Dacă mai ţineţi minte poza de mai jos, ştiţi că-mi place să mă “joc” cu armele. Iar Inspectoratul Judeţean de Jandarmi “Decebal” Hunedoara organizează vineri, 29 februarie, Cupa “Mărţişorul” la Tir, la care participă “doamnele şi domnişoarele din mass-media locală”.
Aşa se face că vineri o să targ la ţintă şi, cine ştie, poate că o să şi nimeresc. Ultima dată când am participat la Cupa Presei la Ceva, am câştigat [la popice, prin 2002], deşi nu mai jucasem niciodată.
Cine mai vineee?
De când am pus mâna pe Canon EOS 400D, H5-ul meu mi se pare o jucărie care face pozici, nu fotografii. Nu vreau să-l jignesc prea tare, că e bunicel, dar 400D e “tatalor”. Şi după ce-a lansat H7 şi H9, că de Alpha-nu-ştiu-cât nu mai zic, acu’ aflu că Sony lansează H50.
Câteva din “dotările” noului Cybershot de la Sony:
Pe de altă parte, Canon e Canon, oricât aş iubi eu brandul Sony. Iar data viitoare când “mă scap la bani”, voi “investi” într-un EOS400D.
Pe Realitatea.net am văzut un banner care duce aici. Banner în flash, care arăta cam aşa:
Şi nu pot să nu mă întreb de ce nu s-or fi obosit cei care l-au creat să pună diacritice textului ăluia amărât. Nu era prea mult de muncit, un Alt+Shift ca să treci pe tastatura RO şi câteva caractere înlocuite. Bannerul oricum e format din imagini, deci n-ar fi avut cum să fie probleme cu afişarea diacriticelor. Cred că e vorba doar de lene. De comoditate. Ne-am obişnuit aşa, de ce să schimbăm acum ceva? Cine ne place ne place şi-aşa, nu?
Totuşi, oameni buni, e vorba de Colecţia Cotodianul EDUCATIV. Oare şi cărţuliile alea pe care le vindeţi cu ziarul sunt scrise tot fără diacritice? Colecţia EDUCATIV nu are diacritice, nu? Din reclamă, asta deduc. 
Update: Nu mai recomand mâncarea de la Casa Rustică, pentru că mai au de învăţat lucruri elementare legate de felul în care se face comerţ şi modul în care trebuie trataţi clienţii. Angajaţii de la Casa Rustică sunt nişte neserioşi – da, generalizez, pentru că persoana care răspunde la numărul de telefon al firmei reprezintă acea firmă. Detalii aveţi aici şi aici.
Vasi aka Colegu’ aka omul din spatele blogului [ce-mi place cum sună asta!] Iubire şi căcat sau Lacrimi şi fecale [are un simţ al umorului ceva de speriat, nu săriţi! ] mi-a dat o leapşă pe care o luasem deja şi de care abia mă tratasem, dar nu e bai, că mie-mi place să vorbesc despre mâncare.
Cum deja am zis ce mâncare gătită acasă îmi place, o să scriu despre locurile din Deva şi din zonă un se mănâncă papa bun.
Pe primul loc e Birtul La Băiatu, un birt [serios!] mic-mic şi simpatic, situat într-un garaj din cartierul Micul Dallas, unde am mâncat cei mai grozavi papanaşi ever. Nu vă imaginaţi acum că sunt papanaşii “clasici”, pe care-i ştiţi de la mama sau de la cofetărie. Nu! Sunt nişte papanaşi speciali, imenşi, făcuţi după o reţetă secretă, mari, enormi, acoperiţi cu smântână şi dulceaţă bună de tot. Numai un gurmand adevărat şi-un mare pofticios poate mânca ambii papanaşi – că vin doi la o porţie -, eu întotdeauna luam unul la pachet.
N-am mai fost de mult la Băiatu, cred că o să merg în curând şi promit să fac poze imenşilor papanaşi delicioşi. Da’ să nu vă aşteptaţi să merg chiar luna asta, pentru că de când nu se mai fumează în localuri decât în locuri special amenajate, Băiatu’ a trebuit să facă un compromis şi-a declarat “sala” loc pentru nefumători. N-avea cum s-o împartă, sunt doar patru mese înăuntru! Aşa că voi merge când se va deschide terasa.
