Denisuca – nevastă de Coşmar

Dacă tot e azi BLOG DAY, m-am gândit să lansez un proiect nou pentru bloggerii din România: Sculă de blogger.

Ce-i cu blogul ăsta?

Sculă de blogger este un loc în care adunăm poze cu “gadget-urile” bloggerilor români. Inspirat de proiectele Ce am în geantă şi Birou de blogger, iniţiate şi susţinute de Cristian Manafu, Sculă de blogger este – deşi numele v-ar putea duce cu gândul la altceva – locul în care vedem care dintre jucăriile [laptop, aparat foto, telefon mobil, PDA, mp3 player, trotinetă etc] tale, ca blogger, ocupă primul loc în topul preferinţelor.

Ce trebuie să faci? Dacă eşti blogger, trimite un e-mail la adresa sculadeblogger at gmail dot com în care să ataşezi o fotografie cu “scula” ta preferată [poţi să apari şi tu în poză], adresa blogului şi, dacă vrei, detalii despre ea. Despre sculă. Şi nu te mai gândi la prostii!

Vă aştept să vă “lăudaţi”. Jucăria mea preferată – camera foto – este prima sculă prezentată pe blog. Neeext!

Azi e Blog Day, o zi în care fiecare blogger recomandă cinci bloguri noi cititorilor săi. Cam complicat pentru mine, din moment ce nu prea citesc bloguri noi; sunt abonată prin RSS la un număr de … bloguri şi alea-s. Dar o să trec, mai jos, cinci bloguri de care poate nu aţi auzit şi pe care eu le citesc cu plăcere:

1. Hellene [Tomata cu scufiţă]
Tomata cu scufiţă e născută în aceeaşi zi cu mine şi, tot povestind noi, am ajuns la concluzia că mi-e tare dragă. Plus că scrie foarte fain şi e timişoreancă! Must read!
2. Painkiller
Pentru că-mi place [mult] cum scrie.
3. Vasi
Ca să-l impulsionez să scrie mai des pe blog, să nu-l mai lase în paragină şi… pentru că sper să se producă pe blog aşa cum a făcut-o, prin clasa a XI-a, în agenda mea.
4. Buzz is media
Îl urmăresc pentru reclamele faine.
5. Cuarto Derecha
Tot pentru chestiile faine.

Mda, ştiu că nu-i tocmai nou barul, dar eu doar de trei zile am aflat de existenţa lui, deci dacă n-am ştiut eu, n-a existat până acum. Îi zice Fischer’s şi-l găsiţi în Deva [normaaal!], oţâr’ mai sus de Primărie, dacă mergeţi spre Şcoala Generală Nr. 2.

Când am fost eu era cam goluţ, dar îmi închipui că seara e plin, aşa cum erau serile de vineri în Expres-ul lui Fischer. Apropo de fostul bar Expres al lui Robert Fischer [RIP], acum se numeşte E2 şi nu mai păstrează nimic din atmosfera Expresului.
Revenind la Fischer’s, preţurile sunt destul de mici, pereţii groşi, podeaua veche, muzica faină şi are aerul unei case vechi, da’ vechi de tot. Nu ştiu dacă are wireless, da’ cum nici eu nu am laptop, nu mă interesează.

Jerry: I feel his blood inside of me, borrowing things from my blood!
Kramer: Jerry, I gave you my blood! Listen to your pulse: “Hey-buddy hey-buddy”

//////////

Jerry: I never get enough sleep. I stay up late at night, cause I’m Night Guy.
Night Guy wants to stay up late. What about getting up after five hours’ sleep? Oh, that’s Morning Guy’s problem, that’s not my problem, I’m Night Guy. I stay up as late as I want.
So, you get up in the morning, you’re exhausted, you’re groggy, oh, I hate that Night Guy! See, Night Guy always screws the Morning Guy and there’s nothing Morning Guy can do! The only thing Morning Guy can do is try to oversleep often enough so that Day Guy loses his job and Night Guy has no money to go out anymore.

