Denisa Bârgău ✿

Articol publiat în Iaşi Plus

Cat de multi dintre noi isi mai amintesc de aceasta zi? Cati isi mai amintesc ce se sarbatorea in aceasta zi, iar mult mai multi isi amintesc cum se sarbatorea ziua nationala inainte vreme. Sarbatori campenesti, iesiri la iarba verde, mici si gratare, bere, toate dupa o stralucita defilare unde mai vedeam cu ce halebarde ne-au mai dotat rusii, daca pionierii sunt la locul lor cu cravatele rosii, daca Garzile patriotice au destula bere,dar nu prea multa sa le vina vreo idee(ca aveau si ei flinte in dotare). Dupa defilarea de la televizor care era in Bucuresti, toata lumea iesea la iarba verde, cu patura sau cearsaful, la cabana din apropierea orasului sau satului in care locuia, era invitatul partidului la o bere, daca si-o platea, si lumea se simtea bine, iar seara, poate avea si un film romanesc mobilizator patriotic si toate statisticile ulterioare au aratat ca decreteii care au urmat a se naste in anii cu pricina, au facut-o prin luna mai-iunie al anului urmator. Deci erau niste serbari prolifice, nationale si de neuitat pentru unii.

Istoria neamului o sa fie mereu ceea ce ne toarna in cap cei care ne conduc? Oare cand ar trebui sa sarbatorim? Nu stim, daca nu ne cunoastem istoria, nu vom afla niciodata, pana cand nu vom constientiza ce suntem!

Multe natiuni se duc mult mai departe, in negura vremurilor, in a-si cauta obarsia, nu se opresc la istoria moderna din jurul anilor 1944. Acolo ne regasim si noi, avem documente si izvoare istorice, dar parca ne e frica sa le folosim! Cu ce am putea fi noi mai prejos decat evreii? Vremurile vor decide, insa nu trebuie sa ne consideram deloc si cu nimic mai prejos decat alte natiuni, pentru ca am fost aici din totdeauna, am rezistat, am facut parte din Uniunea Europeana inca de pe vremea lui Traian, iar acum nu avem decat sa neluam inapoi titlul de natiune membra (daca nu si fondatoare). Pentru ca fostul Imperiu Roman a fost ceea ce vrea sa fie acum Uninunea Europeana, desi sunt convins ca multa vreme nu vom putea ajunge la perfectiunea acelei epoci.

Articol publicat în Iaşi Plus

Mulţi factori sunt cei care îţi influenţeaza startul zilei care urmează, buna dispoziţie pe care o ai sau nu, până seara târziu şi, implicit, pofta de viaţă, sporul la munca pe care o desfăşori, afecţiunea pe care trebuie să le-o oferi celor apropiaţi.

Ei, dacă te-ai trezit în urma unui vis în care te-ai certat cu toată lumea, în care toţi lucrau împotriva ta, în concluzie, te-ai trezit cu faţa la cearşaf, rişti să-ţi strici toată ziua şi toate să meargă pe dos. Prima persoană care ţi-a ieşit în cale este condamnată la dorinţa ta de răzbunare pentru ce ţi s-a întâmplat în vis şi riscă să primească drept răspuns la “bună dimineaţa!”, “bună pentru tine!”.

Te duci să-ţi bei cafeaua de dimineaţă şi constaţi că e ori prea dulce, ori prea concentrată, ori nu-ţi place pur şi simplu. Dai drumul la televizor, pe ştiri, şi afli că ruşii au intrat în Georgia cu tancuri, că trag în jurnalişti, că noi suntem la numai câteva sute de kilometri de acel loc, te uiţi şi vezi că dintr-un oraş la fel ca al tău n-a mai rămas nimic, că mai sunt 60 de oameni după ce au plecat ruşii de acolo, că NATO le zice ruşilor că deja e groasă, iar pe ruşi nu-i interesează. Dai pe alte canale şi vezi că marele revoluţionar Dinescu predă reţete de limbă de vacă cu legume, în compania unora care te ţineau treaz noaptea, la Europa liberă, vară fiind, majoritatea televiziunilor îşi transmit pe post reluări cu ce au crezut ei că e “the best of”, sportivii români se comportă foarte bine la Olimpiadă, dar dacă nu iau medalii, este tragedie, adica locul 4, 6 sau 8 în lume nu e bun!

DNA mai cheamă la raport nişte iluzionişti ai finanţelor ca să vadă poporul că nu se fură în ţară, decât dacă suma e mai mică de 1-2 milioane de euro. Mă opresc aici ca să nu vă induc starea de “necaz” şi vouă, celor care citiţi, şi vă întreb cât de bună poate fi o zi începută aşa, în continuare?

Singurul lucru care te mai poate scoate dintr-o astfel de stare e un duş scoţian, în care la apă caldă te gândeşti la bine, iar la apă rece te gândeşti la şi mai bine: sper să nu-mi fi spart golanii maşina, să nu-mi fi dezumflat roţile, să-mi fi intrat salariul pe card, să nu fie blocaj pe drumul spre serviciu, şeful să nu fi visat ca mine astă noapte, să fi avut apă caldă şi rece la robinet şi mai ales să nu fi văzut ştirile pe care le-am văzut şi eu.

Seara, cand vii acasă, după ce vezi totuşi că nu s-a întâmplat nimic grav, că oraşul tău nu e cotropit de forţe străine, familia e la locul ei, te aşteaptă cu drag şi cu curiozitatea de a vedea dacă se umplu golurile din frigider, începe să fie bine, te aşezi la masă şi bagi repede la ghiozdan, şi repede dai pe canalele TV să vezi de ce nu poţi dormi bine din nou la noapte!

Dacă nu strigă Becali la vreun post, dacă Elodia e tot pe “vine”, dacă laşi pe dimineaţă ştirile alea de care spuneam mai devreme, ai avea şanse să dormi liniştit şi să nu te scoli ca şi în dimineaţa precedentă.

Cel mai bine însă ar fi să nu ai televizor, să locuieşti la ţară, să-ţi parchezi maşina în curte, iar dimineaţa să auzi păsărelele cum cântă, să te speli cu roua de pe iarbă, să dai de mâncare unor animăluţe pe care le iubeşti ca pe familia ta, să tragi apă din fântână, să culegi un măr verde şi să-l savurezi pe stomacul gol şi apoi să zici, româneşte: când o fi mai rau, aşa să fie!