Tot la Băiatu’ am mâncat cea mai bună ciorbă de burtă. Bună şi multă, iar preţul era de vreo 6 lei pentru o porţie!
La Motelul Cinciş din, logic, Cinciş, am mâncat cândva cea mai bună salată de crudităţi, cu legume, fructe şi ceva sos Remoulade. Avea un gust atât de bun! Păcat că în anii următori n-au mai nimerit-o, ba nu aveau mere, ba le lipseau morcovii…
Casa Rustică, din Deva, avea cel mai bun sandwich: Burger cu piept de pui şi o combinaţie între cele două sosuri puse la dispoziţie, picant + grecesc. Zilele trecute, însă, am mâncat un astfel de burger şi încă mă mai lupt cu uscăciunea buzelor, care bănuiesc că mi se trage de la sosul picant. Ceva s-a întâmplat, oricum, pentru că burgerul nu mai e la fel de bun…
Cea mai bună pizza pe care am mâncat-o a fost cea pe care aţi văzut-o la mine pe blog acum câteva luni, era imensă şi costa 30 de lei, dar încă n-am aflat de unde din Hunedoara a fost comandată.
Cam astea ar fi, deocamdată. Nu-mi prea place să mănânc la restaurant, eu nici acasă nu mă prea dau în vânt după mâncarea gătită – şi aia e făcută LA MAMA ACASĂ…
Leapşa merge mai departe la – cine altcineva? - Cristi Roman şi al său PapaBun.
Vineri, 29 februarie, se inaugurează sediul de la Sântuhalm [la jumătatea distanţei dintre Deva şi Hunedoara] al dealer-ului Opel şi Chevrolet, Autohaus Huber. Huber e nume nemţesc, firma e din Sibiu, iar eu ştiam că nemţii sunt oameni care ţin la ordine şi disciplină. Şi nu pot să-nţeleg cum, pe site-ul www.autohuber.ro, apare o greşeală atât de nasoală: “Închirieiri auto”.
[click pentru a mări]
Dacă ajung vineri la reprezentanţă, o să le atrag atenţia, că pe net nu cred că stau ei prea mult, altfel ar fi observat “scăparea”.
Aveam eu o teorie conform căreia haosul fiecăruia este cumva dominat de o oarecare ordine. De aici şi titlul postului anterior, “Ordine în haosul meu”. Făcusem ordine şi mi-am deranjat haosul, prin urmare nu mai găseam obiecte de o importanţă vitală, cum ar fi acumulatorii pentru aparatul foto.
E ora 4 AM şi nu dorm. Nu dorm pentru că mi se înfundase nasul şi-am pornit prin casă, ca o apucată, să găsesc picăturile Bixtonim, aflate încă în cutia de carton, picături pe care le-am cumpărat acum mai bine de o lună, dar pe care nu mai ştiu unde le-am pus încă de când le-am cumpărat. Asta pentru că am avut treabă foarte de dimineaţă [era într-o luni], nu am dormit în noaptea de dinainte, iar când am ajuns acasă, le-am trântit undeva şi… nimeni nu mai ştie nimic de ele [mama, dacă le-ai ascuns în speranţa că nu voi mai folosi niciodată picături, nu ţi-a ieşit. Uite, nu pot să dorm acum!].
Ideea e că dacă sunt scoasă din ritmul meu de lucru / somn, nu mai funcţionez bine. Dacă aranjez prea mult obiectele care mă înconjoară, îmi dezechilibrez haosul şi iarăşi nu mai pot funcţiona. Dar, până la urmă, am învins! N-am găsit încă picăturile, m-am “tratat” cu un baton de-ăla foarte mentolat, cam expirat el, aşa, dar care mi-a desfundat nasul. Efectele secundare nu mai contează, până dimineaţă sunt sigură că-mi va trece şi usturimea din jurul nărilor. Cum spuneam, n-am găsit încă picăturile, daaaaar am dat de acumulatori! Stăteau toţi patru, cuminţei, într-o gentuţă pentru cosmetice din baie, în care pusesem nişte chestii pe care nu le mai folosesc. Şi-ar fi stat acolo mult şi bine dacă nu mi se înfunda nasul.
