A venit vremea să las lenea la o parte şi să vă recomand o nouă “bijucărie”, de data asta multele şi coloratele căciuli croşetate manual de către Anca Toma. Cea pe care am pus eu ochii s-a vândut, la fel cum s-au vândut şi celelalte căciuli vesel colorate. Au rămas doar căciulile în una sau două culori… Read the rest of this entry »
Super ofertă de la Spitalul Municipal “Dr. Alexandru Simionescu” din Hunedoara: umilinţă pe banii tăi!
27
Jan
Scuzaţi, vă rog, “titlul tabloid”, nu m-am putut abţine.
Aşa cum am spus aici, de ceva timp merg la Zumba. Despre cum e acolo o să povestesc în alt articol, important aici este că problema pe care o aveam la genunchiul drept s-a “extins” şi la celălalt, aşa că după fiecare oră de Zumba mă dor genunchii rău de tot.
Background: în urmă cu vreo 15 ani, medicii competenţi [nu glumesc, oamenii chiar ştiu meserie] din Târgu Mureş m-au diagnosticat cu sinovită cronică la genunchiul drept. Şi mai aveam şi-un mic “ceva” crescut sub rotulă, aşa că părinţilor mei li s-a prezentat soluţia: eliminarea “ceva-ului” printr-o intervenţie chirurgicală. Ca orice operaţie, nici asta nu era lipsită de riscuri, aşa că ai mei au zis că ar fi bine să mai aştepte, pentru că nu mă durea genunchiul atât de tare încât să mă supun unei intervenţii chirurgicale doar aşa, preventiv. Şi le-am dat dreptate. Nu trecusem prin nici o operaţie până atunci şi iată-mă la 28 de ani bis bis fără să fi ajuns vreodată pe masa de operaţie. Dar… Read the rest of this entry »
Uneltele supravieţuitorului
20
Jan
Ce faci dacă într-o bună zi constaţi că-ţi lipseşte apoca?
Te trezeşti, te ridici din pat, cu pleoapele pe jumătate lipite, şi te îndrepţi spre baie. Nici nu apuci să te dezmeticeşti când îţi dai seama: ai pierdut-o! Te uiţi în stânga, te uiţi în dreapta, cauţi în frigider, ba chiar arunci un ochi şi-n coşul de gunoi, dar apoca nu-i nicăieri. Apoca lipseşte! Apocalipsă!!! Read the rest of this entry »
Tupeu de borfaş
20
Jan
Avertisment: probabil că articolul ăsta n-o să vă intereseze dacă nu aveţi blog, aşa că îmi cer scuze cititorilor care nu sunt interesaţi de subiect, dar unele lucruri trebuie spuse. Read the rest of this entry »
Cum era să mă bat cu Boschet
17
Jan
Era 1 noaptea, chemasem un taxi ca să merg acasă şi am coborât în stradă, să-l aştept. În Hunedoara e plin de câini vagabonzi, dar mie nu mi-e frică de ei, pentru că în general sunt prietenă cu toţi câinii şi ultima dată m-a muşcat un pechinez, în urmă cu 20 şi ceva de ani, pentru că-l bâzâiam cu o “surpriză” din hârtie cerată de la o gumă Turbo.
Nu am tremurat, deci, atunci când am văzut un câine vagabond alergând în direcţia mea. Venea împreună cu un nene care stă pe aproape şi care ieşise la plimbare cu cei doi câini ai săi de talie mare. S-a oprit la vreo trei metri de mine şi se uita în ochii mei. Eu făceam acelaşi lucru. Îi arătam că nu mă sperie şi încercam să-l ţin la distanţă, pentru că nu aveam chef de “drăgălit” cu un câine plin de purici şi care tocmai se plimbase prin zăpadă şi noroi. Read the rest of this entry »
La Zumba, înainte, la plăcinte, înapoi! Sau cum era?
