Denisuca - nevastă de Coşmar

Mai este cineva online, in afara de mine? Daca da, de ce?

Cinci ore au mai ramas din 2008, un an cu multe bune si cu unele mai rele.

2008 a fost anul in care:

• din Lala am devenit Bargau [n-am diacritice]
• am decis sa nu mai schimb joburile ca pe sosete [fie vorba intre noi, nimeni nu poarta o pereche de sosete timp de cateva luni!] si, daca s-o putea, sa ies la pensie de la Replica [multumirile merg catre Cipri, seful meu caruia nu ii place sa i se spuna ca-i sef]
• am umblat ca nebuna prin toata tara [multumiri, tata]si otara prin Austria [multumiri, Sebi si Lucian Stanciu]
• am gasit-o pe viitoarea sotie a lui Mufica in vitrina unui magazin second hand la care n-as fi ajuns daca nu ma scotea mama din casa
• am suferit o pierdere, ocazie cu care am vazut cine este cu adevarat langa mine [multumiri celor care mi-au aratat ca le pasa de mine, nimic celorlalti]
• am intalnit si cunoscut bloggeri de treaba, nais pipal cu care sper sa ma mai vad si la anul

Acum ma culc otara, ca sa fiu ‘fresh’ la cheful care incepe in doua ore. Ne citim la anul! La multi ani voua, cititorilor mei si celor care comenteaza aci, pe blog!

Si la anu’ care vine sa ma cititi tot pe mine!

Iasi, 31 decembrie 2008

Buna dimineata! Acum plecam sa “colindam” ce-a mai ramas de colindat, iar dupa-masa voi actualiza postul asta sau voi face, in sfarsit, bilantul pe 2008. Ultima zi dintr-un an frumusel… parca-mi pare rau ca se termina. Dar sper ca 2009 sa fie si mai reusit.

Iasi, 30 decembrie 2008

In gara frig, in masina cald.

Afara frig, acasa cald.

Afara frig, in redactia Iasi Plus cald.

Afara frig, la GicuPisicu acasa cald.

Afara frig, in Kaufland cald.

Afara ger, in BamBoo [decoratiuni interioare, nu fite de mii de euro] foarte cald.

Afara si mai frig, in Chillout cald.

Afara inghetau pietrele, acasa cald si bine.

Cam asta ar fi rezumatul. Acum, detalii:

Pe tren am dormit ca animalu’, pentru ca la cuseta a fost curat, cald si bine, iar nasu’… despre nasu’ o sa scrie Sebi, cert este ca e primul nas de treaba, deci probabil ca era angajat de curand la CFR, altfel nu-mi pot explica. Ba mai mult, trenul a ajuns la timp. Nici daca m-as chinui n-as avea ce sa bag de vina CFR-ului pentru drumul asta.

In Kaufland [unul dintre ele, nu stiu care, dar sunt trei in Iasi], la carne proaspata era gol. Rafturi intregi curatate de ieseni. Am facut si poze, dar cu telefonul. Actualizez postul cand ajung acasa si dau de Bluetooth.

La iesire, am cumparat tigari de la inmedio. Numai ca pana sa ajungem sa le cumparam, vaca cu cabina care trebuia sa serveasca acolo era ocupata sa vorbeasca la telefon. N-as fi avut nici o problema cu asta, daca n-as fi auzit ca vorbea cu un necunoscut care ii trimisese un SMS [presupun ca incepea cu "Fie ca..."] si incerca sa se lamureasca de ce i-a dat mesajul cu pricina. Si asta in timp ce, din priviri, m-a intrebat ce vreau si mi-a luat din mana cei 12 lei pe care Sebi mi-i daduse pentru tigarile lui. I-am zis ca vreau doua pachete de Marlboro rosu scurt si doua de Winston Blue, apoi a pus mana pe langa pachetele de Marlboro si m-a intrebat din nou de care, i-am repetat, dupa care a grait, in soapta: “Si mai ce?”.
“Doua Winston Blue”, spun, deja satula de asteptat. “De care?” “Albastru… Blue!”. “Douasnoua de lei. Da’ mi-ati dat 12 lei. Pentru ce?”
Mai aveam putin si incepeam sa strig, dar i-am cerut banii inapoi, i-am platit cu bani “potriviti” si-am plecat. Jita dracului!

Buuun. In BamBoo, unde Sebi n-a avut curaj sa intre cu mine, am stat vreo jumate de ora, poate 45 de minute, dar nu mai mult de o ora, oricum. BamBoo pe care il stiam eu, in Iulius Mall, a fost coborat la parter, intr-un spatiu mult mai mare. Yupee, mi-am zis, sa vezi cate noutati, poate reduceri la produsele tematice cu Merii Crizmas si Hepii Niu Ir. Cand colo… da, spatiul este mai mare, marfa parca e mai multa, dar o groaza de produse nu aveau preturile lipite pe ele, multe erau pline de praf, semn ca stau in magazin sau prin cine stie ce depozit de multa vreme. Produsele de Craciun erau la pret intreg, nici vorba de reduceri; de ce as da 8 lei pe niste piscatori cu Mos Craciun pe care nu le mai pot folosi decat peste un an? Dar tot am lasat niste bani acolo, iar cel mai important, am gasit un tablou superb, cu o fotografie din New York. Alte magazine din mall nu m-au interesat, eram deja obosita dupa ce-am facut “inventarul” la BamBoo si plasa pe care trebuia s-o car dupa mine era prea mare.