Everything happens for a reason, vă spun io!
Sâmbătă am făcut curăţenie în camera mea noastră. Toate bune şi frumoase, acum avem loc să ne punem ghiozdanele pe jos, are şi Sebi pe unde să-şi lase hainele când se schimbă, deci e bine. Ce nu e bine e că de câte ori fac curat [nu fac cum m-a învăţat mama, săptămânal, ca să n-am griji, ci fac o dată şi bine, când am timp şi chef], adică curăţenie generală, fac ce fac şi ascund atât de bine unele lucruri, încât nu le mai găsesc până atunci când nu mai am nevoie de ele. Vorba lui Murphy, lucrurile pe care le cauţi sunt întotdeauna în ultimul loc în care te gândeşti să le cauţi [logic, dacă stăm bine să ne gândim, că după ce le-ai găsit, nu le mai cauţi, deci ultimul loc este cel în care le găseşti; dup-aia e clar că nu mai cauţi].
Na bun, acestea fiind spuse, ştie cineva unde naiba mi-am pus acumulatorii de la aparatul foto? 
Nu de alta, dar am opt în total şi cu cei patru pe care îi am în faţă nu mă descurc, când mă “scap”la pozat.
Vă rog, dacă aveţi vreo idee, să-mi spuneţi pe unde să mai caut… 
Veveriţa a rămas fără plicuri când trimitea premiile la câştigătorii concursului. Aşa că s-a dus la poştă, să cumpere plicuri.
Dialog cu doamna de la poştă:
- Aveti plicuri? (arăt de care)
- Nu avem nici un plic!
- Dar nu e poştă aici?
- E poştă, dar nu avem plicuri!!!
- Bine, nu vă enervaţi, unde pot găsi?
- La librărie!
- Ştiu, dar care e mai aproape de poştă?
- Nu ştiu.
La Gicu Pisicu pe blog, am găsit un articol scurt, dar foarte critic şi dureros de adevărat. Citţi-l, că merită!
Duminica este ultima zi in care mai puteti participa la Festivalul Mirilor 2008, organizat de Shooopps.com la Restaurantul Heaven din Hunedoara.
Eu, Sebi si Mufica am fost vineri si am facut poze, am facut cunostinta cu Mircea Vintila si ne-am fotografiat cu el si am gasit o rochie de mireasa destul de faina. Tortul deja stim ca il vom lua de la Leconfex, e portocaliu si din martipan. 
Daca vreti sa vedeti ce-i pe acolo si sa degustati vinuri de Recas, duminica e ultima zi in care o puteti face. Mai jos, cateva poze.
…va fi construit, conform EVZ, până în 2010. Dar va exista. Primul, deci. O s-avem şi noi, “la ţară”, un loc de fiţe. Ne-am scos!
Postul ăsta se potriveşte ca nuca-n perete cu ăsta, de exemplu. Dar n-am ce face, sunt o pofticioasă, iar dacă deni m-a întrebat Ghiocel ce îmi place să mănânc, trebuie să-i răspund!
Aşadar… îmi place enorm ciocolata, orice chestie cu ciocolată, îngheţată de ciocolată, cremă de ciocolată etc. Apoi, fructele, deşi în afară de kiwi, nu mă prea pot lăuda că mănânc multe fructe. Dar îmi plac kiwi, mandarinele, ananasul, bananele, cireşele, merele verzi, pomelo şi lista poate continua.
Nu refuz niciodată o porţie de cartofi prăjiţi şi nesănătoşi; nu-mi plac tocăniţele, ciorbele cu multă carne sau cu fasole şi alte chestii de genul ăsta, dar îmi plac supele de tot felul şi ciorbele de zarzavat.
Salata de icre, de vinete… mă rog, dacă ar fi să scriu tot ce-mi place, n-aş mai termina azi, iar azi e zi de curăţenie, aşa că-i musai să mă opresc.
Mai e cineva mâncăcios ca şi mine?
on Cum mi-am schimbat Optica on Cum mi-am schimbat Optica on Cum mi-am schimbat Optica on Folosiţi creme anticelulitice?
