Denisuca – nevastă de Coşmar

Pentru că mai multă lume m-a întrebat de unde am cumpărat FIMO şi accesoriile, o să vă explic aici ce şi cum.

Unde se găseşte FIMO?

FIMO se găseşte pe site-ul mărgelutze.ro [link aici]. Un pachet costă 6 lei. Există mai multe tipuri de FIMO:

• FIMO Soft include o paletă de 24 de culori [pe care o găsiţi aici]
• FIMO Effect include FIMO cu cinci tipuri de efecte:
  - nightglow [fosforescent]
  - culori strălucitoare
  - culori transparente
  - culori “stone” [de piatră]
  - culori metalice

  

Eu am cumpărat:
1 x Fimo Soft 10 6,00RON – FIMO soft galben
1 x Fimo Soft 26 6,00RON – FIMO soft roşu [cherry]
1 x Fimo Soft 37 6,00RON – FIMO soft albastru [pacific]
1 x Fimo Soft 50 6,00RON – FIMO soft verde [apple]
1 x Fimo Soft 0 6,00RON – FIMO soft alb
1 x Fimo Effect 374 6,00RON – FIMO effect albastru deschis [transparent]
1 x Fimo Effect 404 6,00RON – FIMO effect portocaliu deschis [transparent]
5 x Aţă Cerată 11 2,50RON – cinci metri de aţă cerată pentru pandantive
1 x Cupa de nod S 2,50RON – pe astea nu le-am folosit încă, sunt pentru mărgele
1 x Zale S 1,30RON – pe astea le-am folosit la toate pandantivele
5 x Toggle S 2,50RON – chestiile cu care se încheie mărgelele
5 x Cadru inel S 7,50RON
2 x Ace cap 32 S 2,60RON – utile pentru cercei, dar eu n-am cumpărat şi chestiile pentru cercei
1 x Ace bucla 32 S 1,30RON – utile şi astea pentru mărgele

În total, am dat 62,2 lei pe toate astea + 9 lei transportul. Deci 71,2 lei. Coletul a ajuns în trei sau patru zile de la plasarea comenzii. Avantajul acestui site este că la descrierea fiecărui produs, există şi codul culorii, ceea ce înseamnă că îl puteţi compara cu nuanţele de pe site-ul oficial EBERHARD FABER.

FIMO se mai poate comanda şi de pe site-ul hobbycenter.ro [link aici], doar că aici este mai scump – un pachet de FIMO de 56 de grame [adică aceeaşi cantitate pe care am cumpărat-o de pe mărgelutze.ro cu 6 lei] costă 7,5 lei. Nu am cumpărat de la acest magazin, deci nu vă pot spune cât de repede vă ajunge pachetul. Însă dacă aveţi drum prin Cluj Napoca, puteţi merge direct la magazin ca să cumpăraţi ce vreţi şi nu mai plătiţi transportul.

Cum se foloseşte FIMO?

Pasta de modelare FIMO se întăreşte la cald, ceea ce înseamnă că după modelare, va trebui s-o ţineţi la cuptor, la foc mediu spre mic, aproximativ 10 minute. Pe pachetul de FIMO scrie că se “coace” timp de 30 de minute la 110 grade Celsius. Nu ştiu câte grade sunt în cuptorul meu de la aragazul vechi de 25 de ani, dar am citit pe douămâini.ro că FIMO nu trebuie ţinut mai mult de 10 minute în cuptor, pentru că rişti să te alegi cu FIMO overcooked. Eu am păţit asta, aşa că trebuie să aveţi grijă să nu lăsaţi prea mult jucăriile la cuptor. Albul se transformă în galben, galbenul în maro, pe spate se prăjesc ca o pâine arsă etc. Deci nu vreţi asta.

În cazul în care faceţi un medalion / pandantiv, asiguraţi-vă că faceţi gaura pentru aţă sau pentru bucla metalică înainte de a-l întări. În cazul mărgelelor, vă recomand să le puneţi pe ace cu buclă sau ace “cap”, ca pe nişte frigărui. Atenţie! Din acest motiv, nu trebuie să le coaceţi în cuptorul cu microunde, pentru că obiectele de metal nu au ce căuta acolo!