Apoi, in Chillout, un birt in care am mai fost si care mi-a placut, cand i-am cerut nota, blonda care ne-a servit a dat din cap si apoi a inceput sa vorbeasca la telefon. Si-a vorbit, si-a vorbit, apoi a luat comanda de la alti clienti, a debarasat vreo doua mese, cred ca s-a dus si pe la buda, iar de noi a uitat. Sebi s-a dus la bar sa-i plateasca si i-a atras atentia ca a chemat-o de ceva vreme. Ce i-a raspuns blonda? “Da’ nu v-am vazut cand mi-ati facut semn!”. Sigur, nu ne-ai vazut, de-aia ai dat din cap ca vii. Eu le-as interzice vanzatorilor care lucreaza singuri intr-un magazin sau bar sa vorbeasca la telefon. Vorbeste in timpul tau liber, nu in al meu!

Din Chillout ne-am carat acasa, prin ger si vant si atat, am mancat papa bun si acum ne culcaaam. Over and out.

Va urma [peste cateva ore, poate chiar un "bilant" plictisitor, de data asta fara poze].

Distractie faina de Revelion si La multi ani!

Până anul viitor, s-ar putea să nu mai scriu nimic pe blog, pentru că o să fiu la Iaşi şi… Ha! M-aţi crezut? Ne “vedem” când ajung şi dau de net. Până atunci, să fiţi cuminţi şi să nu petreceţi prea mult. Mai lăsaţi şi pentru Revelion ceva.

42 de GB “cântăreşte” folderul cu poze făcute de mine în anul care se termină. Câteva dintre cele mai frumoase locuri pe care le-am vizitat anul trecut, oameni interesanţi pe care i-am cunoscut sau reîntâlnit, lucruri care merită reaminitite, într-un scurt bilanţ foto, în cele ce urmează.  Citeşte mai departe »

Noaptea trecută am făcut curăţenia de după Crăciun, ca orice om normal. Pentru mine, curăţenie “mare” înseamnă ordine în mai toate locurile prin care am lucruri, de la birou la bibliotecă şi dulap. Aşa că după ce-am terminat cu camera noastră şi am rearanjat hainele în dulap - ocazie cu care am descoperit că am mult mai multe haine decât credeam, dar nu le port pentru că stăteau prea ascunse şi cele pe care le spălasem ajungeau din nou deasupra “grămezii” -, am hotărât să fac ordine şi pe dulap, unde aveam două geamantane cu genţi şi jucării de pluş şi mai multe cutii cu “amintiri”.

Acolo, printre scrisori vechi şi jurnale pe care nu am mai avut răbdare să le recitesc, mi-am descoperit ceasul preferat: un Swatch albastru deschis cu floricele. E răblăgit, cureaua din plastic aproape ‘”coaptă”, dar mi-e la fel de drag. Mai ales că, timp de vreo doi ani, l-am crezut pierdut; îl căutasem în toate celelalte locuri din casă şi nu-l găsisem. Yupee! Acu’ mai trebuie să-i găsesc şi o baterie şi pot să-l port iar.

Believe it or not, George isn't at home

Believe it or not,
George isn’t at home,
Please leave a message at the beep.
I must be out, or I’d pick up the phone,
Where could I be?
Believe it or not, I’m not home.

Sper că şi la voi a venit Moşu’ până acum, dacă nu a venit, măcar bucuraţi-vă că sunteţi sănătoşi.

Aş fi putut spune că Deva Mall a fost inaugurat cu forcepsul, dar nu vreau să fiu chiar atât de rea. Totuşi, a fost o inaugurare forţată de împrejurări, respectiv de apropierea sărbătorilor. Decembrie este luna cea mai profitabilă pentru vânzători şi oraşului Deva îi lipsea un loc în care devenii să-şi etaleze fiţele şi să-şi cheltuie banii. Aşa că, deşi lucrarea este departe de a fi gata, mall-ul s-a deschis pe 19 decembrie.

Nu am fost la inaugurare, pentru că după o ţeapă nu am vrut s-o iau şi pe a doua. Am ajuns ieri, totuşi, şi am văzut un magazin universal trist, nicidecum un mall. Sunt patru sau cinci etaje [îmi era foame şi n-am stat să le număr] şi la fiecare etaj cred că există cel mult cinci magazine. La parter un Spar care era plin de clienţi, apoi un Leonardo, o Diverta în care se vindeau condimente [da, alimentare], jucării, ciocolată etc. În rest, am mai notat un magazin Vodafone, un Inmedio [ziare şi reviste], Meli Melo plin cu piţipoance şi cu preţuri de sărbători, adică mari, Gatta şi câteva magazine cu articole pentru copii.

La ultimul etaj, ceea ce în mall-urile adevărate se numeşte food court este un food court mai mic, cu două restaurante chinezeşti, un restaurant cu mâncare tradiţională la preţuri de mall, o cofetărie Mio Delicia şi… cam atât. Nu tu KFC. nu tu McDonald’s… Las’ că-i bine, să mănânce devenii sănătos!

Liftul panoramic cu care se lăudau investitorii nu e gata. Prin magazin, în ciuda multelor spaţii încă neînchiriate [se pare că doar 60 la sută din suprafaţa de închiriat a fost ocupată, mie mi se pare că e mult mai puţin, dar poate greşesc], mişunau agenţi de pază, aşa că m-am ferit să fac poze la “finisajele neterminate” şi în general la tot şantierul Deva Mall.

Dar e bine că avem unde să spargem banii. În ianuarie o să mai dau o tură prin Deva Mall, ca să îmi aud ecoul. Pentru că banii devenilor se vor fi cheltuit în decembrie, pe cadouri şi prostii.

Mai jos, câteva poze:     Citeşte mai departe »