Au mai rămas fix şase luni până la nunta noastră. Data iniţială, 18 octombrie, a suferit, după cum vedeţi, o mică modificare. Peste şase luni voi spune “da” în cadru oficial, cu popă & everything.
Archive for April, 2008
TABU scrie o carte
25
Apr
Revista TABU anunţă un proiect “extrem de ambiţios”: o carte ce va fi scrisă de cititoarele revistei, “cu mari şanse să devină un produs ce va revoluţiona stilul chicklit”. Mă scuzaţi două secunde, să caut definiţia stilului chicklit, că pe mine la şcoală nu m-au învăţat.
Nimic pe wikipedia, nimic pe dictionary.com. Să vedem Google ce zice… pardon, Google zice că-i cu cratimă: chick-lit. Aşa l-am găsit şi pe Wikipedia:
“Chick lit” is a term used to denote genre fiction written for and marketed to young women, especially single, working women in their twenties and thirties. The genre’s creation was spurred on, if not exactly created, by Sue Townsend’s Adrian Mole diaries which inspired Adele Lang’s Confessions of a Sociopathic Social Climber: The Katya Livingston Chronicles in the mid-1990s.
Mno, acu’ le iertăm pe chicksele de la TABU, ele vor să revoluţioneze un stil pe care nici nu ştiu să-l scrie corect.
Citim mai departe…
Cu sprijinul unui editor specializat am realizat primele rânduri dintr-un capitol pilot, material ce înfăţişează portretul amănunţit al personajului principal, Liza [...]. În lectura de faţă, eroina noastră, talentată jurnalistă de lifestyle la revista Buzz Magazin, și asistenta exigentei Ella Simone, ne surprinde, trecând printr-un moment crucial al carierei, în care zilele lungi de la birou sunt mult prea demanding pentru ca ea să mai continue sub acoperişul colosului trust, Concept Media.
Imprevizibilul se întâmplă atunci când, agitată că ar trebui să se prezinte pe ultima sută de metri la un eveniment monden de extremă importanţă, provoacă un jenant incident in faţa liftului companiei, fapt ce introduce în scenă prezența unui bărbat misterios ce se oferă s-o ajute. Aici se rupe firul epic.
De s-ar rupe de tot…
Deci e vorba de o tânără corporatistă, da? Ei bine, dragi chicks de la TABU, vă propun să vă inspiraţi de aici pentru continuarea “romanului”: link. Sunt vreo 30 de episoade din care vă pot ieşi 30 de capitole despre viaţa unei corporate bitch cu un program foarte demanding.
Enjoy!
A început nebunia!
25
Apr
La ştiri nu mai vezi altceva decât “supremarket-urile şi hypermarket-urile sunt pline, românii se calcă în picioare pentru a face cumpărăturile de Paşte etc”.
Haideţi, fraţilor, cumpăraţi, daţi-vă iar toţi banii pe mâncare, ca să puteţi să vă lăudaţi luni sau marţi la serviciu că aţi avut de toate pe masă şi mătuşii Veta i-a fost chiar rău şi-a ajuns la spital.
“Construiţi” drob, pască, vopsiţi sute de ouă, luaţi bani împrumut pentru mâncare, dacă nu v-a ajuns prima. Să simţim şi noi că-i sărbătoare, nu-i aşa?
