Denisuca – nevastă de Coşmar

Azi mi-am permis un răgaz de o oră şi ceva, timp în care m-am plimbat prin centrul Devei şi am băut o cafea cam tare la Fischer’s. Am mers la Fischer’s în speranţa că prind copacul din faţa geamului în lumina apusului, dar n-am avut noroc – nu am nimerit lumina “corespunzătoare”. Şi mai aveam nevoie să şed puţin cu gândurile mele, şi-am şezut. read more »

Dear Denisa,

the last few months on the road just flew by -and as always, it was fantastic and exciting to play for you. But now we are back in our studio in Hannover with our swedish producers Mikael Nord and Martin Hansen, to work on our new album. We have a lot of new songs and are very much lookong forward to the creative time ahead of us. Hopefully, when this time comes to an end, we will be able to present another awesome album that rocks and finds a place in your heart. If everything goes as planned, our new album will be released to the public Spring of 2010. read more »

Am găsit în cutia poştală, săptămâna trecută, un plic pe care scria doar “bani”. Expeditor, nu, destinatar, nu, deci era clar că-i spam de la una dintre mirificele “instituţii financiare nebancare” care îmi tot umplu degeaba cutia poştală cu hârtie tipărită. read more »

Eram pe hol, la o ţigară, cu ochii mici şi lipsa chefului de muncă vizibilă pe chip, când apare femeia de serviciu şi mă întreabă ce mai fac.

“Nimic”, îi spun, “n-am chef de nimic, că-i luni… Dar dumneavoastră?”
“Aşa şi eu… astăzi e duminica mică!”.

E luni, deci e duminica mică. Măcar am învăţat un lucru nou.

La începutul anului, căutam în Deva un magazin cu “articole pentru artişti”, de la vopsele acrilice la pensule şi Cernit [înlocuitor de Fimo]. Cu ajutorul unui cititor, am găsit exact ceea ce căutam: un magazin micuţ, dar plin cu marfă de calitate la preţuri rezonabile. Am făcut vreo trei vizite la acel magazin, mi-am făcut stocul de materiale pentru bijuteriile pe care le fac eu şi pentru că vara asta n-am mai făcut aproape nimic, nu am mai dat pe acolo. Zilele trecute am observat că în locul cartoanelor care înainte acopereau geamurile şi uşa magazinului se află acum o singură hârtie, mare, pe care scrie “Spaţiu de închiriat”. Va să zică, dacă n-am mai mers eu pe-acolo, au dat faliment.

Ştiam că aceeaşi firmă mai are un magazin şi în Hunedoara, prin urmare, l-am căutat, l-am găsit, în geam era anunţul “Lichidare de stoc”, dar nu şi un orar de funcţionare. După vreo două încercări, joi l-am “prins” deschis şi am intrat să văd ce marfă mai au pe stoc.

Domnul care vindea, foarte plictisit, mi-a răspuns cu greu la salut. M-am uitat pe rafturi, am pipăit câteva tuburi colorate, câteva pensule, apoi, după ce domnul a terminat de vorbit la telefon ["Hai că nu pot vorbi acum, înainte n-a fost nimeni, dar acum s-a umplut aici! Te sun eu mai încolo"], am îndrăznit să-l întreb dacă mai are vreun pachet de lut polimeric Cernit. read more »

A tot aşteptat să scrie Blogatu despre concertul ei. Şi el nimic…

Un film inspirat dintr-o poveste adevărată, cea a redactorului şef al revistei Elle [Franţa], Jean-Dominique Bauby. În urma unui atac cerebral, Jean-Do rămâne paralizat, singura modalitate de a comunica fiind cu ochiul stâng, de fapt, cu pleoapa ochiului stâng.

O poveste tristă şi impresionantă. [IMDB]

Siropel Laurentiu: si noro m-a chemat la volksbank party
Siropel Laurentiu: [...]
Denisa Bârgãu: pfff
Denisa Bârgãu: pe mine nu m-a chemat noro
Denisa Bârgãu: tz tz tz
Denisa Bârgãu: pusca mea, tot +1 am ramas read more »

• Liviu Alexa lansează Mesagerul de Cluj, “ziarul care nu se găseşte la chioşcuri”. Foarte tare, abia aştept să primesc şi să laud sau critic primul număr! M-am înscris pe lista lui Crivăţ şi voi fi “beta tester”.
• două cujetări despre autostrăzile româneşti şi ale vecinilor [că tot mi-am amintit, mi se pare ciudat că există o instituţie care se numeşte Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România. AUTOSTRĂZI?!], una la Zoso şi alta scrisă de Alexandru Gruian. Intrăsting.
• un text savuros, de Ioan T. Morar
• la Piticu o vedeţi pe gurista interpreta Inna încercând să se exprime în engleză. Nu reuşeşte.

Nu înţeleg de ce oamenilor le este teamă de cuvântul “bani”, astfel încât simt că dacă-l vor folosi, cerul sau tavanul se vor coborî asupra lor şi vor avea parte de nori negri, ploi torenţiale şi igrasie. Am auzit de mai multe ori oameni în toată firea, care lucrează pe bani, nu pe nasturi, vorbind despre “bănuţi”.

Bănuţii, am concluzionat eu, sunt acei bani despre care ţi-e jenă să vorbeşti. read more »