Denisuca – nevastă de Coşmar

…ci n-aş da, ci n-aş da, dac-aş câştigaaa!

Cine pariază cu mine că duminică, 6 decembrie, se va “câştiga” marele premiu la Loto? Mă rog, nu m-am exprimat corect, se vor extrage şase numere câştigătoare, iar premiul baban va fi revendicat. Pentru că în campania electorală s-au cheltuit mulţi bani, foarte mulţi.

Mai rămân doar de ghicit cele şase norocoase, în rest… aproape că aş băga mâna-n foc că duminică va exista un fericit câştigător. read more »

În Seinfeld, Jerry îşi cumpărase la un moment dat o borsetă despre care spunea că nu-i o poşetă, ci “e europeană”. Cum-necum, după ce a purtat-o câteva zile, ajunsese să-i care şi prietenei lui cheile şi încă vreo câteva lucruri şi niciodată nu găsea nimic în borsetă.

Şi în Friends, Joey a împrumutat de la Rachel o geantă Ralph Lauren cu care urma să se prezinte la o audiţie, dar de care nu mai vroia să se despartă.

N-am nimic împotriva bărbaţilor care poartă genţi, mai ales în zilele noastre, când cu toţii avem o groază de gadgeturi de cărat după noi: de la telefoane la laptop sau cameră foto plus obiective plus… Dar mi se face milă şi silă de bărbaţii pe care îi văd prin magazine ţinând sau cărând după ei poşete care clar nu le aparţin, roz, roşii, mov, galbene, lăcuite, cu briz-brizuri. Sunt acei bărbaţi pe care femeile nu numai că-i târăsc după ele la shopping, dar le mai şi cer să le care genţile când sunt prea grele sau să le ţină puţin până când se uită ele la cine ştie ce. read more »

Uite cum îşi discriminează cei de la Kaufland clientele: pijamaua din imagine nu poate fi cumpărată decât de către femeile cu licenţă, dacă ne luăm după descrierea produsului din ofertă: “Disney – Pijama pentru femei cu licenţă, 100% bumbac, tricou şi pantalon cu imprimeuri, mărimi 36/38 – 48/50″. Mie mi-ar fi ruşine să fac astfel de greşeli, mai ales că toţi cei 11 responsabili pentru acest “ziar” sunt români [şi nu nemţi, logic]. read more »

Un comunicat de presă transmis de preşedintele PD-L Hunedoara, Tiberiu Iacob-Ridzi, anunţă vizita lui Traian Băsescu la Petroşani duminică, 29 noiembrie 2009:

Preşedintele Traian Băsescu va fi prezent, duminică, în Valea Jiului. La ora 11, la sediul Companiei Naţionale a Huilei Petroşani, într-un cadru solemn, preşedintele Traian Băsescu va acorda distincţii pentru merite deosebite eroilor mineri care şi-au dovedit devotamentul şi profesionalismul în 15 noiembrie 2008, la Exploatarea Minieră Petrila.

La ora 11:30, în faţa Casei de Cultură Petroşani, preşedintele Traian Băsescu se va întâlni cu cetăţenii din Valea Jiului.

read more »

Textul de mai jos a fost scris de Laurenţiu, fratele meu virtual. Să fie clar pentru toatpă lumea, nu l-am scris eu, eu doar îl “găzduiesc”.

Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen:
“În clipa în care am pus piciorul pe acest pământ sfânt, am şi devenit român. Cetăţean astăzi, iar mâine soldat de va fi nevoie, eu voi împărtăşi cu românii şi soarta cea bună, şi soarta cea rea”.

Carol I a ctitorit România nu doar statal, ci şi instituţional. El a pus temelia modernităţii. Legislaţia, infrastructura, arhitectura, sistemul bancar au înflorit pe cât de fulminant, pe atât de temeinic. Românii au fost capabili de lucrătură nemţească sub domnia celui care a fost mai român decât românii de sânge.
A domnit 48 de ani şi în perioda domniei sale, România a cunoscut un ritm de dezvoltare economică pe care doar Japonia l-a înregistrat în acea perioadă.
De la gestul fondator al lui Ion C. Brătianu care îl aducea în 1866 pe principele Carol în ţară, până la dizolvarea PNL şi arestarea şefului său, Dinu Brătianu, membrii acestei familii au ajuns să se confunde în mentalul public românesc cu purtătorii procesului de modernizare a ţării.