Candidaţii la Primăria Hunedoara
25
Apr
Avem lista… de pe Hunedoreni.ro:
PC – Mihai Leu
PNL – Hada Ovidiu Marius
PD-L – Schiau Nicolae
PSD – Raducea Ionel
PNG – Maxim Dorin Gabriel
UDMR – Gyorfi Jeno
PRM – Maris Remus
PAS – Balasoiu Dumitru
PNDC – Toma Constantin
PNTCD – Blaga Gabriel Teodor
Independent – Melcea Mariana Valentina
Peste câteva zile începe futaiul, pardon, distracţia. Singurul lucru de care mă tem este că Hada ar putea câştiga… dacă până acum îmi era teamă de succesul lui Schiau, am întâlnit periculos de mulţi susţinători ai candidatului PNL. Ouch…
Poşta Română suge
24
Apr
Compania Naţională Poşta Română face cunoscut programul oficiilor poştale în perioada sărbătorilor de Paşti. Acestea vor fi închise în zilele de 28 aprilie şi 1 mai, iar trimiterile poştale prezentate în zilele de 25, 26 aprilie, respectiv 29 şi 30 aprilie vor înregistra timpi de circulaţie mai mari decât în zilele normale de lucru. Potrivit comunicatului transmis de Compania Naţională Poşta Română, în zilele de 26, 29 şi 30 aprilie, oficiile poştale vor lucra după programul normal.
Ce înseamnă asta? Că Poşta se va mişca şi mai încet decât de obicei, iar în cele trei zile menţionate mai sus, se va mişca cu aceeaşi viteză de melc. Şi asta n-ar fi nimic… dacă trimiterile poştale ar ajunge la destinaţie aşa cum au plecat de la expeditor. Cel mai recent exemplu: Sebi avea de primit, prin poştă, un plic ceva mai voluminos. După o săptămână de aşteptare, azi s-a dus la poştă să se intereseze de micul colet. Duduia i-a spus că s-ar putea să primească după ora 11 avizul. Bum! Ora 14 a sosit şi avizul a venit!
Valoarea [ramburs] de 90 de lei pentru un plic, aşa cum spuneam, ceva mai voluminos nu i-a lăsat pe cei de la poştă să doarmă liniştiţi şi după câteva nopţi de chin, în care Sebi aştepta coletul iar ei nu se-ndurau să i-l dea, curiozitatea lucrătorilor poştali a învins, iar plicul a fost violat cu nesimţire. Aşa se numeşte, nu? Violarea corespondenţei.
Asta s-a întâmplat cu plicul buclucaş, pentru că era sfârtecat şi apoi capsat în vreo şapte locuri. Şi a fost adus la destinaţie abia când nu mai aveau încotro, pentru că destinatarul ştia că trebuie să-l primească şi îl ceruse. Mai încolo, Sebi o să pună şi poze cu plicul rupt şi capsat, iar eu voi pune link aici.
UPDATE: aici e articolul lui Sebi.
Iată şi poza:
Vineri, 25 aprilie, dis de dimineaţă, din Bucureşti va pleca spre mine un colet. Sunt curioasă, cu programul “lejer” de sărbători, în cat timp va ajunge la mine. Reveniţi la acest articol, pentru că-l voi completa atunci când voi primi coletul.
Cât despre minunata Companie Naţională Poşta Română, să facă bine şi să ne mai lase cu reclamele pline de sentimentalisme, pentru că nu funcţionează. Nu mă încălzeşte cu nimic să trimit cuiva o scrisoare prin poştă, dacă ea ajunge la destinaţie… poştită de toţi poştaşii!
UPDATE - Am primit, în 29 aprilie, avizul ştampilat cu data de 28 aprilie 2008, dar m-am chinuit vreo cinci minute să descifrez data respectivă. Din fericire, plicul a fost întreg şi toate tricourile de la Sheepses, în stare foarte bună. 
Se pare că numai Sebi are ghinion cu Poşta Română. Cineva, acolo sus, îl urăşte…
Marmota e şomeră
24
Apr
Ce ne facem, moare fraza “Şi marmota învelea ciocolata în staniol”?!
Am observat acum vreo lună în Real noile ambalaje Milka, din plastic… yuck!
Aşa se ambalează ciocolate ca Africana şi… da, mă rog, Ritter Sport. Da’ mie nu îmi place. Şi, aşa cum zice Dugy, cu biata marmotă ce se întâmplă? Intră în şomaj?
