Denisuca

Fiind ultima zi din an, cred că-i un moment potrivit să trag linie şi să văd dacă-mi iese un bilanţ pozitiv au ba.

Prima parte a lui 2007 a fost anostă – asta ca să fiu blândă. Am vrut să schimb ceva, pentru că mă săturasem de ziare neserioase şi de joburi nesigure, aşa că mi-am luat traista [paporniţa] în spinare şi m-am dus în Capitală. Primul interviu a fost dezamăgitor – iniţial mi se promisese marea cu sarea, apoi aveam să constat că de mare nu se punea problema, iar sarea era, de fapt, piper. Ar fi trebuit să mă aştept la asta de la oameni care fac publicitate. La al doilea interviu le-am arătat ce pot şi le-am spus şi care este suma minimă pentru care pot. Încă mai aştept un telefon de la ei [Editura House of Guides].

Am rămas, aşadar, în Hunedoara, unde mi-am găsit, între timp, două joburi. Deci e bine. Din punct de vedere profesional, a fost un an bun. Tragem linie şi dă cu plus.

Din punct de vedere personal, pot spune că am trăit în ultimele şase luni din anul ăsta cam cât am făcut-o în ultimii doi ani.

Schimbarea în bine s-a produs odată cu prima întâlnire a bloggerilor organizată de Neogen, Blogaria, din iunie 2007. Atunci l-am cunoscut pe Sebi şi, deşi nu credeam că lucrurile or să se mişte atât de rapid, iată-mă, în ultima zi din an, în Iaşi, alături de el. Me happy!

Pentru blogul meu, anul care se încheie nu a fost lipsit de “hopuri”, dar şi aici lucrurile sunt mai bune ca niciodată. Am trecut pe .com, avem Wordpress, avem mascotă [apropos, Mufică e bine, sănătos, tocmai se pregăteşte de Revelion], avem tot mai mulţi cititori şi am primit chiar şi o ofertă de lucru datorită blogului.

În plus, am cunoscut anul ăsta o grămadă de oameni [bloggeri] de treabă. Şi sunt ferm convinsă că dacă nu aveam blogul, nu aş fi ajuns să stau la aceeaşi masă cu Călin Fusu. Sigur că toate astea i le datorez lui Sebi, pentru că dacă el nu ar fi insistat să merg în Bulgaria, acum eram pe denisuca.ro şi mă plângeam, probabil, că nu îmi merge blogu’. Şi mai eram şi singură. Once again, me happy!

Vă mulţumesc vouă, celor care mă citiţi, pentru că intraţi să vedeţi ce mi-a mai debitat neuronu’ şi pentru că uneori mai şi comentaţi. E bine să ştii că mai există oameni care gândesc ca tine şi e foarte mişto să ai ocazia să-i întâlneşti. Sper să aveţi un an frumos, să fiţi sănătoşi şi voioşi şi lipsiţi de griji.

La mulţi ani!

Ieri, un prieten drag şi un om extraordinar s-a stins din viaţă. Vestea m-a şocat. Era prea tânăr şi prea bun. Şi de ce tocmai el?

Ştefan Buzan, mulţumesc pentru tot ce m-ai învăţat şi sper ca măcar acolo să-ţi fie mai bine…

Am prins o gură de net, în sfârşit! Dar nu am nici chef şi nici timp să scriu prea mult acum, aşa că sper ca mâine să apuc să public şi “bilanţul” pe anul care se încheie, şi poze, că am făcut destule. Dacă nu, la anu’.

Distracţie faină tuturor!

În seara asta. Şi mă întorc pe 3. Sper să nu fie trenul aşa cum s-a anunţat [plin]. În funcţie de cât net o să am, voi scrie şi de acolo şi voi pune poze. Să fiţi cuminţi şi să vă distraţi frumos!

Miercuri am fost cu Sebi şi cu ai mei părinţi la Arieşeni, în judeţul Alba [dar am trecut prin trei judeţe ca să ajungem acolo, Arad, Bihor şi apoi Alba]. Bărbaţii au schiat - fiecare după posibilităţi , eu am făcut poze. Şi totuşi, am o febră musculară pe care nu o pot explica.

Am prins vreme foarte faină, era mai cald decât la Hunedoara, nu a bătut vântul şi la un moment dat a apărut şi soarele. Mai jos, poze.

Read the rest of this entry »

Leapşă primită de la Marius aka Blogatu: ce cadouri am primit de Crăciun?

În primul rând, mult timp liber. Atât de mult, încât mă sperie cât de mult pot dormi. Asta trebuie să însemne că sunt atât de obosită, încât probabil că în curând aş fi clacat. Ce-i drept, în ultima lună în care am lucrat, am mai rezistat doar pentru că m-am consolat la gândul că voi fi liberă destul de mult. Din 23 decembrie până-n 7 ianuarie e ceva timp, iar timpul scurs până acum l-am cam dormit.

Apoi, Moşu’ a fost pe fază când copilul răsfăţat din mine vroia o veioză în dungi colorate.

Şi mi-a mai adus o pereche de păpucei roşii. Şi mi-a făcut loc pe birou pentru laptop. Deci a fost un moş simpatic şi darnic anul ăsta.

Mulţumesc celor care mi-au trimis mesaje originale, dar şi celor care au dat mass-uri cu lumina sfântă şi alte chestii. Eu am dormit, aşa că vă răspund tuturor acum, tot “în masă”.

