Denisuca

Am ajuns, acum mă pregătesc să merg la giob.

Şi o poză:
Read the rest of this entry »

S-a mai dus o Blogarie, acum sunt prin Bucureşti, cu Orădeanul, Blogatu, Doipedoi şi Sorinkili - fără linkuri, că mi-e o lene de mooor - şi aşteptăm să se facă ora 23, ca să plecăm spre căşi.

Între timp a venit şi Mihăiţă, căruia trebuie să îi mulţumim că ne-a recomandat Hotelul Ibis. Foarte fain la Ibis.

A fost frumos, chiar dacă fără pişcină sau vin [doar indoors, bere şi Nenea Jim], din păcate eu am dormit cam mult şi încă-mi mai e somn.

Până oi ajunge acasă, vă las cu un link în care e vorba de un onanist: Atac la bloggeri. Enjoy!

Sunt în Ruse, la Blogaria 3.

N-am poze , poate capăt primesc de la cei care au cu ce.

Dacă n-am poze, n-am nimic. Da’ măcar mă relaxez.

Am promis că nu mai scriu prostii, dar pe asta trebuie s-o fac. Ghiciţi cine este onanist?

via Zoso.

Post pentru mama, că nu mă lasă inima s-o sun la ora asta.

Deci în primul rând merci pentru sandwich-uri, am vrut să te sun la 2 jumate ca să-ţi spun “Săru’mâna pentru masă”, dar am zis că mai bine nu.

Am ajuns la Bucureşti, suntem la Marriot [da, da] şi tocma’ bem cafea. Sunt cuminte, nu dau cu picioru’-n pietre şi nu înjur. Încă.

Salutări de la Sebi, Orădeanul, DeCe, 2/2, Marius Sescu şi Cristian de la

Încă puţin şi plec spre Bucureşti, iar mâine spre Ruse, la Blogaria 3.

Pe blog voi mai scrie când oi avea net şi timp, deocamdată sunt aproape în “doliu”. Probabil ofensat de felul în care-i “vorbeam” în ultima vreme, Bătrânul Sony şi-a băgat picioarele şi şi-a rupt o chestie de la declanşator. Sau shutter, mă rog, cum îi zice. Cert este că nu mai pot face poze decât dacă port după mine o pioneză pe care s-o “scot” la fiecare poză, aşa că de data asta, merg la Blogaria fără cameră. Miţăăă, ai cobit.

Da, ştiu, e trist. Sau e un semn că trebuie să-mi iau şi eu 400D?

Deci see ya soon.

Din cauză de treburi apărute aproape peste noapte, zilele astea am fost mai ocupată decât prevedea programul meu, aşa că nici pe blog n-am mai apucat să scriu mare lucru. Da’ ce să-i faci, când tre’ să faci revista, trebuie.

Vineri seara plec spre Blogaria şi nu cred că voi mai scrie nimic pe blog până sâmbătă. Totuşi, nu strică să verificaţi din când în când, dacă nu folosiţi un agregator RSS. See ya!

Ştiţi desktop-urile alea naşpa, pe bani puţini şi cu sunet de doi lei?

Ei bine, se pare că Ghelir are un astfel de sistem de vânzare. Numai azi, ofertă specială. Cu sunet ingrat. Pe bune.

Click pe poză, dacă nu credeţi.

Sau “Cum am ajuns să am freză emo”.

Părul meu semi-distrus avea nevoie de o formă, aşa că azi am profitat de puţinul timp liber pe care l-am avut şi am mers la coafor. De fapt, eu am plecat să mă tund, nu mai mult, dar pe drum mi-a venit ideea să mă şi vopsesc - mă rog, să mă las vopsită.