17
Jan
Așa cum știți, de-o vreme încoace tot “vânez” obiceiuri sănătoase. Încerc să mănânc mai sănătos, beau cafeaua fără zahăr, dar mai ales am început să fac mișcare. Încet, încet, o să îmi găsesc exact locul – Sală? Bazin de înot? Zumba? – în care mă simt cel mai bine și mi-am promis că atunci când se va întâmpla, o să devin o obișnuită a locului. Vreau ca mișcarea susținută să îmi intre în rutina săptămânală [era să scriu "zilnică", dar încă-i prea devreme!], să merg la sală / înot așa cum merg la serviciu: pentru că trebuie, pentru că așa-i normal.
Am mers, o vreme, la sală; au venit sărbătorile, am plecat prin țară, am fost apoi la bălăceală, la Aqualand-ul din Deva, iar zilele astea o să merg la Zumba. Eu nefiind pasionată de dans, vă dați seama că nu m-aș fi dus niciodată din proprie inițiativă într-un loc în care se practică Zumba. Am tot citit pe blogurile clujenilor – al Zăineascăi și-al lui Liviu Alexa – cât de distractivă-i activitatea asta, cum dansezi și te simți grozav fără să-ți dai seama că, de fapt, faci multă mișcare și slăbești. Am zâmbit și-am zis “da, o fi frumos, dar…”. Read the rest of this entry »
Vorbitul în public: eşecul meu pe 2011
16
Jan
În decembrie, la Social Media Snow Camp, unde am fost invitată de Danone, a trebuit să spun, în câteva cuvinte, care e planul meu pentru campania Obiceiuri sănătoase. În sală erau, cred, sub 100 de oameni, majoritatea bloggeri ori reprezentanţi ai companiilor care au înţeles importanţa social media. Nu-i cunoşteam pe toţi, dar nici nu trebuia să vorbesc despre ouăle de prepeliţă ori despre provenienţa fructelor din iaurturile Activia Mix Dejun. Trebuia să vorbesc doar despre lucruri pe care le ştiu, le stăpânesc, pe care urma să le pun în practică.
O zi înainte “să-mi vină rândul”: mă gândeam cu groază la momentul în care toate privirile din sală aveau să fie aţintite asupra mea, la felul în care îmi sună vocea şi la cât de mult urăsc să ascult înregistrări în care se aude ea, la faptul că nici beată nu aş cânta la karaoke, nici dacă aş avea garanţia că nu mă filmează sau înregistrează nimeni.
Cu câteva minute înainte de prezentarea Georgianei Gheorghe de la Danone, începusem să mă simt ca atunci când aveam teză la limba latină. Palmele îmi transpirau în draci, tremuram toată şi, ca înainte de orice examen, “ceva” mă trăgea spre toaletă. 
Sentimentul e oribil şi sunt sigură că numai cei care se tem să vorbească în public mă înţeleg. Read the rest of this entry »
Camera foto ideală pentru vacanţă: Sony NEX
15
Jan
Este Sony NEX 5. Evident că nu puteam să recomand altceva decât Sony, pentru că asta am folosit din 2006 până acum. Anul trecut, în vară, am testat un NEX cu obiectiv de 18-55 şi mi-a rămas gândul la el.
Pentru că l-am primit fără manualul de utilizare şi eu eram obişnuită cu camere foto uşor de setat şi folosit, câteva zile m-am limitat la a-l folosi cu răbdare, pentru că nu reuşeam să-l trec pe focalizarea manuală. Am avut noroc cu Bogdan Beşliu, care a avut răbdare să caute prin multele setări ale lui NEX.
Un singur minus are această cameră foto mirrorless faţă de DSLR-uri: focalizarea. Evident că declanşează mai repede decât bridge-ul meu H5, dar mult mai încet decât un DSLR. Deh, avantaje şi dezavantaje… avantajul lui NEX faţă de orice cameră: dimensiunile sale foarte mici.
Dimensiunile mici şi calitatea impecabilă a fotografiilor îl recomandă pentru vacanţe; ocupă puţin spaţiu în orice bagaj, acumulatorul ţine suficient de mult încât să nu aveţi grija asta [la H5 trebuia să am mereu câte doi sau patru acumulatori de rezervă], iar cu un card de memorie de 4 sau 8 GB nu mai trebuie să vă faceţi griji cu descărcarea fotografiilor.
