Denisuca – nevastă de Coşmar

Din toamna acestui an, Jerry Seinfeld va produce un reality-show numit The Marriage Ref [Arbitrul căsniciei]. În emisiune vor fi aduse cupluri cu probleme şi nu va fi un show de terapie conjugală, ci unul de comedie. Din păcate, se pare că Jerry n-o să apară prea mult pe ecran [încă nu e stabilit dacă va apărea sau nu]. Problemele cuplurilor prezente în emisiune vor fi comentate şi judecate de celebrităţi, comedianţi şi vedete sportive.

Pentru început, Jerry va produce şase episoade de câte o oră, care vor fi difuzate de NBC. Evident, dacă show-ul are succes, Seinfeld va continua să-l producă.

Senzaţional, nici nu ştiţi ce pierdeţi, mai tare decât dispariţia Elodiei etc. Noii “oameni Yahoo” în România, în exclusivitate pe denisuca.com. Enjoy!
read more »

• Vocea lui Tudor Totolici, de la MB Drăgan, seamănă foarte mult cu a lui Bobby Voicu [şi parcă şi fizic se aseamănă, sau o fi doar pleata de vină?] Atât de mult încât, la una dintre prezentări, când Tudor a început să vorbească, nu-mi explicam de unde-a apărut Bobby, care era în altă încăpere.
• Îmi pare rău că am ratat prezentarea lui Radu Ionescu; avea titlul “Internetul este mai eficient decât online-ul”
• La “Poveşti de succes” au vorbit:
  1. Liviu David, de la Next Advertising, despre campania pentru salvarea Deltei făcută cu bani puţini şi o idee “tare”: tu ne dai 2%, noi îi cheltuim pentru sex sălbatic (la propriu);
  2. Matei Maloş, de la Web Content Services, despre magazinuldecase.ro sau “Cum să vinzi proprietăţi de 1,1 milioane de euro pe timp de criză;
  3. Călin Fusu, de la Neogen, despre brandul ca prieten [prezentarea lui Călin, "Brand as a Friend", poate fi văzută aici];
  4. Bogdana Butnar, de la MRM Worldwide, despre umanizarea mamutului Microsoft prin campania “Schimbă fontul” derulată pe bloguri;
  5. Daniela Preduţ de la LG Electronic şi Bogdan Apostol, de la Voxline Communication, despre concursul “Natural Born Chatter”;
  6. Mihai Drăgan, de la MB Drăgan, despre concursul organizat pentru sono.ro ["Cum jocurile îţi pot dubla vânzările"];
  7. Ionuţ Oprea, de la Standout, despre lansarea magazinului online ebu.ro exclusiv prin intermediul blogurilor.
• Pe Alain Heureux, de la IAB Europe, nu l-am prins [tren, gară, cafea la CoffeeRight, de-astea], iar Manuela Necula de la Ogilvy Group m-a pus la curent cu cele mai noi filmuleţe şi tendinţe de pe YouTube [eu am o problemă cu conţinutul video, nu urmăresc un filmuleţ decât dacă îmi garantează cineva în care am încredere că merită văzut; am şi aşa prea multe de citit şi de văzut, iar ca să opresc muzica pentru un filmuleţ, trebuie să fie grozav de interesant].
• Lui Sebi i-a plăcut atât de mult la Hello, încât a plecat să doarmă înainte ca evenimentul să se sfârşească. Glumesc, a plecat să doarmă pentru că era obosit, dar de data asta am stat într-o cameră aranjată diferit decât cea în care am fost cazaţi prima dată, cabina de duş e mai mare, iar cappuccino a fost… yummy!

Revin cu pozeee!

În ultima săptămână n-am stat deloc pe-acasă: luni şi marţi la redacţie, miercuri şi joi la Bucureşti. Evident că în cele patru zile am mâncat doar mâncare rapidă, iar azi [vineri] am ajuns acasă şi am scos din frigider un pate Ardealul, ca să-l întind pe pâine timp de 24 de secunde. Pateul “merge” foarte bine pe o felie de pâine prăjită şi cu nişte felii de castravete.

Când să tai din castravete, ce văd? Preţul castraveţilor de la Kaufland este de 9,9 lei / kilogram, iar cel pe care-l aveam eu în frigider a costat 3,4 lei. Scump, domn’e, scump! Parcă astă vară era mai ieftin! Sau acum s-au scumpit toate pentru că…?

