Denisuca

Ieşeam din cimitir, unde-am fost să-l mai văd o dată pe “S.S.”, adică dirigu’. Pe aleea dintre morminte am văzut un bătrânel care, la un moment dat, s-a oprit lângă un mormânt şi, foarte vesel, în timp ce aşeza un buchet de flori [zambile, cred], a început să vorbească: “Bună seara, draga mea!”.

A spus-o pe tonul pe care-mi imaginez că o spuneau tinerii din poveştile de altă dată iubitelor lor. Dacă să-l văd fără suflare şi aproape de nerecunoscut pe omul care, timp de doi ani, mi-a fost diriginte a fost dureros, scena de mai sus a “umplut paharul” şi m-a făcut să plâng… nu ştiu exact de ce, dar m-a impresionat seninătatea cu care bătrânelul îşi saluta iubita.

Pentru cine nu ştie, pită = pâine.

După câteva zile de linişte, numa’ bine, azi am început ziua de lucru după aproximativ patru ore de somn. Partea “sexy” e că am aflat că am cam de două ori mai mult de lucru azi decât de obicei…

Când să mai scriu şi pe blog texte mai lungi decât ăsta?

Marfă “proaspătă”, pe fotoblog.

Mostră:

Luni am fost la ţară, am făcut 708 poze, din care am rămas cu 607, am respirat aer curat şi… m-am întors acasă şi m-am apucat de lucru. Aşa că acum, la 5.29 AM, marţi, ajung în pat.

Vă las cu două poze - deocamdată, restul deseară - şi o urare pentru Marius Sescu: Mulţi ani fericiţi!

Da, e aceeaşi floare.

Titlul este inspirat de reclama de acum… mulţi ani la ciocolata Poiana ["Dar avem ciocolată şi aici, în Elveţia!"].

De la Ionel am aflat că avem şi noi iepuroi; doar n-o să se lase Hunedoara mai prejos decât Deva! Nu ştiu cât a costat, dar ce ştiu este că al nostru-i mai frumos! E zâmbitor, nu creepy, cum e cel din Deva. De acord?

Read the rest of this entry »

Întrebare: Ce se întâmplă când, într-un oraş din România, apar magazine deţinute de chinezi sau arabi?
Răspuns: Asta:

Şi asta:
Read the rest of this entry »

Când mi-am făcut primul blog, mi-a murit căţeluşa şi am renunţat să mai scriu, o vreme.

Anul trecut, chiar înainte de Revelion, am primit o veste foarte proastă: murise Vecinu’, un prieten drag.

În seara asta am aflat că s-a dus fostul meu diriginte, Sorin Suciu. Avea cancer…

M-am cam săturat de veşti proaste.

După multe săptămâni în care am rămas în urmă cu toate, în seara asta mă pot lăuda că am citit toate feed-urile “restante”. Nici bloggerii nu mai scriu aşa de mult zilele astea, aşa că în sfârşit pot să adorm liniştită.

Somn uşor mie şi o duminică frumoasă vouă!

De Înviere am fost la Mănăstirea Prislop, la aproximativ 20 de kilometri de Hunedoara, spre Haţeg. A fost foarte frig, mi-a îngheţat… nasul, dar am făcut câteva poze faine şi pot să spun c-a meritat să ies din casă.

Prima şi cea mai mişto: [cine mă contrazice ia "bătaie"]

Rugăciune la mormântul lui Arsenie Boca:
Read the rest of this entry »

11.380 de euro au costat ornamentele de Paşte amplasate de Primăria Deva în două sensuri giratorii din oraş. Cele trei ouă din intersecţia Bulevardului Nicolae Bălcescu cu Strada Dorobanţi au costat 1.400 de euro fiecare, iar iepuroiul înalt de doi metri, mutat de lângă Primărie în giratoriul din faţa clădirii IPH, 7.180 de euro. Şapte mii de euro pentru monstruozitatea aia!

Pe cuvânt că nu ştiu ce să mai zic…

Read the rest of this entry »

Tot sâmbătă şi tot de dimineaţă, m-a sunat Ghiocel, care mi-a făcut un mare favor: a făcut rost de medicamentul de care scrisesem pe blog, pentru mama. Aşa că a venit, împreună cu soţul ei, Ionel [încă o dată LA MULŢI ANI fericiţi!], la Hunedoara şi ne-am întâlnit ca să-mi dea cutia cu medicamente.

N-am stat prea mult la poveşti, i-aş fi invitat la o cafea, dar mi-a fost ruşine, nu ştiu de ce. Cu ăştia mai tineri mi-e mai uşor [vezi Dragoş din Orăştie]. Dar poate data viitoare… ne-om întâlni în Petroşani [ei de acolo sunt]. Oricum, în cele câteva minute, dar şi din ce am văzut pe blogurile lor, pot spune sunt nişte oameni foarte de treabă, iar pentru faptul că au bloguri şi scriu constant pe ele nu pot decât să-i felicit.

Deci încă o dată, mulţumiri pentru “drog”, rămân datoare.

Read the rest of this entry »

Sâmbătă m-am trezit indecent de dimineaţă, la 9, ca să ajung la Deva la ora 11. Drăguţa de Anca mi-a adus ciocolată cu chilli - pe care încă n-am desfăcut-o, că pic de somn şi vreau s-o savurez aşa cum se cuvine. Numa’ bine, ne-am mai întâlnit cu o fostă colegă de la zear şi-am fost la o cafea.

Am văzut cel puţin trei feţe cunoscute prin Deva, iar oraşul, deşi nu foarte aglomerat, mi-a părut plin de viaţă. Dacă n-aş fi fost mahmură şi dacă nu m-ar fi durut capul, mi-ar fi plăcut să stau pe o terasă toaaată ziua. Am pozat şi iepuroiul, arată la fel de urât în realitate ca şi în poze. Şi e cu atât mai urât cu cât am aflat că a costat nu mai puţin de 7.180 de euro. Dacă nu mă credeţi, vedeţi în EvZ. Revin cu poze…

O altă treabă interesantă: în centrul oraşului, în faţa Casei de cultură, erau aşezate câteva tarabe la care se vindeau tot felul de zorzoane şi obiecte de artă populară… chineză. De obicei, oamenii care vând astfel de chestii apăreau în Deva doar când era vreo sărbătoare, acum văd că îşi instalează “corturile” aproape săptămânal. Şi asta îmi place.

Ca o concluzie, lăsând la o parte piaţa centrală mutată în mijlocul drumului, iepuroiul urâţel şi ouăle oribile, mi-a plăcut Deva de dimineaţă. Poate că ar trebui să repet “experienţa”, să mă trezesc devreme şi să explorez şi oraşul meu, Hunedoara. Cine ştie ce minunăţii o să descopăr!

EDIT 1: Între timp am gustat şi ciocolata cu chilli. Hmmm… pişcă! Altfel, trebuie să mai mănânc vreo două “pătrăţele” ca să mă lămuresc.

Săru’mâna, Anca!

EDIT 2: Ea este Anca. Dacă eram mai “trează”, poate o fotografiam şi cu ochii deschişi…

De fapt, vopseaua de ouă. Multe alte poze găsiţi pe fotoblog.

Ouă de blogger, by Orădeanul.