Câteva poze făcute cu Sony NEX 5: Read the rest of this entry »
Pufuleţii ME GUSTA
13
Jan
Pentru unii dintre noi, pufuleţii sunt o reminiscenţă a comunismului: mălai expandat, numai bun de umplut stomacul, ca să ţină de foame. Împreună cu ciocolata Rom şi biscuiţii Eugenia, pufuleţii simpli sunt printre puţinele “branduri” care ne-au rămas din “Epoca de Aur”.
Într-o zi, tata a venit acasă încărcat cu pungi de pufuleţi Gusto.
- De unde i-ai luat?, îl întreb.
- De la Penny Market.
- Da’ cum de te-ai dus tu singur la cumpărături?
- Păi am vrut să-mi iau pufuleţi.
Ştiam că-i plac pufuleţii, dar nu ştiam că-i plac atât de mult încât să meargă într-un supermarket ca să-i cumpere [când trebuie să mergem la cumpărături, ar fi în stare să ne plătească numai să nu-l târâm după noi]. Astăzi am atentat la ultima pungă de pufuleţi din casă, iar când a venit tata de la muncă, i-am spus: “Să ştii că ţi-am mâncat ultima pungă de pufuleţi”. Pfff, ce privire mi-a aruncat! [glumea, bineînţeles!] Read the rest of this entry »
Kent, echivalentul HTC la ţigări
13
Jan
Zicea nenea Costin că HTC este o attention “PR whore”. Adevărul e că nu cred că a trecut o lună din 2011 fără lansarea unui alt telefon HTC. Not that there’s anything wrong with it, vorba lui Seinfeld; chiar azi am citit pe undeva că fanii Apple/iPhone aşteaptă anul ăsta noul telefon iPhone 5 şi că Apple nu mai are nici un motiv să le prelungească aşteptarea. Dacă oamenii au prea mulţi bani şi vor să-i dea pe câte un telefon nou la fiecare trei luni, cine-s eu să-i opresc ori să-i critic? HTC, Apple, Samsung ş.a. au simţit această oportunitate şi lansează periodic câte o nouă “jucărie”, iar “copiii” mari şi-o doresc, dau o grămadă de bani pe ea, după care se plictisesc şi vor alta. Şi tot aşa.
Acelaşi lucru se întâmplă şi cu ţigările. Nu toate mărcile lansează noi produse, dar sunt unele care par să investească cel mai mult în departamenele care se ocupă cu … chestia asta: cercetare, dezvoltare, marketing etc.
Aici, din punctul meu de vedere, Kent este pe primul loc.
Ţigări Kent
La început au fost ţigările “clasice”, 100′s, lungi şi tari, ţigările de lux pe care le ţineai în “barul” din sufragerie şi care erau destinate doctorilor. Aveai o problemă medicală – mergeai la doctor cu un pachet de Kent şi o pungă de cafea. Trebuia să fii operat – mergeai la doctor cu un cartuş de Kent şi nelipsitul plic cu bani. Culmea şpăgii: să suferi de emfizem pulmonar şi să te duci la specialistul pneumolog cu cartuşul de ţigări, ca să te vindece. 
Read the rest of this entry »
Denisa te învaţă: Cum să-ţi organizezi fotografiile pentru a le găsi uşor, oricând
13
Jan
Înainte să-l cunosc pe Sebi, în hardul computerului meu era o harababură de nedescris [dar iată că încerc s-o descriu]: sute de foldere, mii de fişiere “aruncate” peste tot, fără nici o noimă şi niciodată nu reuşeam să găsesc ceva fără să abuzez de butonul F3 [funcţia de căutare].
