- Se însoară Siropel! Şi se mărită Lilişor, of cors! Felicitări!
- Votaţi coţelu’ ăsta dacă vă place. Hai, că-i pentru un orăştian!
- Ungurii din România, articol scris de un copiluţ român care trăieşte printre unguri… de România.
Archive for October, 2008
Chestii
Vânzarea de ziare în Austria
Apropo de ce spunea Dia aici, o altă chestie faină pe care-am văzut-o în Austria este modalitatea de distribuire a unor publicaţii, în speţă ziare. Acestea sunt “împrăştiate” pe mai mulţi stâlpi, închise în nişte folii de plastic, pentru a le proteja de ploaie şi vânt, şi cu toate că nu sunt toate gratuite, deasupra foliilor respective există cutii metalice pe care este lipită suma pe care trebuie s-o depui în schimbul unui exemplar al ziarului.
Unele costă 1 euro, altele 50 de eurocenţi, iar altele sunt gratuite. Dar n-am văzut nici un austriac să ia ziarul din folie fără să pună bani în cutie. Fără vânzători “volanţi”, fără zeci de chioşcuri; iei ziarul, pui banul. Şi prin filmele americane am observat chestia asta, diferenţa fiind că la ei ziarele sunt aşezate într-un fel de cutii metalice, asemănătoare unor cutii poştale mai mari.
Frumos… la noi cred că ar dispărea şi cutiuţele cu bani! ![]()
Grija pentru detaliu, o caracteristică austriacă?
În Innsbruck, mai toate magazinele aveau vitrinele decorate special pentru toamnă, cu frunze uscate [chiar dacă multe dintre ele erau din plastic...], crenguţe rupte din copaci, dovleci etc.
În Westendorf, satul în care am stat noi, până şi restaurantele aveau meniul zilei tipărit pe una sau mai multe coli A4 care erau protejate de ploaie în mici afişiere sau vitrine aşezate în calea trecătorilor. Dar nu era doar meniul: la unul dintre restaurante am observat câteva sticle de vin – ce-i drept, goale -, iar la celelalte, aceleaşi aranjamente realizate cu gust, din frunze uscate şi alte elemente specifice toamnei.
Şi dacă am zis “până şi restaurantele”, e clar că toate celelalte magazine aveau vitrinele frumos decorate, de-ţi era mai mare dragul să le priveşti.
Apoi, prin satele în care am fost am observat – şi chiar n-aveai cum să nu observi – zeci de ghivece cu flori la geamuri, balcoane şi terase. Oamenii ăia sunt maniaci cu florile! Chiar şi în sat exista o florărie. La noi, florăriile dau faliment şi la oraş şi trăiesc doar de pe urma elevilor, bolnavilor şi a nuntaşilor.
La final, pentru cine n-a văzut la Sebi: un aranjament de toamnă amplasat în faţa unei uşi de la intrare. În plină stradă, pe trotuar, austriacul nu se teme că-i va fura cineva coşuleţul de toamnă. La noi ar fi dispărut şi preşul ăla demult…
Vreau şi eu siguranţa asta, vreau şi eu liniştea de acolo!
Iaca şi poze, să nu ziceţi că vorbesc prostii:

Read the rest of this entry »
Unde sunt cartonarii?
Acum câţiva ani, vedeam pe stradă, zi de zi, oameni care cărau cartoane. Ţigani sau nu, alergau pe la toate magazinele şi chioşcurile, cerând orice cutie de carton.
Le pliau, apoi le cărau în spate sau, cei mai dotaţi, într-un cărucior şi le vindeau undeva. Nu cred că făceau foarte mulţi bani ["miliardarii de carton" sunt alţii], dar supravieţuiau cu ce câştigau aşa, prin muncă cinstită. Acum nu-i mai văd deloc. Fie s-au închis centrele de colectare, fie munca respectivă e prea grea pentru banii puţini care se făceau din vânzarea de cartoane.
Ce s-o fi întâmplat cu cartonarii? Ştie cineva?
Fotoblog
Am reînviat fotoblogul pe care-l pierdusem de tot la ultima schimbare de hosting.
Diferenţe:
- nu se mai numeşte Colors by Denisa Lala, pentru că nici eu nu mai sunt Lala. Acum e Colors by Denisuca.
- am schimbat, bineînţeles, tema. De vreo trei ori. Ultima pe care am ales-o îmi place mult – cine ştie, însă, până când…
- adresa nouă este http://foto.denisuca.com.
Asemănări:
- aproape toate fotografiile de pe vechiul fotoblog se regăsesc aici.
- tot eu voi face fotografiile, deci aşteptaţi-vă în continuare la ce-i mai bun.

