Denisuca – nevastă de Coşmar

Torino Bocaniciu, preşedintele Sindicatului Thalia din cadrul Teatrului Municipal Deva, a trimis o adresă [click aici] Autorităţii de Sănătate Publică în care atrage atenţia asupra faptului că teatrul e plin de ţânţari şi… purici!

Brrr! Brrrr!

E luni. Nimeni n-are chef de muncit azi, nu? Mai ales dacă nu este cafea…

Ideea acestui post mi-a venit, ca multe alte idei, când făceam duş. Între timp, am văzut că şi Cabral s-a luat de reclamele tâmpite şi, ca să fiu corectă până la sfârşit, Maddox le-a urat demult marketerilor “take your x-treme marketing and shove it!”.

Şi totuşi, nu cred că strică dacă le mai spun şi eu celor care vin cu ideile astea pentru numele produselor că multe, foarte multe dintre ele sunt aiurea. Aşadar, dragilor: să ştiţi că nu-i nimic “răcoros” la un săpun care se numeşte Pop Glam [Oriflame], aşa cum nici o pastă de dinţi nu curăţă mai bine dacă se numeşte Extreme Clean [Blend a med, Aquafresh etc]. Iar astea sunt doar două exemple, pentru că eu nu mă mai uit la TV de ceva vreme.

Produsele trebuie vândute, înţeleg asta, iar ca să le vândă, producătorii au nevoie în primul rând de o imagine bună a produselor, apoi de o promovare eficientă, branding, naming… ing! Dar de aici până la a-mi oferi o pastă de dinţi “extremă” e cale lungă. Sau poate că mi se pare mie.

Despre “super oferte” ce să mai zic? De când Connex a lansat “super oferta” nu-ştiu-care, nici o ofertă nu-şi mai permite să fie doar ofertă. Nu, acum toate sunt super oferte.

Sintagma asta, dacă nu există, ar trebui inventată. Aşa cum există zile de post, eu trăiesc unele zile de macro. Adică zile în care vreau să fotografiez toate obiectele posibile de [foarte] aproape, folosind modul macro.

Astăzi a fost una din acele zile, poate şi pentru că am avut norocul de a ieşi la iarbă verde, unde sunt multe flori şi mai ales multe gâze. Da, camera mea foto ştie şi macro, de când i-am cumpărat filtre speciale pentru aşa ceva.

Ce-a ieşit vedeţi mai jos. Eu sunt tare mândră de poze. Normal, altfel nu mă mai lăudam cu ele pe blog.

Bonus, câteva poze “normale” [şi] cu Deva văzută de sus.

read more »

Am sunat ieri la serviciul clienţi Cosmote, ca să-i rog să-mi debifeze opţiunea de a primi comunicări comerciale. Adică nu mai vreau să primesc spam prin SMS de la ei.

Am făcut greşeala de a trimite un SMS la numărul 1000, ca să particip la minunatul lor concurs. După ce am trimis mesajul, pe parcursul zilei de ieri am primit între opt şi zece SMS-uri care mă îndemnau să mai trimit unul, că mă aşteaptă o surpriză, apoi că mai sunt doar patru ore până la sfârşitul concursului, apoi că trimiţând încă un mesaj îmi măresc şansele de a câştiga etc. Sătulă de atâta spam, am sunat la 1234. După vreo 20-25 de minute de “apelul dvs. este foarte important pentru noi” şi ceva melodie de-a lu’ Holograf, mi-a răspuns un băiet care părea că mai are puţin şi-adoarme [era aproape 12 noaptea].

Mi-a explicat, foarte sec, că pentru a nu mai primi mesaje de la ei trebuie să merg la un dealer Cosmote. Doar calculatoarele alea multe nu sunt la ei, dealerii au toate datele.