Tren, Digital Marketing Forum, socializare, Mufica, KFC, cafea multa, Pepsi, mers pe jos, stat in picioare, lume interesanta, prezentari faine, Manafu, un stick de 128 MB cadó de la LG [tare, nu?], inca un stick care tocmai a devenit stick-ul meu preferat, dar despre care nu stiu nimic [cand ajung acasa o sa explic], ceai in restaurantul Vama Veche cu Vasi, o seara si mai lunga, dar foarte faina…

Acum sunt atat de obosita incat abia mai pot lega doua cuvinte, motiv pentru care am preferat sa le asez intre virgule.

Maine trebuie sa ajungem tocma’ la Dragonul Rosu, apoi la magazinul InteresArt, o cafea cu Cristian, una cu Dianora, o intalnire cu un alt cetatean de treaba caruia am uitat sa-i aduc zacusca si… om mai vedea.

Over and out.

Am ajuns, dupa cum se “vede” in titlu; am avut norocul de a gasi loc la cuseta, asa ca pe drumul Deva – Bucuresti am dormit bustean. Nu stiu cum se face ca Sebi da tot peste nasi naspa, eu cu 30 de lei am calatorit suuuper confortabil.

La DMF am intrat dupa inceperea primei sesiuni si sunt sigura ca
daca sunteti interesati despre ceea ce se discuta, o sa gasiti prezentarile atat pe site, cat si pe bloguri.

Revin.

Am plecat spre Bucureşti, dimineaţă mă cazez la Hello, miercuri voi fi prezentă la Digital Marketing Forum, iar joi sper să ajung iarăşi la magazinul InteresArt.

Noroc că m-a invitat Cristi Manafu la DMF; datorită lui îmi fac damblalele prin Capitală.

Până una alta, puteţi citi postul pe care l-am scris aici.

Am pus mâna pe un fluturaş de la Diverta pe care am citit următoarea chestie:

Dacă-ţi faci carte de credit Diverta – Mastercard, zice lumea că eşti intelectual, plăteşti în orice magazin acceptant MasterCard în rate, iar la Diverta plăteşti în 4 rate egale, fără comision, fără dobândă! Şi 90 de zile perioadă de graţie.

Zice lumea că-s intelectual? Şi dacă îmi fac card, pardon, carte de credit ca să cumpăr pixuri în rate, de la Diverta, tot asta zice lumea? 

Jurnalistele astea [n-am zis ziarizde, da?] care transmit una-alta din Italia pentru televiziunile de ştiri sau pentru posturile de radio româneşti de cât timp stau acolo, de-au dobândit accentul ăla? Cam în cât timp se pierde bunul simţ şi accentul românesc şi se schimbă cu unul italienesc?

Nu era destul că nu suport limba italiană, acu’ mai trebuie să le aud şi pe româncele de-acolo scremându-se să-şi amintească cuvinte româneşti sau vorbind româneşte cu un accent insuportabil, “italianizat”. Brrr!

Cizmelor!

Anul ăsta, ca niciodată până acum, mă pot lăuda că am văzut filme ca Slumdog Millionaire şi The Curious Case of Benjamin Button înainte ca acestea să fie premiate cu Oscaruri. Nu m-am uitat la decernarea premiilor, pentru că am făcut greşela asta acum câţiva ani şi am dat peste triştii traducători români; aş fi putut să urmăresc pe net ceremonia, dar am preferat să fac mărţişoare.

Oricum, vroiam să spun că din cele opt filme premiate, am văzut două! Pe “lista de aşteptare” am The Reader, Wall-E, Vicky Cristina Barcelona şi Milk, în ordinea asta. 

• Slumdog Millionaire mi-a plăcut destul de mult; îi dau nota 8,5 din 10 pentru poveste, pentru faptul că un film cu şi despre indieni nu are muzică şi dans decât la sfârşit, în timp ce “curge” genericul, pentru Ayush Mahesh Khedekar, actorul care-l joacă pe Jamal Malik când era mic şi câte şi mai câte. Chiar mi-a plăcut filmul ăsta.
• The Curious Case of Benjamin Button are o idee tare faină: un tip care se naşte bătrân şi moare tânăr. Rolul este interpretat magistral de Brad Pitt, despre care nu aveam o părere prea bună ca actor. Nota 9 din 10.

Cât despre celelalte filme de Oscar… pe măsură ce le văd, o să scriu ce impresie mi-au lăsat.