Sărbători fericite, deci, şi sper să vă odihniţi măcar pe jumătate din cât o fac eu. Taaare bine mai e!

Vlad Craioveanu a trecut azi din lista mea de “Ghe prin presă adunaţi” la “Blogărime”, pentru că are blog. vladcraioveanu.wordpress.com. Şi a promis că o să şi scrie. Da’ din ianuarie. Aşteptăm.

A venit vremea să încep şi eu o leapşă. După ce l-am “omorât”, vreau să-mi spui cum ţi-l imaginezi tu pe Moş Crăciun. Aştepţi vreun cadou în seara de 24 decembrie? Ai împodobit pomul? Sau crezi că toate astea sunt copilării?

Eu nu am mai sărbătorit Crăciunul de vreo trei ani. Cel puţin nu în adevăratul sens al cuvântului. Nu mai simt spiritul ăla de sărbătoare decât, poate, în sensul negativ. Când vreau să-mi fac cumpărăturile şi mă lovesc de cumpărătorii de decembrie. Şi nu am loc în supermarket, pentru că în decembrie s-a “scăpat” tot poporul la cumpărături.

Moşul vine cu cadouri mai mult sau mai puţin simbolice - când vine - şi mi-ar plăcea să-l mai aştept cu nerăbdarea cu care o făceam în copilărie. Să mă mai bucur de ceva aşa cum mă bucuram de Crăciun de mirosul de portocală. Din păcate, am crescut. Am crescut şi am devenit eu Moşul unora. Nu îmi displace deloc “poziţia” asta, ador să fac cadouri dacă ştiu că aşa le pot face o bucurie celor din jur. Dar parcă mi-ar fi plăcut să mai fiu mică, iar Moşul să fie acel cineva mare, care pândeşte pe la geamuri toată luna decembrie şi aduce cadouri doar copiilor cuminţi. Iar eu eram întotdeauna cuminte. Eram…

Leapşa merge la VisUrât, Ovi, Dojo [că tot zice că-i place tăguiala], Orădeanul, Lilişor, Arhi, De Ce, Jimmy, Mihai şi la cine mai citeşte acest post. Consider yourself tagged!

Am luat azi o sticlă de 2,5L de Pepsi. Sticla PET-ul arată altfel, nu mai are forma aia rotundă, parcă e ambalajul de 2L ceva mai umflăţel. Da’ gustul… nu ştiu ce s-a întâmplat, dar nu mai e gustul de Pepsi. E Pepsi + ceva şi mai dulceag. Ca băutoare de Pepsi, ştiu ce spun. S-a schimbat ceva. Oare pe consumatori de ce nu-i întreabă nimeni nimic?

O însemnare izvorâtă din puţul [!] gândirii.

Mi-am dorit şi io, ca omul, să pot bloga de pe budă, iar într-un final, am reuşit. Routeru’ wireless merge tot parţial, dar măcar am descoperit de ce nu îmi mergea mie şi - printr-o apăsare de buton - l-am făcut să meargă.

Reclama la RC Cola de care vorbeam în postul anterior. E aici [a şasea] şi e superbă. Enjoy!

Avem şi Trilu, da’ sunetul s-a bulit la conversie, aşa că opriţi întâi sunetul sau daţi-l foaaarte încet:

Ăsta era, la un moment dat, sloganul RC Cola. RC Cola, o băutură care pe la noi nu a ajuns, dar care avea o reclamă superbă. Iar eu mor de ciudă că nu găsesc niciunde - nici măcar pe YouTube - spotul cu pricina.

Văzusem reclama acum câţiva ani, ori la Marcă Înregistrată, ori la Noaptea devoratorilor de publicitate, dar nu o mai găsesc nicicum. Aşa că dacă o aveţi cumva, rogu-vă, daţi-mi de ştire.

Ete mostră:

Dacă aveţi curaj să daţi un click aici, veţi ajunge pe blogul iqADS, unde veţi descoperi o idee dubioasă. Ca să nu-i zic tâmpită. Ea există acolo de ceva timp, aşa cum şi eu am uitat postul ăsta în drafts şi l-am descoperit acum.

De ce e o idee dubioasă? Păi cică multe reclame româneşi sună nenatural pentru că se folosesc expresii din “Liceenii”. E adevărat, reclamele româneşti nu sunt toate geniale, ba dimpotrivă. Dar de la a te plânge că se foloseşte un limbaj învechit şi până la a folosi expresii precum “O ardem la modul”, “Nu e pe trip”, “Moşule, am şi eu o rugăciune la tine”, “E alifie”, “Eşti/dai ciocan” sau “Verifica asta afară (check this out)” e cale lungă. Dacă aşa vor suna reclamele româneşti din viitorul apropiat, eu o să-mi arunc televizorul pe geam!

Toată treaba e cu atât mai tristă cu cât oamenii care propun astfel de expresii nu sunt nişte bloggeri neavizaţi, ci angajaţi ai unui trust de presă, care lucrează pentru cel mai cunoscut portal de publicitate din România! Iar comentariile sunt toate “pro”. Vai de curu’ ei, publicitate…

În seara asta [22 decembrie], dacă sunteţi prin Hunedoara şi nu ştiţi unde să chefuiţi, puteţi da fuga la Clubul Empire, unde se organizează Christmas Party.
Pe 28 decembrie, Empire organizează Petrecerea Studenţilor.

Iacă şi afişul:

Read the rest of this entry »