Tanti coafeza mă întreabă cum vreau să mă tundă, eu îi spun că vreau doar să-mi “ia” din lungime, adică partea arsă. Îmi spune c-ar fi bine să mai taie şi din “vârful capului”, aprob - “dacă ziceţi c-o să stea, tăiaţi-l” şi aştept…

La final, să mor, nu alta [îmi dădusem ochelarii jos cât timp m-a tuns]: părul meu lung nu mai era, iar freza… emo. “Da’ nu-ţi place? Aşa se poartă! Toate tinerele aşa se tund!”. Păi şi credeţi că eu vroiam ce se poartă sau să-mi stea bine?

Ce să mai faci în situaţiile astea? Eu i-am dat mână liberă, ea m-a tuns cum ştie că “se poartă”, iar părul oricum era pe jos, nu-i puteam spune că e prea scurt şi vroiam mai lung.

De-acum, multă spumă, o vară cu baticuri şi sper că până-n octombrie creşte la loc, că de nu…

Blogatu se va întoarce de la Londra ca şef al lui Bobby Voicu în cadrul Yahoo!.

Aşa-i că e nenatural ca un sens giratoriu dintr-un oraş din România să fie “împodobit” cu palmieri? Mno bine, dar la Deva orice e posibil. Aştept cu interes inaugurarea unei plaje sau de ce nu, a propriului ocean. Pârtie de ski când o să vedem?

Giratoriul aflat la intersecţia Bulevardului 22 Decembrie cu Strada Nicolae Bălcescu poate fi numit, de miercuri, “al palmierilor”. Asta pentru că edilii Devei au hotărât să planteze, în respectivul sens giratoriu, palmieri, dar şi multe alte plante cu iz de Mediterana. Cei cinci palmieri vor fi protejaţi în perioada iernii, prin scoaterea din pământ şi depozitarea lor în seră.

sursa

Chiar sunt curioasă câte mai pot să facă edilii Devei în mai puţin de o lună. A început campania electorală, aveţi grijă în ce călcaţi!

EDIT: Poză de la Hunedoreanul - palmieri şi panseluţe:

Pe blogul meu au apărut unele modificări pe care nu le-am mai explicat, pentru că am considerat că n-are sens să-mi plictisesc cititorii cu [încă] un post despre schimbarea temei. Totuşi, se pare că un astfel de post ar fi fost binevenit, din moment ce Cătă mi-a spus pe messenger că arată bine şi că o face acolo pentru că pe blog nu am scris nimic.

Aşadar, am o temă WordPress nouă, Freshy 2, pe care încă nu am apucat s-o modific prea mult, excepţie făcând imaginea din background, care trebuia să fie portocalie, dacă tema are [deocamdată] mult verde. Faţă de tema de până acum, are câteva chestii în plus, nu face urât la link-uri de genul http://denisuca.com/tag/pitici, îmi permite să afişez citate (b-quote) şi multe altele.

Schimbarea care nu se vede constă în upgrade-ul la Wordpress 2.5, cu care încerc să mă obişnuiesc. Mulţumiri, din nou, lui Siropel, pentru ajutor [de fapt, pentru că a făcut tot ]

Există în România persoane care poartă numele Blegu şi Jegu. Mi se pare foarte tare, dar încă nu există nici un Visurât.

Altfel, sunt bine, relativ sănătoasă, dar foarte obosită şi ca să fiu “aptă” pentru Blogaria 3, trebuie să dorm. Mult. Aşa că pun pe pauză tot ce ţine de blog sau de muncă şi mă îndrept, voioasă, spre pat. Ne “citim” pe seară sau mâine!

Pe asta mi-a povestit-o Ştefan Ciocan:

Mergeam la munte, cu prietenu’ meu Mişu, şi trebuia să înnoptăm la Buşteni. Aveam de ales între două variante: fie să dormim la un hotel, fie “boscheţi”, în gară, pe genţi, bagaje etc. Eu trăgeam spre prima variantă, însă Mişu m-a convins cu argumentu’ suprem. Zice: “Bă, tu eşti nebun, vrei să dormim la hotel? Să dormim banii de vodcă?!?”.

EDIT: Poza e făcută de tata. Am uitat să specific “sursa”.