Poate alegerea lui Johannis în fruntea guvernului va fi asemenea unui arc peste timp şi PNL îşi va menţine rolul de motor de dezvoltare şi modernizare a ţării. read more »

Julius Constantinescu, omul care duce în spate Daily Cotcodac, site-ul de “pamflete şi alte aroganţe”, a publicat un mega-reportaj: “Cronica unei morţi anunţate”, în care povesteşte cum a încercat să-şi pregătească sinuciderea, trecând în prealabil pe la pompele funebre, poliţie şi… Spitalul 9. Lectură obligatorie!

Decât o revistă este un proiect [teoretic] irepetabil, o revistă gândită, scrisă, desenată şi pusă pe hârtie de nişte “oameni de bine” din mass-media, publicitate şi alte domenii de-astea faine, oameni care au avut o viziune şi au vrut să arate lumii cum ar vedea ei o revistă adevărată, un obiect de colecţie, o… mă rog, aţi înţeles ideea.

După mai multe luni de muncă, de scris, tăiat, editat, revista a apărut. Decât o dată. M-am plâns eu pe Twitter, pe Facebook, pe unde-am putut că nu voi “prinde” ediţia tipărită şi aşa a fost. Revista s-a împărţit unor fericiţi care au participat la lansare. Eu a trebuit să aştept până astăzi, când au urcat conţinutul pe site. A meritat aşteptarea. Este, într-adevăr, o revistă aşa cum nu mai sunt altele. O revistă cum mi-ar mai plăcea să citesc, singura revistă care m-a ţinut în faţa monitorului mai bine de două ore [poate chiar mai mult, nu m-am uitat la ceas] şi singura revistă pe care am putut să o citesc online.

Acum poate că o să primesc şi una tipărită?

De la tata:

Pe vremuri, îmi povesteau bunicii, unul stătea în pod, deasupra cabinei de vot (pe post de webcam live), vedea cu cine votezi, iar dacă votul era împotriva celui care l-a suit acolo, îi turna discret nişte făină pe spate. Când ieşea omul afară din sectia de votare… citeşte tot

A început sezonul cheltuielilor iresponsabile în Occidentul civilizat, cunoscut şi ca sezonul Crăciunului, acea perioadă din an în care cheltuim tot ce avem- dacă avem, iar dacă nu avem, ne-mprumutăm – pe lucruri de care nu prea avem nevoie.

Prin urmare, Bon Jovi s-au gândit să vândă şi ei nişte drăcovenii. Chestiile se numesc “bobble heads” şi sunt mici statuete reprezentându-i pe cei patru membri ai trupei Bon Jovi, fiecare cu instrumentu-i în mână. Setul costă 50 de dolari.

Numai mie mi se pare că seamănă cu acei căţeluşi pe care îi avea toată lumea în maşină, acum vreo 15 ani?

Unul dintre piticii care are rezidenţa permanentă pe creierul meu este responsabil cu genţile. Este un pitic transmis
pe cale genetică de la mama, şi ea o mică colecţionară de genţi. Scuzaţi cacofonia, să fi zis “micuţă colecţionară”? Mare amatoare? Aşa că nu prea contează câte zeci de genţi am sau am avut [s-au strâns multe de-a lungul anilor şi o mare parte au fost donate altor femei din familie, pentru care nu prea contează cum arată o geantă, contează să fie în stare bună], întotdeauna voi vrea mai multe. Unele femei sunt înnebunite după pantofi, eu am boala genţilor.

Acum să nu credeţi că am o sută de genţi, câte una pentru fiecare stare de spirit şi în toate culorile posibile. Am două genţi făcute manual, de care sunt foarte mândră şi mulţumită şi pe care am dat ceva mai mulţi bani [mai mulţi decât sunt de obicei dispusă să plătesc], respectiv 70 şi 90 de lei, plus încă vreo câteva genţi mai mari sau mai mici – de obicei mari, nu foarte colorate, nu foarte scumpe. Şi câteva ghizodane, pentru drumurile lungi. read more »