Dar ţineam cu dinţii de numărul ăla, chiar dacă nu prea aveam cu cine vorbi. Într-o bună zi, cineva mi-a cerut numărul de telefon. I l-am zis rapid, zero-nouă-şase, cin’şapte-cinşpe-şaişpe, dar tot ce a înţeles persoana respectivă a fost 096-57.

- Cum 096-57? Cinci şapte şi atât???
- Pi da, că suntem puţini abonaţi. Aştepţi să-ţi răspundă şi ceri cu Denisa, că mă ştiu doamnele alea.

Cred că am râs o zi întreagă de omu’ ăla care chiar mă crezuse.

Astăzi, Cosmote e în Liga 1, jucător mare, în curând va fi preluat, aud, de T-Mobile. Cine-ar fi crezut că din amărâta de reţea “pentru hipsteri” cu 57 de abonaţi [voi v-aţi prins că glumesc, sper], va ajunge în telefoanele tuturor românilor?

În altă ordine de idei, mie mi-e dor de numărul ăla, aşa cum mi-e dor şi de cel pe care îl aveam pe Connex/Vodafone: 07XX-211323. Dar nu îndrăznesc să sun.

13 Apr 2014

Ce-am mai făcut eu în ultima vreme

worker in bucatarie

Mai nimic. :( Am încercat să fac curat prin casă, ba la un moment dat chiar reuşisem să pun ordine în toate. Joia trecută, după ce am terminat cu ziarul, am alocat o zi întreagă ordinii şi curăţeniei, cu tot ce înseamnă asta. A fost o zi lungă şi foarte obositoare, dar la sfârşit m-am pus în pat împăcată, după ce mi-am tratat articulaţiile cu diclofenac sodic. Bine, şi după ce m-am uitat la nişte episoade din diverse seriale.

Am adormit destul de târziu, dar, cum spuneam, eram liniştită că am casa curată. Şi pe la ora 11 aud bătăi puternice în uşă. Pfuai, cine aia mă-sii îndrăzneşte să mă trezească aşa de dimineaţă şi de ce? Îl rog pe Sebi, cu puţinele cuvinte pe care le am la dispoziţie, să vadă el cine dracu’ dă aşa în uşă şi de ce. Se duce bietu’ Sebi şi aud:

- Bună ziua, cu apa suntem. 
- …
- Oare aici, la bucătărie, aveţi uşă de vizitare sau trebuie să spargem?
- … Nu ştiu.
- Păi atunci, Gogule, hai cu bormaşina!

Până m-am ridicat eu din pat şi am zis Goosfraba de trei ori, deja bormaşina pornise şi găurea fără milă peretele din bucătărie, adică de lângă camera în care dormeam eu. Dormeam… (more…)

13 Apr 2014

Cât poate fi de greu să faci două sandwich-uri?

sanwich

Aparent, pentru o fătucă din Hunedoara care a încercat să-mi onoreze o comandă de două sandwich-uri, a fost aproape imposibil. I-am cerut două sandwich-uri numite CHICKENBURGER şi reprezentate pe panoul luminos din interiorul sandwicheriei printr-o fotografie cât se poate de clară. I-am cerut ca unul să fie CU DE TOATE, iar altul FĂRĂ CARTOFI şi PICANT. Au urmat cinci minute care păreau desprinse dintr-un film cu proşti.

– Pun şi caşcaval?
– Păi dacă are caşcaval, puneţi pe amândouă, dacă nu are, nu puneţi extra.
– Avem cu caşcaval şi fără caşcaval. Hamburger cu pui şi…
– Puneţi cum e reţeta. Vreau doi chickenburgeri — şi arăt către poza grăitoare de deasupra mea.
– Dar ăia sunt cu grătar de pui, noi îl avem pané. Deci pun caşcaval sau nu?
– Bine, puneţi şi caşcaval atunci.

Se învârte, pune chiflele la presă, pune şi carnea lângă ele. Apoi ajunge la partea de umplut chiflele. Tot pune chestii, îi repet că unul trebuie să fie cu de toate şi altul fără cartofi şi picant. Termină un sandwich şi mă anunţă, triumfătoare:

– Deci pe ăsta am pus de toate şi sos picant, da?
– Nu ştiu ce aţi pus, eu v-am zis să fie picant şi fără cartofi. Acum lăsaţi-l aşa.
– Şi deci pe ăstalalt ce pun?  (more…)

07 Apr 2014

Am o curiozitate: ce vă face fericiţi?

qtip

Mai precis, sunt curioasă care e, în opinia fiecăruia dintre voi, cel mai fain sentiment, cea mai “tare” senzaţie. The best feeling ever, cum ar zice englezu’, Nu există răspuns corect, pentru că mă aştept la răspunsuri obiective, dar vreau să compar lista voastră cu a mea. După ce-mi spuneţi voi ce vă place, vă spun şi eu.