Enjoy!
Numere de telefon moca
Câteva numere de telefon ale unor deştepţi care au găsit de cuviinţă să îi sune sau să le trimită SMS-uri lui Sebi, bloggerul din Iaşi, şi Ovi după ce badea le-a dat numerele de telefon pe post. Poate că te plictiseşti şi vrei să dai un bip – şi să fii voinic, poate că ai o firmă mică, nu-ţi permiţi să cumperi o bază de date şi ai nevoie de câteva numere de telefon cărora să le trimiţi SMS-uri de tip spam… în fine, poţi folosi aceste numere de telefon după bunul plac. Enjoy! ![]()
Parchezi ca un animal? Ups!
Întrucât campania Hoo cu tata, cea iniţiată de TopGear – în care mai mulţi bloggeri, printre care şi eu, l-au susţinut pe Andrei să ajungă la Londra – s-a dovedit a fi o ţeapă românească, cea mai bună variantă pentru disciplinarea purtătorilor de copite din trafic rămân tot stickerele de la parchez.ca.
Acum, pentru 50 de lei primeşti pachetul “bazooka” de 100 de stickere. Distracţie plăcută!
Clădiri care nu mai sunt
Tata s-a chinuit să-mi explice că această clădire din centrul Devei nu a fost dărâmată, că el a jucat poker la cafeneaua de la parterul Hotelului Central [pe asta înclin s-o cred] şi că din – sau pe – zidurile vechii clădiri s-a construit actualul sediu al AJOFM. Hmm…
Mie nu-mi prea vine să cred că dintr-o clădire care arăta precum cea de mai jos se putea face… cutia de chibrituri care este astăzi în acel loc. Mă lămureşte cineva?
Lecţia de botanică: pomelo
Anul trecut, Valentina m-a hrănit cu pomelo. A fost pentru prima dată când am mâncat din ciudatul fruct şi mi-a plăcut mult. Peste vară însă, nu l-am mai găsit prin supermarket-uri şi am presupus că nu s-a vândut prea bine în România, aşa că n-o să mai văd pomelo în grabă.
De cum a dat frigul, fructul minune a reapărut în Kaufland. Am fost curioasă cum arată pomul care face acest fruct şi iată ce-am mai aflat:
Pomelo este fructul citric cel mai mare (Citrus maxima sau Citrus grandis), de forma unei pere uriaşe de până la 20 cm lungime, de culoare galbenă-verzuie, cu coaja groasă de 1,5 cm, cu pulpa gălbuie, acidulată şi uşor amară. Este adesea considerat o varietate de grapefruit, în fapt diversele varietăţi de grapefruit fiind hibrizi dintre pomelo şi diferite soiuri de portocal. Tadaa!
Pomelo mai poartă în engleză şi denumirea de “shaddock”, după numele căpitanului englez de marină Shaddock. Acesta este cel care a adus pentru prima dată seminţele de pomelo în Indiile de Vest, în secolul al XVII-lea. Planta arată ca un mic copăcel, cu frunze lucioase, care poate atinge înalţimea de 7 metri (în condiţiile în care are spaţiu suficient şi condiţii climaterice adecvate).
Mesaj pentru badea
0740 170 269
Am primit câteva mesaje “de dulce” de la cretinul de mircea badea, de pe următoarele IP-uri:
- 93.122.133.83 – cu părere de rău pentru cei care mai intrau de pe acest IP…
- 82.76.221.50
- 82.76.221.18
- 81.196.216.66
- 89.114.207.77
- 77.81.91.66
- 93.122.225.99
- 85.195.123.25
- 78.97.163.140
- 92.80.106.127
- 79.112.52.32
- 78.96.202.68
Am un mesaj pentru cretin: la următorul mesaj de genul celor pe care mi le-ai trimis până acum, numărul tău de telefon va fi publicat aici. Mingea e în curtea ta.
Cât despre ceilalţi cretini care vor lăsa aici comentarii de genul ăsta, am şi pentru voi un mesaj: pe lista de IP-uri şi nume banate pe acest blog mai este loc şi pentru voi. Deci comentariile pro-badea ajung în spam şi pe voi nu vă mai aştept pe aici.
Am şi eu limitele mele.
România – a şaptea putere economică europeană?
Tăriceanu vorbeşte prostii la TV – că guvernarea liberală a transformat România într-o ţară “la care Uniunea Europeană să uită cu mândrie” şi câte şi mai câte aberaţii. România poate deveni a şaptea putere economică europeană, România este mare şi tare şi poate deveni şi mai mare şi mai tare, cu ajutorul liberalilor.
Aşa era şi-acum 20 de ani, se făcea cincinalu’-n patru ani şi jumătate, eram grozavi şi tot restul lumii ne invidia pentru bogăţiile noastre, depăşeam planurile de producţie… ce mai, eram No. 1!
Oare mai pune cineva botu’ la aberaţiile politicienilor de azi?
Staţie meteo tiroleză
Când am ajuns în Westendorf, Lucian l-a întrebat pe Mattheus, proprietarul Hotelului SportAlm Vittal, dacă staţia meteo funcţionează. Şi m-a trimis să văd cum va fi vremea pentru următoarele două zile. Iată ce-am aflat:
KristallWelten sau Lumea cristalelor Jvarovschi
În cea de-a doua zi în Austria, Lucian ne-a dus în Wattens, la Lumea Cristalelor Swarovski [KristallWelten].
Biletul de intrare a costat 10 euro/căciulă, iar la ieşire, pentru cumpărături de peste opt euro, dacă prezinţi biletul, ţi se returnează doi euro. După ce ne-am minunat de arta din parc [aşa se numeşte cea de-a şaisprezecea parte a expoziţiei de la KristallWelten], am intrat în… capul “uriaşului” care scuipă apă [destul de multe poze are şi Sebi].








on 