[va urma]

>>>

31 august 2007 este ultima zi în care mai apare cotidianul hunedorean Cuvântul Liber. “Născut” din comunistul Drumul Socialismului, pe-atunci singurul ziar al judeţului, Cuvântul Liber a aparut, timp de ~13 ani, intr-un format considerat de multă lume “obosit”, cu articole [uneori prea] lungi, cu o grafică sărăcăcioasă şi în două culori: negru şi, alternativ, albastru sau roşu.
Prin 2003 sau 2004, ziarul a fost preluat de trustul InformMedia, care mai deţine şi alte ziare în vestul ţării – Jurnal Bihorean în Oradea, Timpul în Reşiţa, Timiş Expres în Timişoara etc. Din momentul preluării de către trustul austro-ungar, Cuvântul Liber a suferit transformări majore: rebranding, multe pagini color, articole scrise într-un stil cu totul diferit de cel cu care erau obişnuiţi cititorii – cei mai mulţi abonaţi ai Cuvântului erau ţăranii cei din zonele rurale şi am auzit [dar nu bag mâna în foc] că după Revoluţie, cei care fuseseră abonaţi la Drumul Socialismului au continuat să plătească abonamentul la noul Cuvântul Liber, ba chiar că poştaşii încheiau abonamentele fără să mai ceară acordul oamenilor.
Schimbarea adusă de trustul InformMedia a dus – zice-se – la pierderea unui număr însemnat de abonaţi. Acum, s-a decis “îngroparea” cotidianului şi transformarea lui într-un ziar gratuit, format A4, care se va numi Hunedoara Expres.
Personal nu mi-a plăcut deloc Cuvântul Liber dinainte de rebranding, am înghiţit cu greu noul format [poze puse în pagină doar "de umplutură", grafică destul de nasoală, calitate cam slabă a tiparului etc], dar acum, când ştiu că e ultima sa zi de apariţie pe piaţă, mă-ncearcă un sentiment de tristeţe. E drept că unul mic [nu vă gândiţi la prostii, ăştia care mă cunoaşteţi, chiar vorbesc serios], da’ parcă-mi pare rău.
Sunt curioasă ce se va alege de ziar, cine va mai rămâne din echipa de ziarişti şi cât succes va avea un ziar gratuit – o premieră pentru judeţul Hunedoara, dacă nu punem la socoteală fiţuicile care, deşi au un preţ afişat pe prima pagină, sunt distribuite gratuit, poate aşa le citeşte cineva.
Cuvântul Liber a murit! Succes, Hunedoara Expres!
UPDATE: Iată şi editorialul prin care cititorii Cuvântului Liber sunt informaţi de schimbare.

Ieri am fost la Poienita Voinii, la Festivalul Padurenilor “Dragan Muntean”. Pentru un spectacol de genul asta, ar fi fost OK daca unul dintre organizatori nu s-ar fi gandit ca noi, astia de la presa, deranjam daca facem poze la masa lor si daca nu ar fi pus smecheras sa “ne bata”. N-a tinut, iar detaliile le veti citi, destul de curand, pe visurat.ro.
Altfel, ca la orice sarbatoare, gaseai, pe langa mici si bere, orice kitsch ti-ar fi poftit inimioara. Ba chiar puteai sa iti cumperi haine sau incaltaminte care sa se potriveasca cu animalutele gonflabile.
Am dormit in cort – chestie pe care nu am mai facut-o de muuulti ani – si a fost superb, iar dimineata am plecat spre Raul Mare, unde am avut parte de niste peisaje superbe, cum, spre rusinea mea, nu credeam/stiam ca am in judet.
Azi, cateva poze, restul, urmeaza – luni sau marti. Mai multe poze gasiti aici.

Blogul VisUrât împlineşte, astăzi, un an. Un an cu vecini, gumă Orbit, transport în comun, Sacha, Gigi Lentilă şi multe, multe altele.
La mulţi ani şi la cââââât mai multe postări mişto!

Asta se întreabă Adrian Boioglu.
Răspunsul meu e ăsta:

Nu numai că îl păstrez, dar îl transform într-un jurnal de călătorie unde pun poze şi impresii de prin locurile [multe] pe care le voi vizita. Mai degrabă aş renunţa la job decât la blog.

Voi ce aţi face cu blogul dacă aţi lua premiul cel mare?

Cum pusca mea mama naibii sa povestesti intr-un ziar un filmulet vazut pe Youtube si sa sustii ca faci asta pentru cititorii “napastuiti” care nu au acces la “realitatea virtuala”? Si cum sa mai si sustii ca aia care te critica prin alte ziare sunt ziaristi frustrati si invdiosi pe “evolutia publicatiei” tale? Asta dupa ce ai scris un editorial care nu era nimic altceva decat copy/paste de pe un site despre copii?
Intreb si eu…

Painkilleru’ [omul care scrie bestial, dar rar] a fost la Deva, săptămâna trecută, şi-am ieşit la o bere. Din păcate, nu vi-l pot arăta, dar vă puteţi “bucura” de tricoul lui mişto [click pe poză pentru varianta mare]. Şi da, ştiu că e a treia poză numai pe blogul meu în care apar cu maieul ăsta, da’ dacă-mi place, ce să fac?