Să merg desculţă prin iarbă, să simt pe stradă oameni care miros frumos, să-mi curăţ urechile cu beţişoarele alea care nu ştiu de ce se mai vând dacă nu-i voie să le bagi în urechi. Sunt doar trei chestii, eu am dat startul, voi continuaţi. Pentru inspiraţie: Buzzfeed.

Vă mulţumesc!

07 Apr 2014

PRO HD – Fabricat în Hunedoara, ziua 2: Carpatcement din Chişcădaga

pro hd fabricat in hunedoara - carpatcement - panorama exterior

PRO HD – Fabricat în Hunedoara este un eveniment organizat de Sebastian BârgăuDenisa Bârgău şi Călin Bobora, în colaborare cu Camera de Comerţ şi Industrie Hunedoara şi susţinut de AVIS 3000Carpatcement,RECOM SID Hunedoara şi Aqua Sara. Parteneri: Magazinele PRO HDKooperativa 2.0Vila FlamingoGlasul Hunedoareisăptămânalul REPLICA.

Cam toţi bloggeri au chicotit când au auzit cum se numeşte localitatea în care este situată fabrica de ciment Carpatcement: Chişcădaga. M-am liniştit: deci nu sunt singura căreia i se pare că sună… cumva, şod. Eu ştiu de Chişcădaga încă din copilărie, pentru că bunica mea paternă a lucrat aici ani buni. Nu ştiu detalii, dar ştiu că nu dădea cu lopata, ci lucra cu hârţogăraie.

Şi mai ştiam despre Chişcădaga că se vindeau casele ieftin în zona aia, pentru că era totul alb. Visul iubitorilor de zăpadă, numai că albul era praful de la fabrica de ciment şi se depunea peste tot. Fabrica a evoluat mult de la ceea ce ştiam noi, cei din zonă, că a fost. Astăzi, regulile, regulamentele, siguranţa, grija pentru mediu şi pentru angajaţi sunt cuvintele pe care le auzi cel mai des rostite în interiorul fabricii. Şi nu sunt doar vorbe în vânt, nimeni nu ar insista să-ţi vorbească aproape o oră despre SIGURANŢĂ dacă nu ar şi practica-o.

De exemplu, toate maşinile [mici] care intră pe poarta fabricii, fără excepţie, trebuie parcate cu spatele la perete. De la vizitator până la director general, toată lumea respectă această regulă. De ce? Pentru că, în cazul unei calamităţi naturale, asta e ultima grijă pe care ar trebui s-o ai, cum să ieşi din parcare dând cu spatele în timp ce alţii sunt parcaţi cu faţa şi aşa mai departe. Deci grijă pentru siguranţă până în cel mai mic detaliu.

După ce am aflat istoricul fabricii de ciment, am fost lăsaţi să zburdăm prin fabrică, dar numai în grup organizat, fără să ne îndepărtăm de persoanele care ne-au însoţit sau de grupul “mare” – de ceilalţi bloggeri, adică. Vizita noastră nu trebuia să deranjeze în nici un fel şi oamenii nu vor să rişte să-şi strice feng shuiul - care constă în şapte ani fără accidente de muncă. Pe bună dreptate, deci, am fost rugaţi să fim ascultători şi să rămânem un grup compact.

Şi totuşi, parcă-ţi venea să mai stai un pic şi să caşti gura – şi “ochiul” aparatului foto – la imensitatea fabricii. Iar pentru cine nu ştie, inclusiv eu, că eram mai ocupată cu panoramele decât să ascult, iată cum arată procesul de fabricare a cimentului: (more…)

03 Apr 2014

Mi-e dor

szatmar gold

Mi-e dor de borcanele alea de 800 care se dezbrăcau de etichete doar dacă le puneai în apă călduţă. Mi-e dor de aracetul pe care nu trebuia să-l rezeci minute întregi ca să ai un borcan curat.

Astăzi, cu cât e lipiciul mai puternic, cu atât mai bine – pentru producător. Să stea eticheta pe produs, nu cumva să ajungă mazărea, tocana de legume sau castraveţii muraţi într-o cămară fără să ştie cumpărătorul că-s cultivaţi la fel ca tata şi conservaţi la fel ca mama.

Mi-e dor de etichetele care se dezlipeau uşor.

03 Apr 2014