Eu am folosit două farfurii de tablă pe care am modelat FIMO în forma finală. Apoi le-am băgat cu totul în cuptor; e cam greu să dezlipeşti modelele de pe suprafaţa pe care le-ai lucrat, pentru că rişti să le strici forma. Aşa că trebuie să aveţi grijă şi pe ce lucraţi.

Pasta FIMO se înmoaie ca o plastilină dacă o frământaţi bine. Şi e musai să faceţi asta. Aşadar, se frământă cu încredere, după care se face o sferă. De aici vă descurcaţi cu modelatul ei.

Culorile pot fi amestecate. Cred că ştiţi că albastrul amestecat cu roşu rezultă mov, adăugaţi alb dacă vreţi un mov mai deschis la culoare ş.a.m.d.. Odată ce aveţi forma dorită, o puneţi în cuptor timp de 10 minute şi gata! Aveţi prima jucărie / bijuterie din FIMO. Sper că informaţiile mele v-au fost de folos.

Încă ceva: pentru accesoriile metalice, v-ar fi util un patent cu vârful foarte ascuţit. Eu am mai multe astfel de unelte şi nu a mai fost nevoie să le cumpăr.

Toate astea nu mi-au luat două ore, cum credea o cititoare, ci două zile. Mai ales la început o să pierdeţi destul de mult timp la modelat.

Distracţie plăcută!

Cum Sebi şi tata [care s-a mutat pe domeniu propriu, la oviblog.info] au vrut să se uite la ne-comedii, respectiv la Piraţii din Caraibe, eu m-am refugiat în bucătărie, unde am “gătit” alte prostioare din FIMO. Ce a ieşit vedeţi mai jos.

Mai multe poze aici.
Cumpără cineva? Nu de alta, da’ nu am ce face cu atâtea!

Tot ce-am făcut azi, adică vineri [la mine e încă vineri seara...], a fost să mă joc cu cele şapte pachete de FIMO. Am modelat Mufici, cerceluşi, jucării, şuncă şi ouă ochiuri, le-am “gătit” şi acum mă duc iar la somn. Dar mâine promit să revin în forţă. Doar că nu ştiu la ce oră.

Am înlocuit embedul de la Trilubilu, pentru că mi-a şters jumătate din fişierele audio.

Articol publicat în Iaşi Plus

Am şi eu insomniile mele şi câteodată o iau de nebun pe străzile oraşului în plină noapte, fără să-mi fac probleme pe care alţii din Bucureşti sau Craiova le-ar avea cu siguranţă. E interesant să vezi viaţa de noapte a unui orăşel de provincie, care se rezumă la câteva mici baruri, unde începând de la ora 22 trebuie să grăbeşti consumaţia, pentru că aşa a rămas o hotărâre de consiliu local, care nu te mai lasă să consumi alcool şi în mod automat nici barul cu pricina nu are de ce să mai ţina deschis după ora 23.

Tinerii se plimbau pe stradă, unii cu bun simţ, iar alţii cu totul diferiţi, de zici că vin din junglă, scot nişte sunete de gen Tarzan, şi nu ştiu de ce, pentru că la acea oră e o linişte în oraş, că dacă îţi vine să strănuţi şi ai bun simţ, încerci să te asiguri că nu o faci prea sonor, să nu trezeşti vreun localnic care doarme la parter cu faţa la stradă.

Dar ei nu, strigă unul după altul, urlă fara motiv, cred că vor sa iasă în evidenţă, însă nu văd publicul! Sau poate toate astea pentru mine? Nu cred! Dacă limbajul n-ar fi deocheat, parcă nu aş avea mai nimic împotriva lor, dar când auzi vorbe grele, mulţumeşti soţiei sau copilului că nu sunt cu tine!

E greu de reprodus, dar foarte simplu de imaginat ce aveau la gură tinereii mei şi chiar am fost surprins că trece şi o patrulă de poliţie pe lângă ei, care numai că nu au luat pas de defilare. Pentru cine nu ştie, pasul de defilare se foloseşte când treci pe lângă un superior într-o cazarmă. Atunci a fost prima dată când m-am bucurat că nu sunt femeie, că numai protecţie şi siguranţă nu mi-ar fi inspirat patrula respectivă. Probabil că aveau în planul lor “de luptă” să treaca pe acolo, să asigure liniştea publică, să prevină unele manifestări antisociale, probabil că mai aveau câteva minute şi ieşeau din schimb, iar dacă luau măsurile pe care trebuia să le ia, însemna să-şi prelungeasca serviciul cu câteva ore, lucru care nu dădea bine în ochii familiei şi atunci au lăsat-o baltă.