Atunci, Sebi mi-a arătat cum îşi organizează el pozele în computer, astfel încât să le găsească foarte uşor. I-am copiat metoda, am îmbunătăţit-o şi de atunci mi-e foarte uşor să găsesc pozele făcute într-o anume perioadă. Read the rest of this entry »
“The Reincarnation of Benjamin Breeg”, Iron Maiden: copertă “românească”
13
Jan
Nu e meritul meu, un 9GAGger a descoperit că pe coperta single-ului “The Reincarnation of Benjamin Breeg”, al celor de la Iron Maiden, scrie în limba română: “Aici zace un om despre care nu se ştie prea mult”. Read the rest of this entry »
Combinaţia perfectă pentru părul meu
11
Jan
Părul meu, așa cum am mai zis, e aproape distrus de când l-am ondulat permanent. Buclele s-au dus, pagubele au rămas. Între timp, l-am mai scurtat – anul trecut pe vremea asta era foarte lung, până în toamnă a tot crescut, dar la un moment dat nu-l mai suportam, îmi lua prea mult să-l spăl, usuc, piaptăn, îngrijesc. Nu m-am tuns scurt, nu-s nebună, dar e până la nivelul gâtului. Şi da, m-am tuns singură. 
De-a lungul timpului, am încercat zeci de şampoane şi balsamuri, tratamente pentru păr, măşti etc. Am ajuns la concluzia că sunt prea comodă ca să folosesc chestii care necesită mult timp, cum e loţiunea regenerantă cu petrol de la Gerovital. Sunt produse foarte bune, dar trebuie să-ţi pese foarte mult de părul tău ca să le aplici de două-trei ori pe săptămână şi să stai cu ele pe cap câte 20-30 de minute. Din fericire, la sfârşitul anului trecut am primit de la Farmec noua gamă de produse Gerovital Plant Tratament pentru părul vopsit: Pro Color se numeşte şi conţine şampon, mască şi ser, toate pentru părul vopsit. Read the rest of this entry »
Am schimbat ţigările. Şi…
09
Jan
Înainte de orice, daţi-mi voie să citez dintr-un articol scris de Florica:
- Unii cred ca sunt trimisa îngerului sănătăţii absolute pe pământ. Ca să ne înţelegem foarte bine, şi eu încerc să-mi schimb viaţa, la fel ca şi voi. Faptul că mă/ne admonestaţi pentru orice lucru care vi se pare că nu se încadrează în campanie, nu ajută cu nimic. Vă rog să vă gândiţi că şi noi suntem oameni şi mai greşim. Hai, mai bine, să facem ceva constructiv şi pozitiv pentru noi toţi
Ca tot românul, la început de an mi-am propus să schimb ceva. Nu să renunţ la fumat, pentru că încă sunt prea slabă [moral, nu fizic] pentru o astfel de decizie, ci să schimb ţigările. Am ajuns la concluzia că Winston – JT International, whatever – mă ia de fraieră. Din 2005 şi până acum am fumat câteva mii de pachete de Winston Blue şi deşi am participat la toate concursurile lor, nu am câştigat decât nişte amărâte de obiecte promoţionale [dintre care nu-mi amintesc decât de o pereche de ochelari de soare Polaroid]. Şi nu m-ar fi deranjat asta, dar oamenii au o bază de date în care eu apar ca participant la toate concursurile; în momentul în care am completat câteva taloane cu numele lui Sebi, ţac, pac!, i-au şi trimis un stick de 4 GB, ca să-l atragă de partea lor. Bineînţeles că Sebi fumează în continuare altceva. Read the rest of this entry »
Retrospectiva foto a anului trecut: pe unde am fost, ce-am văzut și ce-am făcut în 2011
09
Jan
De două zile lucrez la articolul ăsta, e foarte lung, așa că dacă nu aveți timp, lăsați-l pe mai târziu; sunt prea multe poze și e păcat să nu le savurați pe toate, mai ales că au fost handpicked.
Apropo, dacă nu le-ați văzut pe cele din 2010, le găsiți aici [click, click!]. Sunt 100 și ceva de poze, dar eu zic că merită să le vedeți. Read the rest of this entry »
on 
on 