Cine naiba are nevoie de ambalaj resigilabil la ciocolată?
Se schimbă numerotaţia telefonică
24
Apr
Din 3 mai, toate numerele de telefon din reţeaua Romtelecom se vor transforma prin adăugarea prefixului naţional 0 şi indicativul ariei geografice.
Astfel, numărul de telefon 222.222 din judeţul Hunedoara devine 0254-222.222. Hai, că nu-i greu, noi, ăştia cu eRDeeSh, folosim sistemul respectiv de câţiva ani şi nu ne doare.
Cică “furnizorul care beneficiază de numere formate din şase şi şapte cifre are un avantaj concurenţial faţă de cei ai căror abonaţi formează numărul întreg de 10 cifre”. Vez’ de treabă, mie de când au apărut şi alţi furnizori de servicii de telefonie fixă, numerele din reţeaua Romtelecom mi se par învechite… era şi timpul să treacă la noua numerotaţie. Să-i vezi acu’ pe bieţii ţărani…
Pentru şoferii cu copite
24
Apr
Există un site care vinde abţibilduri tare simpatice, care pot fi folosite în loc de “clasica” scrijelire cu cheia:
Parcă e mai sănătos şi mai civilizat aşa. Nu-l pui pe şoferu’-animal pe drumuri, dar poate-i dai de gândit. Sau poate îi va plăcea ideea şi n-o să dezlipească abţibildul. 
Muzică: Yael Naim
24
Apr
Nu am vreun merit în descoperirea acestei melodii, pentru că am auzit-o într-o reclamă la Orange, dacă nu mă înşel, şi la Radio Guerilla, azi dimineaţă. Place, place mult!
Pe ce se mai cheltuie banul public la Deva
24
Apr
Pe iepuraşi înfiorători precum cel din imagine, de exemplu.
Vă imaginaţi vreun copil bucurându-se la vederea acestui mic monstru kitschios?
Sau pe sensuri giratorii – 12 în total. Realizate până în aprilie 2008: patru bucăţi. Următoarele două: la intersecţia Bulevardului 1 Decembrie cu Bulevardul Iuliu Maniu, respectiv în zona Dacia Service.
Se adaugă oţet
23
Apr
Orădeanul are o problemă cu salata de castraveţi cu ceva smântână care se serveşte la Luliaka la micul dejun, prânz şi cină, aşa că azi dimineaţă, pe la ora 16, mi-a promis că o să cumpere o sticlă de oţet pe care s-o ducem cu noi, ca să alunece mai bine castraveţii.
Între timp, a cumpărat-o şi mi-a trimis şi o poză care m-a făcut să râd cum n-am mai râs de mult: 
Say my name, say my name!
23
Apr
Am constatat că ideile pentru posturi ca ăsta îmi vin când sunt la duş. Şi de cele mai multe ori, le uit. Ştie cineva vreo soluţie notat idei sub duş? Nu de alta, dar mi-e ruşine să-l strig pe Sebi ca să i le dictez…. şi nici laptopul nu e rezistent la apă [am ajuns la concluzia asta când am vărsat vin pe el...]
Mă gândeam, deci, de câte ori mi-a fost “pocit” numele de-a lungul celor şase ani petrecuţi în câmpul muncii. Sau cum mi se adresau unii, dacă prenumele Denisa era prea greu de ţinut minte…
La primul job, redactorul şef îmi zicea Măi fetiţa. Denisa rimează cu fetiţa şi poate aşa-i era mai uşor… nu ştiu.
La următorul, toată lumea se amuza pe seama ID-ului meu de messenger şi ca să nu mă strige chiar Denisoi, îmi ziceau Denisoaica.
