Denisa Bârgău ✿

Post inspirat de Marius Sescu. Exerciţiu de memorie, deci…

Acum 10 ani [1998], eram în clasa a IX-a şi mai dezorientată ca niciodată.

Acum 9 ani [1999], eram în clasa a X-a. Atunci am cunoscut-o pe colega mea de bancă, Dana, care mi-a devenit – şi rămas – cea mai bună prietenă. O fată de zahăr!

Acum 8 ani [2000], eram într-a XI-a şi aveam impresia că liceul e “cimitir al tinereţii mele”. Bacovia era poetul meu preferat, un geniu. Nu mi-am schimbat părerea despre Bacovia. Nici despre liceu. Păcat că aveam alte priorităţi. Descoperisem calculatorul de ceva timp, dar conectarea la Internet se făcea prin dial-up, rar. Sunetul magic de conectare a modemului era de-a dreptul orgasmic, după câte-o oră de “redialing…”.

Acum 7 ani [2001], am fost pusă în faţa primei mari alegeri. Alegere ce avea să fie decisivă pentru viitorul meu. Facultatea… Eu vroiam Relaţii Publice, ca să ajung cândva în advertising. Universitatea de Vest din Timişoara n-avea, aşa că am ales Jurnalism şi Ştiinţe Politice. Am intrat la ambele; am renunţat la Jurnalism. După trei luni, mă întorceam acasă, convinsă că greşisem. Urma să merg la Cluj, la o facultate cu care să mă “înţeleg”. Doar că…

Acum 6 ani [2002], era musai să îmi găsesc un job. Statutul de “parazit” nu-mi convenea. M-au angajat la Hunedoreanul. Fără pic de experienţă, fără să am habar despre ce înseamnă presa. În toamna aceluiaşi an, aveam deja prima demisie “la activ” şi eram angajată la Replica.

Acum 5 ani [2003], am trăit o intensă poveste de dragoste cu un arab. Băgaţi-vă ochii înapoi în orbite, nu-i aşa de “grav” precum pare.

Acum 4 ani [2004], povestea de dragoste a continuat, munca trecând pe locul 2. Iar aveam alte priorităţi… Am revăzut marea după 20 de ani şi am petrecut o vară de vis.

Acum 3 ani [2005], în octombrie, m-am mutat în Cluj pentru omul pe care-l iubeam. Norocul a făcut să mi se ofere un job acolo la scurt timp după ce l-am cunoscut, iar job-ul mi-a dat, de fapt, posibilitatea să mă mut în Cluj.

Acum 2 ani [2006], după cinci luni de stat în Cluj, m-am întors acasă. Am lucrat la o fabrică de biciclete, la o firmă de design & stuff, la trei ziare. În 2006 a existat o lună în care mi-au rămas bani pe card de pe o lună pe alta. Câştigam mai mult decât apucam să cheltuiesc. Mare lucru că n-am crăpat în anul ăla.

Acum 1 an [2007], m-am supărat după ce două dintre ziare s-au închis şi am hotărât că e timpul să nu mă mai “joc”, să fac ceva serios. I-am dat Bucureştiului posibilitatea să mă adopte, dar nu m-a vrut. Am fost primită, în schimb, cu braţele deschise la Replica, de unde am promis să nu mai plec decât dacă mă dau ei afară. L-am cunoscut pe Sebi [la Blogaria] şi de atunci zâmbesc şi râd mai mult. Am cunoscut mulţi oameni interesanţi datorită blogului. Şi datorită lui Sebi. Am primit un job la Hunedoara Quality Magazin şi, astfel, mi-am îndeplinit un vis: acela de a tehnoredacta o revistă.

Acum trei săptămâni, Sebi m-a cerut în căsătorie. Acum sunt fericită, facem planuri de nuntă şi mă bucur că ultimii zece ani s-au scurs atât de repede. Sunt convinsă că următorii zece vor fi mai interesanţi.