Eu însă m-am ţinut după grupul acela de tineri, pentru că era în drumul meu spre casa şi, culmea, ne-am nimerit şi într-un magazin deschis, de unde eu vroiam să-mi cumpăr ţigări, pentru că berea o luasem mai devreme, nu ca aş fi vreun abstinent, iar ei ce-şi cumpără? Vreo două sticle de tărie şi câteva pungi de chipsuri.

Mergem mai departe – şi eu şi ei – şi ne trezim în parcarea blocului în care locuiesc, unde e o bancă făcută de nişte vecini pentru o tablă sau un şah, pe care ei se aşează şi îşi continuă recitalul gălăgios. Eu le spun amical că e cam târziu pentru nivelul sonor în care dialogau; se pare că pentru moment au înţeles, au “dat sonorul” mai încet, dar până am ajuns în casă, şi-au revenit.

I-am lăsat în pace, că de fapt în afara de gălăgie nu făceau nici un rău, cu toate că vorbeau murdar, însă am considerat că sunt eu demodat şi nu mai ţin pasul cu ce se învaţă acum la şcoală.

Dimineaţa, însă, pe la ora 6, am o înţelegere cu patru doamne care, întâmplător, fac naveta pe acelaşi traseu cu mine şi cu care m-am înţeles să mergem împreună, pentru a reduce cheltuielile de transport. Normal că am început să ne cunoaştem din ce în ce mai bine şi chiar să ne spunem unele lucruri, mai mult decât între doi străini. Astfel, una dintre doamnele mele intră în maşină cu lacrimi în ochi, lucru care nu-mi putea scăpa.

O întreb ce necaz are. Femeia îmi spune printre sughiţuri că a fost abordată de nişte poliţişti, dis de dimineaţă, care o întreabă ce face acolo la ora aceea. Am rămas perplex! La ora 6 dimineaţa, când toţi hoţii, interlopii, tâlharii, curvele, peştii şi mai ştiu eu ce “elemente” mai cunoaşte poliţia noastră dragă, dorm cu siguranţă, atunci se trezesc ei, bravii noştri protectori în uniforme albastre, să ne întrebe ce căutăm acolo, într-o staţie de autobuz, când văd o femeie în toată firea. Atunci când mi-a zis biata femeie ce a păţit, a fost prima dată când mi-a părut rău că nu sunt femeie şi mai ales că n-am fost eu femeia abordată de vajnicii apărători ai ordinii, ca să le spun pe şleau cam ce fac ei faţă de ce ar trebui să facă!

Cele de mai sus nu sunt deloc nişte povestiri de umplut rânduri de gazetă, sunt fapte reale şi vă rog să le trataţi ca atare. Cred că are poliţia tot ce trebuie să-şi facă treaba, că ţine situatia “sub control” la Craiova, dar mai are şi viteji din ăştia care se dau la cine nu trebuie. Nu cumva multe cadre de poliţie au primit grade la apelul de seară, sau nici măcar? Are cumva M.A.I. – sau M.I.R.A. – vreo socoteală de care să ştim şi noi cu privire la calitatea celor pe care i-a băgat la treabă în ultimii ani şi pe care noi trebuie să-i privim ca oameni în care trebuie să avem încredere? Eu nu cred şi sunt chiar convins că nu-i prea cuşeră treaba prin departamentul cadre ale acestei instituţii. Îmi permit să afirm asta deoarece prea stau cadrele poliţiei şi se uită la infractori, pe de-o parte, iar pe de altă parte, sunt cei mai duri cu bieţii oameni, de bună credinţă, care chiar nu au nici o treabă cu încălcarea legii. Dar poate este “de imagine” să vadă fraierii că poliţia e pe redute!

Nu mai am chef de nimic. Atât de mult m-au obosit trebile de ieri, încât nici acum nu sunt în stare să scriu sau să fac ceva interesant. Drept pentru care voi dormi. Până mâine, când sună iar telefonul…

Nu vă faceţi griji, o să-mi revin, dacă nu în week-end, cu siguranţă luni, când o să fiu la lucru.

