Denisuca – nevastă de Coşmar

Mai toată lumea a scris pe blog un post de genul ăsta, cu motivaţii.

Eu aş fi mers la vot, dar e foarte posibil să nu ajung înapoi de la Bucureşti în timp util. Dacă voi ajunge, voi vota, cu toate că anul ăsta, campania electorală mi-a lăsat un gust destul de amar. Surprinzător – sau nu, voi alege altă culoare decât portocaliul pe care prefer să-l admir, de-acum, doar ca simplă culoare.

Am multe haine portocalii, am o grămadă de obiecte de culoarea asta, da’ atât.

Mergeţi la vot dacă vreţi să schimbaţi ceva!

Dacă vreţi să mă citiţi de pe telefonul mobil, un link.

Thanks Manafu.

Deva e un oraş destul de mare şi, timp de cinci ani, navetiştilor şi celor care călătoresc cu autobuze sau microbuze în/din alte oraşe le-a fost destul de greu fără o autogară, pentru că da, Deva era, cred, singurul municipiu relativ mare care nu avea o augogară.

Până vineri, 30 mai, când noua autogară a fost dată în folosinţă. Cam în ultima zi de campanie, aşa, da’ tot e bine că acum există.

Clădirea autogării este amplasată în imediata vecinătate a gării din Deva şi se încadrează arhitectural într-un complex de imobile care adăpostesc sediul unei bănci [Raiffeisen], al unui complex comercial [Spar] şi al Direcţiei pentru Protecţia Drepturilor Copilului Hunedoara.

sursa

Am făcut fotografia asta acum o săptămână şi m-am uitat de câteva ori la ea fără să o pot publica. Simţeam că are ceva deosebit, dar nu vedeam ce anume. Azi am reuşit, în sfârşit, să văd.

• Am primit MP3 player-ul de la FreacăBuha. Deci n-am frecat-o degeaba! Mulţumiri vouă pentru click-uri şi echipei FreacăBuha pentru premiu. Arată foarte mişto, dar deocamdată asta e tot ce pot spune despre el, pentru că acumulatorul încă se mai încarcă…



• Politizarea micilor afaceri, la XtraVagAnT. Şi eu am tot vrut să scriu despre patronii de magazine care susţin câte un candidat. Cât despre magazinele din Hunedoara care afişează în vitrine pe ştiu-eu-cine, s-au lins pe bot.
• Swamp a scris un review lung: tastatură Microsoft Razer Reclusa pentru gameri, 200 de lei. Coafura rezistă.
• M-am întâlnit azi cu o tanti la vreo 50 şi ceva de ani care întotdeauna se îmbracă foarte elegant şi am observat că avea unghiile de la picioare negre. Greţos. Deci toată eleganţa e doar la suprafaţă.
• Ştiu că am rămas “datoare” cu poze din Arad şi din Ungaria, dar n-am avut timp şi chef să le prelucrez, aşa că rămân în continuare datoare. Promit însă un mini-fotoreportaj cu casele de pe strada Zăvoi din Deva [pe drumul spre Archia].

Sunt convinsă că în judeţ există mai multe hotspot-uri, adică wireless gratuit. Eu le mai adaug pe măsură ce le descopăr, dar umblu prea rar cu laptopul după mine şi ar fi bine ca această listă a hotspot-urilor din judeţul Hunedoara să fie mereu la zi [ca să nu zic "cât mai completă", că-mi dau singură palme].

Aşadar, dacă mai există hotspot-uri pe care nu le regăsiţi aici, daţi un semn şi actualizez lista. Mulţumesc!

Polonezul care, la “raionul cu servire asistată”, costa 12,54 lei s-a scumpit până la casă cu un leu şi 25 de bani. Adică produs cântărit de o angajată a Kaufland, etichetă de preţ pusă de ea, cu două valori diferite.

Explicaţia lor?

Păi, e de la cântar, da’ n-avem ce face. Doar n-o să stăm acuma să le controlăm toată ziua pe toate! Asta este, vă dăm diferenţa înapoi.

Un leu şi 25 de bani de la câteva zeci sau sute de fraieri clienţi, la un produs pe care l-am “descoperit” eu. Şi nu e prima dată, am mai păţit-o.

Când se deschide Carrefour-ul ăla din Deva?

Titlul iniţial era “Sunt o conservatoare”, dar cică numa’ proştii-s conservatori şi, în plus, putea însemna şi altceva şi nu-i cazul, întrucât culoarea mea preferată e portocaliul.

De mai multe luni folosesc acelaşi săpun, Aroma, cumpărat din Kaufland, care miroase superb şi… na, spală bine, că la urma urmei asta trebuie să facă un săpun. Când l-am descoperit, costa vreo 30-40 de bani şi nu mi-a venit a crede. Cumpăram câte 5-10 bucăţi odată. După o vreme, de la 40 de bani, s-a scumpit la 99 de bani. Dac-au văzut că se cumpără în draci, măcar să le şi iasă ceva, nu?
Aşa… că l-au scumpit n-ar fi nimic, dar de vreo două luni, sub acelaşi ambalaj mov se ascund două arome diferite: asta care-mi place mie mult şi aroma “corectă”, de struguri, aşa cum şi scrie pe ambalaj. Problema e că săpunul cu aromă de struguri miroase îngrozitor, aşa că de fiecare dată când îl cumpăram, alegeam cu grijă. Zilele astea am constatat că aroma mea preferată a dispărut de tot. Şi-acum stau şi mă gândesc că aroma aia minunată n-a fost, poate, nimic mai mult decât eroarea vreunui chimist distrat. Acum s-a prins producătorul şi a remediat “problema”, iar săpunul meu preferat a dispărut de pe piaţă.

Tot zilele trecute am constatat că un alt produs, să-i zicem cosmetic, pe care-l folosesc de mulţi ani, şi-a schimbat ambalajul şi era să nu-l mai găsesc pe raft. Ce determină un producător să schimbe designul unui produs sau ambalaj atunci când produsul se vinde bine şi arată OK? Tare-sş vrea să înţeleg. Şi să nu-mi spuneţi că e vorba de “revigorare” sau alte prostii, că nu “cumpăr”.

Gata, mi-am vărsat oful. O să revin asupra acestui “subiect”, că mai am nemulţumiri de tot felul.

Mi-am amintit că am citit printr-o revistă roz despre o actriţă al cărei nume nici măcar nu l-am reţinut [lectură de budă, nimic pretenţios]. Şi zicea duduia la un moment dat, întrebată fiind ce face în timpul liber:

Mă customizez.

Atât de stupidă mi-a părut replica domniţei, încât şi acum îmi scârţâie creierii când mi-o amintesc. Brr!

Atâta aş mai fi dormit azi…

Nici mai mult, nici mai puţin.

Da’ a trebuit să mă trezesc devreme şi să muncesc toată ziua.
Vine el soarele şi pe strada mea. Sper!

sursa foto