Apoi m-am “mutat” la austro-ungarii de la InformMedia şi mă mai trimiteau la traininguri la Oradea, unde şefii erau unguri. Odată, pentru că unul nu ştia cum să-mi scrie numele, cineva i-a dictat Denişo Lolo. Brrr! Aşa se citeşte Denisa Lala în maghiară…
De-aici am plecat la nişte oameni relativ normali, dar tot s-a găsit unul mai cu moţ, care să mi se adreseze cu Fă. Da’ omul, Dan Terteci, e un mitic de treabă, aşa că n-aveam cum să mă supăr pe el. [Într-o zi m-a întrebat dacă-s supărată pe el, pentru că nu l-am mai înjurat de mult. Deci da, e simpatic, n-o zicea cu răutate.]
…Şi-mi mai zice el într-un mare fel, dar povestea e mai lungă şi nu am chef s-o scriu acum. Uite o idee pentru un alt post.
De la oamenii relativ normali, am trecut la o firmă deţinută de chinezi. Cum credeţi că-mi spuneau? Daniţa…
Acum m-am întors la cei care-mi spuneau Denisoaica. Şi-mi mai zic aşa şi acum…
Dar să-i văd eu pe toţi cum, din octombrie, o să-mi spună doamna Bârgău! 
Fetele Gilmore există
23
Apr
Tot ziceam eu că-mi place serialul ăsta… ei bine, aseară mă gândeam că ştiu şi eu câteva “fete Gilmore”.
Cred că motivul pentru care acest serial atrage este prietenia dintre mamă şi fiică, atât de apropiate ca vârstă, încât “prăpastia” dintre generaţii nu prea are cum să existe. Fiecare fiică îşi doreşte o mamă deschisă la minte, care ar face aproape orice pentru viitorul fiicei sale, dar care nu îi impune lucrurile tâmpite pe care le impun părinţii mult mai bătrâni.
Când stăteam în Deva, am avut o vecină cu vreo doi ani mai mică decât mine, foarte simpatică şi dezgheţată, dar care nu avea voie să facă toate chestiile pe care le făceam noi, trebuia să doarmă după-masa, iar seara, să fie în casă foarte devreme, mai ales în serile de vară, când îţi era mai mare dragul să stai la poveşti pe-o bancă din faţa blocului. Şi toate astea pentru că avea părinţii deja trecuţi de 40 sau 50 de ani. Când ieşea undeva cu mama ei, arătau ca o bunică şi nepoţica de 12 ani…
Eu am o mamă tânără şi mă bucur enorm că s-a grăbit să mă facă la 20 de ani, pentru că ne înţelegem super şi suntem cam ca fetele Gilmore, dar cu un soţ+tată pe lângă noi, adică… numa’ bine!
La job am o colegă care are vreo 35 de ani, dar arată de cel mult 27, şi care are o fată de 15. Adică făcută tot devreme. Şi se înţeleg foarte bine, pentru că sunt doar 20 de ani între ele şi tatăl natural a dispărut din peisaj de mulţi, mulţi ani.
Îmi închipui că mamelor singure nu le este deloc uşor să-şi dedice tinereţea creşterii unui copil cu care să mai aibă şi o relaţie foarte deschisă, dar când văd “rezultatele”, mă bucur. Asta e, taţii se întâmplă să mai plece [nimeni nu vrea asta, dar se întâmplă...], iar să vezi o mamă tratându-şi copilul ca pe un prieten mai mic e foarte mişto. De-asta îmi place mie Gilmore Girls.
Şi ăsta e doar unul din serialele pe care le urmăresc întotdeauna cu plăcere… Preferatul meu e Seinfeld, dar despre asta, altă dată.
Ipernity e nervos, mon Dieu!
23
Apr
Probabil că aţi văzut şi voi mesajele simpatice de pe Flickr atunci când se “strică” ceva sau când dai câte un click aiurea. Ei bine, francezii de la Ipernity sunt ceva mai temperamentali şi m-au luat destul de tare:
Click pe imagine.
Sunt cam apatică zilele astea, va trebui să mă “scuzaţi” că mai vin cu astfel de posturi.
on 