• De la CelCareEstePerfect am aflat cum şi-a ţepuit Vodafone clienţii care aveau cartele pre-paid, în momentul în care s-a trecut de la taxarea în dolari la cea în euro. Foarte… românesc.
• O femeie din Hunedoara s-a chinuit mai multe ore să nască, pentru că medicul a refuzat să-i facă cezariană. De-acu’, pe când o fi să facem un blogger mic, trebuie să ne gândim la alte spitale din alt oraş. Refuz să nasc în Hunedoara pentru că nu vreau să risc să dau peste vreun cretin.
  EDIT: Din Mesagerul Hunedorean am aflat că medicul se numeşte Ion Munteanu. Asta ca să ştim pe cine să evităm.
• Bloggerilor le recomand să citească “Erori comune în blogosferă”: unu, doi, trei, patru şi cinci. Teh blogfather™ has spoken!
• Nu în ultimul rând, Sebi a împlinit doi ani de blogging şi povesteşte cum a început să scrie. “Lamulţeani!”
• …iar eu intenţionez să dorm până târziu – adică până spre seară, aşa. Şi dacă n-ar trebui să mă sune trei oameni pentru chestiile la care am lucrat toată ziua, poate că aş putea să dorm. Dar n-o să pot. Şi nici să închid telefoanele nu pot…

  No bun, noapte bună! Sau bună dimineaţa.

Ascultaţi melodia asta. Şi acum pe asta.

Mi se pare mie sau cam seamănă?

Articol publicat în Iaşi Plus

Citesc prin ziare şi nu-mi vine să cred că ceea ce se întâmplă aproape cu regularitate în Craiova este aici, la noi în România. Este cutremurător să vezi atât de multe conflicte cu săbii, topoare, arme de foc şi cocteiluri molotov, dar mai cutremurător e să vezi acei oameni răniţi, plini de sânge sau chiar morţi.
Foarte amuzantă însă poziţia Poliţiei, care de fiecare dată ne asigură că situaţia este “sub control”. Păi sub control ar fi fost dacă toate găştile acelea de care se teme toată Craiova ar fi după gratii, dacă arsenalul de arme deţinute ilegal ar fi acum în magazia Poliţiei, dacă aşa-zişii oameni de afaceri ar fi puricaţi puţin prin contabilităţi, dacă persoanele importante din conducerea judeţului ar lua bani împrumut de la bancă şi nu de la cămătari. <

Cum să te iei de cel care tocmai ţi-a dat 300.000 de euro împrumut? Astfel de greşeli sunt fatale pentru un politician sau mai ales pentru un poliţist cu grade mari. Deasemenea, interesant este şi faptul că nu se sesizează nimeni la nivel naţional. Alo, Bucureştiul, se aude? Aici cred că avem cel mai mare grad de corupţie, care nu se vede, dar se simte. Că de n-ar fi, nu s-ar întâmpla!
Găştile alea funcţionează, aşa cum recunoaşte toată lumea, în stil mafiot, adică sunt conduse de lideri care au în subordine o întregă reţea de oameni, care fac ce? Merg dimineaţa la serviciu, apoi vin acasă, la familie, ies cu copiii la plimbare prin parcuri, iar seara se întîlnesc cu băieţii din gaşcă, şi joacă popa prostu' pe câte 50.000 de euro, iar dacă vreunul trişează, îşi mai dau câte o palmă calibrul 38, că doar n-o să-i lase pe cei de la Urgenţă să frece menta pe banii poporului!
Înainte de '89 se auzeau zvonuri că în Brăila e criminalitatea mai ridicată şi să te fereşti cât poţi. Daţi-mi casă gratis în Craiova, şi-o refuz politicos!

Am pus un căţel leşinat de căldură în header; poza e făcută de Sebi, anul trecut. Îi cerusem poza pentru un header “de vară, atunci când va fi foarte cald”, dar am uitat de ea. Aşa că headerul de vară şi-a făcut apariţia abia spre toamnă. Vă place?

“Dacă doriţi să revedeţi”, mai avem şi header-ul cu una dintre cele mai mişto poze pe care le-am făcut vreodată [click]: