January « 2009 « Denisa Bârgău ✿

RSS

Archive for January, 2009

Mizerii de la UniCredit Ţiriac

23 Jan

Primită pe mail:

Dragilor,

M-am dus ieri la banca sa-mi iau scadentarul si sa-mi platesc rata la creditul imobiliar pe care il am la banca Unicredit, sucursala Stefan cel Mare.

Ca sa va pun in tema, am imprumutat acum 3 ani 37.000 de euro, urmand ca peste 23 de ani sa le dau inapoi aproape 90.000 euro.

Pentru ca nu le-au ajuns, mi-au marit de doua ori dobanda, iar dupa ultima, cam acum un an, suparat fiind ca au “strecurat” un comision lunar de 0.5%
(daca faceti un calcul va speriati) am rambursat o parte si asteptam scadentarul pe care n-au vrut sa-l dea sotiei, desi am facut imprumutul impreuna.
Ce constat ieri la banca?
Ca am MINUS pe CONTUL IN LEI (m-ati auzit vorbind de lei mai sus?????) aproape 200 RON!!!!!!!
Nu intelegeti? Nici eu n-am inteles, asa ca mi-au explicat: Mi-au facut GRATIS un cont in lei cand am luat imprumutul in EURO, iar dupa un an
(adica acum 2 ani) mi-au aplicat comision lunar de gestionare de 2,5 euro, si apoi penalizari. Read the rest of this entry »

36 Comments

Posted in la grămadă

Norc = România 360°

22 Jan

Lansat în România în luna decembrie a anului trecut, NORC este un serviciu on-line de vizualizare a străzilor unei localităţi. Localităţile din România fotografiate în detaliu sunt: Piteşti, Braşov, Sânpetru, Săcele, Poiana Braşov, Predeal, Bucureşti, Constanţa, Eforie Nord, Eforie Sud, Mangalia, Cluj-Napoca, Floreşti, Târgovişte, Ulmi, Bolintin-Deal, Iaşi, Buftea, Ciorogârla, Mogoşoaia, Chitila, Corbeanca, Otopeni, Afumaţi, Cozieni, Pasărea, Brăneşti, Pantelimon, Dobroeşti, Voluntari, Popeşti-Leordeni, Ploieşti, Azuga, Buşteni, Sinaia, Breaza, Poiana Câmpina, Proviţa de Jos, Sibiu, Timişoara.

Folosind serviciul Google Earth, site-ul oferă posibilitatea de a naviga către oraşul şi chiar strada pe care vrei s-o vezi fotografiată. Cine a folosit Google Street View ştie că este o experienţă unică. M-am plimbat prin Cluj câteva ore bune, am constatat apoi că în Timişoara nu sunt pozate toate străzile – fie se mai “lucrează”, fie va rămâne aşa… -, şi chiar de-ar fi fost, nu m-ar fi ajutat cu nimic, pentru că în afară de Catedrală şi Piaţa Operei, n-am priceput mare lucru.

În Cluj am revăzut blocul în care am stat timp de cinci luni – săgeata arată către geamul meu, străzile pe care mă plimbam duminica big grin , clădirile pe care le admiram, Someşu’, Piaţa Mărăşti, unde am mâncat cel mai bun sandwich cu piept de pui, magazinul Big [oficial se numeşte Winmarkt, da' cui îi pasă?], unde iarăşi am mâncat ceva papa bun gen shaorma, cu cartofi prăjiţi şi sos tzatziki [urmăriţi săgeata]. Nu mi-a fost uşor, dar am găsit şi până şi staţia Minerva, de unde luam tramvaiul ca să merg la lucru, când pierdeam “Iulianul de 10″.

După aventura românească. am “dat o fugă” până la… [drumroll] Read the rest of this entry »

23 Comments

Posted in la grămadă

Dar vai, ne sunt ascultate telefoanele!

21 Jan

“Ăştia” vor să ştie tot, cu cine vorbim, cine ne trimite mesaje pe mail în care ne solicită să ne facem contă pe haifaiv sau să le lăsăm “commuri” la profilul lor. Bănuiesc că prietenii noştri mai mari – cum ar fi UE, de exemplu – ne-au sugerat să facem asta. Şi de ce e aşa de grav? Pe vremea lui Ceauşescu a fost altfel? Nu numai că ascultau, vedeau şi ştiau tot, dar cine călca strâmb era pedepsit.

Acum, cică legea permite interceptarea si stocarea timp de minimum sase luni a e-mail-urilor, a convorbirilor telefonice si a SMS-urilor. Păi să fie sănătoşi! Dacă vor să vadă cine şi cu ce mă mai spamează, n-au decât! Vor constata că primesc, periodic, următoarele:

câteva zeci de mailuri nesolicitate de la diverşi
două SMS-uri de la Vodafone, prin care sunt încurajată să particip la concursul ăla nemaipomenit unde cică se tot câştigă, de câteva luni încoace, 100 de autoturisme
câte un SMS de la te miri ce revistă care-mi oferă cadou o poşetă cu paiete, un fard, o ojă şi alte prostii
apeluri telefonice de la telemarketeri care vor să-mi vândă chestii
apeluri de la mama, care mă roagă să cumpăr lapte, ţigări, cafea sau altele asemenea
apeluri de la prietene cu care mă întâlnesc mai apoi la o cafea
de două ori pe săptămână, la aceeaşi oră, un apel de la şeful meu, care mă întreabă dacă m-am trezit şi-mi spune să mă pregătesc, pentru că în juma’ de oră mergem la lucru
la fiecare sfârşit de an, cel puţin 20 de SMS-uri care încep cu “Fie ca…”

Dacă aveam ceva de ascuns, poate că nu-mi pica prea bine legea asta. Dar cum o mare parte din viaţa mea se găseşte pe blog, cred că ar fi mai simplu şi mai ieftin ca “ăştia” să se aboneze la feed!

[...] avand un prieten la posta, m-a invitat odata sa ne amuzam cu ce vorbea un alt amic la telefon cu amanta! Si am facut-o, l-am ascultat cum si ce ii propunea, si ce-i oferea, mai excitant decat la 8989-le de acum.
Rezultatul? O gramada de beri data de cel ascultat, pe care l-am santajat amical, dar si cu o doza de invidie, pentru ca noi nu eram atat de curajosi sa avem amanta!
[continuarea]

Inevitabil, condimentez acest articol cu un citat din Seinfeld:

Kramer: They gave me gonorrhoea!
George: They? Who did? The Government?

Părerea lui Sebi: ne panicăm degeaba.

14 Comments

Posted in la grămadă

Spargi seminţe la colţul blocului? Te ţine!

21 Jan

Ca să n-avem discuţii, mărturisesc de la bun început că-mi plac seminţele de floarea soarelui. Îmi plac şi alunele, şi “sticks-urile” şi “chips-urile” [observaţi cum am românizat noi aceste cuvinte perfect englezeşti? Noroc că avem cuvântul "alune" în limba română, că altfel ajungeau şi astea "peanuts-urile"], în general toate crănţănelele. Şi mănânc seminţe de floarea soarelui de vreo 15 ani, dacă nu mai bine.

Nu le mănânc pe stradă, ci doar acasă, organizat, cu două castroane – unul pentru seminţe şi altul… intitulat, sugestiv, “scuipătoare”. Când m-am mutat din Deva în Hunedoara, cumpăram seminţele Tom şi Jerry, la punguţă mică. Costa 1.000 de lei vechi şi era destul de mare… punguţa asta mică. Cu timpul, toate s-au scumpit, carnea, ţigările, băutura, până şi pâinea noastră cea de toate zilele, numai seminţele Tom şi Jerry costau în continuare 1.000 de lei. Doar că punga s-a înjumătăţit. Era la fel de mare, dar pe jumătate goală.

Apoi am trecut pe seminţe Patima. Mi-ar fi plăcut să fiu în încăperea unde a avut loc brainstorming-ul pentru alegerea acestui nume. Astea erau bune de tot, aveau gustul halvalei adevărate, pe care-l ştiam din copilărie. O pungă de seminţe Patima era 5.000 de lei şi nu se găseau decât la anumite magazine. Când m-am mutat în Cluj, am suferit pentru că nu găseam nicăieri seminţe “negre mici” [asta le ceream vânzătoarelor ca să nu mă complic cu alte explicaţii]. Iulian, şeful meu, mi-a explicat că în Cluj nu se găsesc; clujenii mănâncă doar seminţe mari. Of!

Pentru că mă obişnuisem deja cu seminţele de floarea soarelui mari, când m-am întors acasă nu mai făceam mofturi şi cumpăram şi NutLine, care costau cel mult 20.000 de lei. Dar cum arătau buzele mele după o jumate de pungă verde de NutLine!

Într-un final, am găsit unele pe gustul meu: sunt făcute de Mogyi şi culmea, pe pungă scrie Napraforgómag! Nici n-aş şti să pronunţ numele ăsta, deşi sunt convinsă că înseamnă “seminţe de floarea soarelui”, dacă aş şti să traduc din limba lu’ bunica. big grin O pungă de Napraforgómag costă 2,8 lei la Kaufland. Iar NutLine – 3,5 lei.

Ca să spargi seminţe la colţul blocului, să mai bei şi-o gură de bere de la PET şi apoi să bagi o ţigară ieftină, ai nevoie de aproximativ 13 lei pe zi. Într-o lună, asta înseamnă aproape 400 de lei. Păi de unde să aibă amărăştenii care trăiesc de pe o zi pe alta bani de seminţe?

Cred că aşa se explică de ce nu mai găsesc, în fiecare zi, covor din coji de seminţe la intrarea în bloc. Aleluia!

6 Comments

Posted in la grămadă

Lovebirds

20 Jan

4 Comments

Posted in la grămadă

Lăsaţi fisele să vină la mine!

20 Jan

Dragoş era surprins, zilele trecute, de faptul că vânzătorii de la două magazine n-au avut fise de 50 de bani ca să-i dea rest. Ceea ce nu ştie Dragoş este că majoritatea fiselor de 50 de bani din judeţ sunt fie la mine în buzunar, fie în automatele care vând mingi de cauciuc, amplasate prin supermarket-uri. Eu strâng fisele ca să cumpăr mingiuţe de-astea, iar ăia care vând mingiuţele le depun, cel mai probabil, la bancă.

Şi mai sunt câteva şi prin automatele de cafea. happy Aşa că să nu vă miraţi dacă vânzătorii vă vor da rest gumă Orbit. Fise n-au de unde, zău!

10 Comments

Posted in la grămadă

Buh-bye, TriluBilu!

20 Jan

Zilele trecute, site-ul Trilulilu a fost inaccesibil.

În noaptea de 16 spre 17 ianuarie 2009 site-ul va fi inaccesibil datorită mutării echipamentelor într-un nou datacenter. Mutarea va avea loc între orele 00:00 şi 06:00 11:00 (estimare la ora 08H45) [crocodilu].

Ora 6 s-a transformat în 11, când deja era prea târziu pentru ce-aş fi vrut eu să fac. Se întâmpla destul de rar să am nevoie de Trilulilu, mai exact atunci când “urcam” diferite fişiere pe care le embeduiam, mai apoi, pe blog. Când pe site era anunţată “închiderea pentru reparaţii”, am observat că numărul fişierelor mele audio scăzuse de la 46 la 25 şi am presupus că o fi din cauza “reparaţiilor”. De fapt, fişierele au fost şterse de tot. OK, recunosc, este vina mea că am uploadat fişiere cu copyright. Dar, ca membru Trilulilu, aş fi putut fi informată prin e-mail că urmează să rămân fără ele, astfel încât să pot lua măsuri. Nu s-a întâmplat.

Aveam, printre altele, o melodie de la rapper-ul Nasta, Amintiri fără rost, pe care am pus-o pe blog în urmă cu aproximativ un an. Autorul piesei nu doar îmi dăduse permisiunea să urc piesa unde vreau eu ca apoi s-o embeduiesc pe blog şi s-o “arăt” cititorilor mei, ba chiar mă rugase să fac asta. Acum, piesa a dispărut, iar eu am rămas cu un post pe blog în care recomand ceva ce nu mai există.

Sunt foarte supărată pe Trilulilu pentru că mi-au fost şterse fişierele. Mă întreb când aş fi aflat că ele nu mai sunt? Poate atunci când un cititor mi-ar fi atras atenţia că nu poate asculta vreo melodie embeduită?

Aşa că am şters eu majoritatea fişierelor cu care le încetineam site-ul. Au rămas doar cele care nu mai există altundeva şi de care chiar am nevoie, dar în scurt timp voi face în aşa fel încât toate fişierele mele de pe Trilubilu să fie mutate altundeva.

Explica Zoso cândva de ce nu poţi să ai încredere în site-urile româneşti şi mici care îţi oferă posibilitatea de a-ţi stoca fotografiile, fişiere audio sau video: pentru că, dacă site-ul respectiv se închide, tu rămâi cu buza umflată. Nu cred că Trilulilu se va închide, nici nu le doresc asta, eu am zis de mai multe ori că mi-e drag site-ul ăsta, mai ales că îmi oferea posibilitatea să embeduiesc fişiere audio. Dar iată că, balanţă cum sunt, [m-]am înclinat în partea cealaltă.

Niciodată n-o să mai folosesc Trilubilu pentru blog. Pentru că nu-mi plac surprizele neplăcute.

52 Comments

Posted in la grămadă

Concedieri la Ghelir

20 Jan

Primită pe mail de la Ghelir:

Stimati clienti,

Datorita conditiilor de criza financiare am concediat 57,3% din persoana care se ocupa de livrarea produselor catre clientii care vor sa le ridice direct de la sediul nostru.

Rezultatul este ca pentru o perioada de timp (scurta, speram noi) ridicarea produselor de la sediu se va face in intervalul 14-18, de Marti pana Vineri, pentru produsele comandate in ziua anterioara.

Tot de Marti pana Vineri intre 14-18 vor fi disponibile si numerele de telefon. Pentru cereri ce nu suporta amanare va rugam sa folositi emailul.

Multumim pentru intelegere.
Cu stima,
Echipa Ghelir.

Din cauza crizei, nu datorită ei, magazinul onlie Ghelir a concediat, aşadar, 57,3 la sută dintr-o persoană. Hai că mi-a plăcut asta!

3 Comments

Posted in la grămadă

Aşa ne-a fost înţelegerea?

20 Jan

John Francis Bongiovi,

Nu m-am supărat pe tine când te-ai însurat; eram prea mică atunci ca să mă iei pe mine de nevastă şi oricum nu cred că aveam habar de existenţa ta pe vremea aia. Nu m-am supărat nici când nevasta ţi-a făcut o grădiniţă întreagă de copii; eraţi fericiţi şi nu am vrut să vă stric fericirea. Când am auzit un zvon că ai vrea să concertezi în România, am sărit în sus de bucurie. Nu puteam să sar în jos, nu? Apoi am aflat că zvonul atât a fost: doar un zvon. Am înţeles, nu mă vrei. Să fii sănătos. Eu m-am măritat şi sunt fericită. Soţul meu nu-mi cântă despre un pat cu trandafiri sau altele asemenea, dar ştiu că mă iubeşte. Şi oricum, ar fi ciudat să am lângă mine un bărbat care să cânte. Ar fi cumva… ghei. Mă rog. No offence.

Recapitulăm: nu ai venit să mă vezi, nu m-ai luat de nevastă, nu vrei nici măcar să susţii un rahat de concert în România. Dar după toate astea, să mă trezesc cu un mesaj de la tine, în care-mi oferi cârpe roz, este o mare jignire. Ştii că nu pun mare preţ pe sărbătoarea asta comercială de Valentine’s Day. Tu ai auzit, Jon, de Dragobete? Să ştii că nici eu; l-au scos patrioţii la înaintare când treaba cu Valentinul vostru a devenit serioasă. În fine. N-am vrut decât să ştii că sărbătoarea Sfântului Valentin are pentru mine o importanţă la fel de mare ca şi cea a Sfântului Patrick. Ăla al irlandezilor. Adica mi se cam rupe de el.

Şi-atunci mă întreb: asta merit eu de la tine? Şi mai vrei şi bani? Sunt jignită, Jon. Dacă tu vrei să-mi vinzi cârpe roz, ştii ce ţi-aş face eu cadou de ziua ta? Uite asta. Billy get your guns!

7 Comments

Posted in la grămadă

Love of my life

19 Jan

Cea mai mişto reclamă ever, pe care am căutat-o multă vreme:
Read the rest of this entry »

10 Comments

Posted in la grămadă

Gânduri din 2008

19 Jan

Nu s-a gândit nimeni să inventeze un automat de cafea cu forma unei ceşti de cafea. Drept urmare, vă dau eu ideea, gratis. Numai să puneţi unul şi în Deva, la CEPROMIN, dacă le faceţi. Să să bucură şi ochiu’ meu.
În judeţele Mureş şi Harghita am ocolit sute sau chiar mii de gropi în şosele, gropi mai mari sau mai mici, dar care erau acolo. Culmea e că existau şi o mulţime de avertismente pe marginea drumului. “Atenţie, gropi căcălău!”. Oare nu era mai bine ca, decât să fi dat banii pe acele panouri de avertizare, oamenii de la Drumuri şi Poduri să chiar repare drumurile?
Nu-mi place că produsele “de sezon”, cum ar fi chips cu arome “de primăvară”, Milka de iarnă, pate de post, vopsea de ouă etc, se găsesc doar în sezon. Da’ dacă eu vreau să-mi fac iarna car şi vara sanie, care-i problema comerciantului? Şi BadPitzi vroia să vopsească ouăle-n ianuarie, dar n-a găsit vopsea. Păi se poate?
Beyonce cânta în [primă]vara anului trecut o melodie al cărei refren suna cam aşa “Let me upgrade you”. Acum sunt convinsă că Beyonce n-a văzut filmul Idiocracy şi deci nu ştie de personajul Upgrayyedd. Păcat, dacă ar fi ştiut, poate că nu mai cânta porcăria aia.

Asta am găsit într-o agendă de anul trecut; erau “Drafts” care n-au mai văzut “lumina tiparului”.

7 Comments

Posted in la grămadă

“Să ducem ceva”

18 Jan

Zilele astea n-am scris nimic pentru că am fost ocupată cu sezonul 1 al serialului Desperate Housewives [Neveste disperate]. Au cele patru – câteodată cinci – gagici obiceiul de a se întâlni acasă la una dintre ele, într-o seară pe săptămână, pentru a juca poker. Şi obiceiul este ca fiecare să aducă ceva de mâncare. Dealtfel, serialul chiar aşa începe: cu sinucigaşa Mary Alice povestind despre viaţa ei, despre vecinii veniţi la priveghi şi despre cum fiecare, conform obiceiului, aduceau ceva de mâncare de-acasă.

În Seinfeld, un întreg episod [The Dinner Party] este dedicat obiceiului de a nu merge “cu mâna goală” atunci când cineva te-a invitat la cină. George este revoltat: Read the rest of this entry »

16 Comments

Posted in la grămadă

Hanţi

17 Jan

(poezie în grai bănăţean)

La I.R.E. pe unu Hanţi mai anţărţ l-or angajat,
Să umble din casă-n casă, la citit şi la-ncasat
Şi l-or învăţat pră Hanţi să citească la contor
Şi cum mers-or kilowaţii, să ia banii la popor

Dar cum Hanţi româneşte n-o vorbit la el în sat
Nu baş ştie şi de aia să vedeţi ce s-a-ntâmplat
Când s-o dus în prima casă o muiere-n gang şedea
Când să intre, găzdăriţa îl întreabă că ce vrea

Hanţi-atunci îi răspunde: “Io acum trebe văzut
Dumneata în luna asta câte numere făcut!”
Găzdăriţa, spăriată, îl privi dă sus în jos
Şi îi spusă mânioasă: “Domnule, fii sărios!”

- Serios, răspunsă Hanţi. De când luna început,
Io la fiecare scriem câte numere făcut!
- “Domnule, o fi, da’ ăsta nu-i un lucru baş frumos
Şi nu cred socoata asta să v-aducă v-un folos!

- Cum să nu?, răspunsă Hanţi, numeri trebe socotit,
Fiindcă după orice număr taxă trebuie plătit!”
- Fugi, mă neamţule, d-aicea, că-ţ dau una de te-omor
C-aşa taxa nu o fost nici pră vremea turcilor!

Ş-apoi nu ţi-oi da io taxă fiindcă tu nu ai văzut
Şi nu ştii io şi cu Vică câte numere-am făcut!
- Ba io ştiu, răspunsă Hanţi, pentru că io cum privit
La şcătula dumitale, ştiu cât este de plătit!
Read the rest of this entry »

18 Comments

Posted in la grămadă

Leapşă: a patra poză din folderul patru

16 Jan

Iată o leapşă primită de la Brylu şi care mi-a plăcut mult. Cică tre’ să caut în folderul în care ţin pozele – pun pariu că toţi avem pe undeva un folder numit Poze -, apoi alegi cea de-a patra fotografie din folderul cu pricina, o pui pe blog, o explici şi dai leapşa la alte patru persoane.

La mine, folderul “Poze” conţine alte foldere: 2007, 2008, 2009, _sort [adică poze pe care din 2008 tot vreau să le sortez şi nu mai apuc, pentru că eu fac "ordine" în calculator numai când nu am net], oraşe, cununie şi other people’s. Dacă aleg o poză din folderul cu alea nesortate, nu-i bine, pentru că-i de fapt un fel de afiş făcut de mine pentru cineva. Deci nu-i bun, aşa că mergem la folderul 2007, unde alegem al patrulea folder, apoi cea de-a patra poză din el. Nu-i aşa de simplu precum părea! big grin

În poza cu pricina îl avem pe domnul Sebastian, VisUrât, pentru necunoscători, în aşteptarea pizzei de la Play, în ziua în care s-a mutat din Iaşi la Deva, adică în 16 august 2007. Read the rest of this entry »

5 Comments

Posted in la grămadă

Chestii

15 Jan

În judeţul Arad există un sat care se numeşte Hunedoara Timişană. Satul a fost fost înfiinţat între 1925 şi 1926 şi a fost populat de hunedoreni care s-au dus acolo pentru un trai mai bun şi… pământ. Detalii în Replica.
Leapşă de la Criserb: ringtone-ul meu este ăsta. Nu-l puteţi descărca, dar mi-l puteţi cere pe mail sau messenger.
Am mai primit o leapşă: cum arată iarna pe uliţa mea? Arată jalnic, uliţa e tristă, alunecoasă şi, în plus, e prea frig ca să ies afară, chiar şi pentru poze. Poate la primăvară!
Mă mai “laud” cu un blog, dar deocamdată-i şantier în lucru.
Am scris un prim articol pe visurat.ro.

5 Comments

Posted in la grămadă