Partea cea mai “frumoasă” e că de bifat mi-au bifat ei că sunt de acord să primesc gunoaie prin SMS, pentru că absolut toţi dealerii fac asta. Contractul este tipărit cu toate rahaturile alea gata bifate şi cred că sunt puţini cei care stau să citească tot…

Oricum, e o mare măgărie. Câteva SMS-uri pe lună puteam să suport, dar dacă şi mâine primesc tot 10, voi fi nevoită să renunţ – încă o dată! – la serviciile Cosmote. Pentru că m-am săturat de măgăriile astea.

De mult n-am mai primit o leapşă. Prezenta vine de la Veveriţa, care mă întreabă ce cană am. Hmm…

În vremea când am primit prima dată leapşa asta, cana mea era asta. Acum e una drăguţă, cumpărată din Iaşi.

Mai are cineva căni simpatice sau beţi cafeaua din ce se nimereşte? În familia mea e o întreagă nebunie cu “cana mea”. Nu se poate să bei cafea din altceva decât cana ta, iar dacă dispare cana cuiva, e bai. Se fac anchete, se iau amprente, iar vinovatul nu scapă niciodată.

Aşa de frumos a plouat în seara asta în Hunedoara… văzusem pe la Siropel şi De Ce că în Oradea şi Timişoara a plouat sănătos şi o aşteptam şi eu.

Şi a venit. Şi s-a răcorit.

Da, da, ştiu că am zis că e naşpa că pe toate blogurile şi posturile TV vom vedea numai ştiri despre vreme, caniculă etc, dar acum a plouat, deci nu mă plâng de nimic. Doar mă bucur de ploaieee!

Go on and hate me now!

UPDATE: Iar plouă! Am plecat pe balcon.

SECOND UPDATE: Oamenii cu termopanu’ ne-au adus geamul ieri. Ploaia, cu bun simţ, ne-a aşteptat pe noi, n-a venit cât am avut ditamai gaura în perete.

În seara asta, la Castelul Corvinilor din Hunedoara, a cântat Ducu Bertzi, în cadrul festivalului SOS Castelul. Am făcut şi poze, desigur.

Ducu Bertzi:

Ducu Bertzi, Sebi şi eu:

Sebi şi Mufică:

Mufică şi Dan Terteci:

Mâine e ultima zi a festivalului. Programul complet este aici, iar de la ora 22.40 cântă trupa Compact.

Tot mâine, adică azi, 28 iunie, la Deva se întâmplă Târgul meşterilor populari. Ca în fiecare an, în faţa Casei de Cultură “Drăgan Muntean”.

Ediţia a doua a publicaţiei NewsIn AdRating, anuarul de publicitate editat de NewsIn, care realizează o radiografie anuala a industriei de publicitate din România, a fost lansată la începutul lunii iunie [2008].

NewsIn AdRating este o publicaţie care ierarhizează agenţiile full service şi de media planning & buying în funcţie de performanţa de business.

Anuarul poate fi câştigat pe site-ul www.jobinmarketing.ro. Eu îl vreau musai!

Arhi îşi întreabă cititorii ce anume îi inspiră atunci când merg în “locul unde intră o singură persoană”.

Mărturisesc că am teancuri de reviste în baie, iar atunci când arunc revistele, citesc etichetele tuturor produselor aflate în apropiere. Aşa am ajuns să ştiu ce conţine fiecare prostioară şi – probabil – tot aşa mi-am dezvoltat obiceiul de a citi toate etichetele, tot timpul.

Cineva a comentat pe blogul lui Naşu’ spunând că femeile nu au cum să înţeleagă de ce bărbaţilor le place să citească pe WC. Totuşi, printre comentatori sunt şi femei care se laudă cu acest obicei. Şi mie chiar îmi place să citesc. Vorba unui coleg din presă: “Nu pot să-l trimit fără să citesc ceva, trebuie să fie un c*cat cult!”.

Altfel, obiceiul de a citi pe WC poate fi şi cu noroc: primul job mi l-a găsit tata, citind pagina de anunţuri din Hunedoreanul în timp ce se afla pe WC!

Voi, cititorii mei, vă inspiraţi în vreun fel sau sunt eu un “caz special”?

Foto © Kat Wilkins