Chiar dacă nu am mai “produs” nici o bijuterie din Fimo sau Cernit de aproape jumătate de an, asta nu înseamnă că piticul polimeric a dispărut. În continuare îmi “filează lămpile” ori de câte ori văd bijuterii din lut polimeric realizate manual, ori de câte ori aud despre târguri de handmade stuff şi mai ales când văd sau aud despre magazine în care se vând materiale pentru marii sau mai micii artişti.
În urmă cu ceva timp, am dat peste site-ul magazinului Complex Art, din Timişoara. Nu ştiam pe atunci că voi merge în octombrie la acţiunea “Verde pentru biciclete”, dar de când am aflat, mi-am propus să fac o vizită la magazin. Noroc că au progam şi sâmbăta, altfel cred că rămâneam acolo până luni! Am luat-o deci pe Dana de mânuţă şi-am mers pe străduţa artiştilor. Aşa cred eu că ar trebui să se numească strada pe care este situat magazinul, pentru că pereţii clădirilor erau plini de graffiti, la terasa unui bar barului Papillon erau oameni cu cercei peste tot, cu părul lung, mă rog, aşa cum cred eu că arată unii artişti.
Magazinul ăsta este împărţit în două spaţii, unul la parter şi altul la demisol sau subsol [n-am băgat de seamă, eram prea ocupată să observ "jucăriile"]. Prima dată am mers în spaţiul de sus, care era plin cu tineri – probabil studenţi la Arte plastice – în căutare de materiale de tot felul. Şi aveau de unde alege: hârtie colorată, subţire, groasă, creioane, pixuri, pensule, culori, lipici, şi mai multe culori… o nebunie. Dar eu nu aveam prea mult timp la dispoziţie, pentru că programul era până la 2 şi era deja trecut de 1. Aşa că am coborât în spaţiul de la subsol, de unde n-aş mai fi vrut să plec. Cred că o să-i rog să mă cheme atunci când fac inventarul, poate aşa o să apuc să văd toate produsele pe care le au la vânzare. Read the rest of this entry »
on 
on 
