Denisuca – nevastă de Coşmar

Se mai duce un an. 2009 a fost pentru mine cel de-al douazecisisaptelea an din viata, cel de-al doilea an de casnicie fericita cu Sebi, un anul in care am facut multe drumuri si am vazut multe chestii. Pentru cei interesati, sa detaliem… read more »

Filmul anului, cel mai grozav, cel la care James Cameron a lucrat ani buni, pentru care am auzit ca a creat o noua tehnologie etc: Avatar. L-am vazut nu pentru ca as fi eu ahtiata dupa tot ce inseamna filme noi, ci pentru ca Sebi cumparase deja biletele, asa ca n-am prea avut de ales.

Nu m-a impresionat deloc. Am avut locul 2 din randul 1, deci am stat cam chinuita ca sa-l vad, dar nu mai conteaza. Importante erau efectele speciale pe care trebuia sa le observ. Marturisesc ca nici aste nu m-au impresionat.

Ca sa nu mai spun ca povestea mi s-a parut lame de tot. Probabil ca datorita buzz-ului creat in jurul lui, Avatar a devenit – sau este pe cale sa devina – filmul “must see” al anului viitor. Eu nu vi-l recomand decat daca va plac povestile simple prezentate complicat. Nu va stric “surpriza”, daca vreti sa-l vedeti, mergeti si vedeti-l. Mie mi-ar fi placut sa am posibilitatea de a-mi primi banii inapoi, pentru ca nu mi-a placut filmul [dar na, nu suntem in America, deci nu se face].

Astept cu nerabdare Sherlock Holmes, pe care o sa-l vad sambata – adica la anul. Sper din tot sufletul sa fie macar mai putin lame decat Avatar. read more »

Oare obiceiul de a ne indesa fularul in maneca este unul romanesc?

La scoala, in clasele primare, toti faceam asa si-am constatat ca eu am ramas cu deprinderea asta, chiar daca pare un gest copilaresc. Mai tineti minte manusile fara degete, ca de boxeri, pe care le aveam in copilarie? Alea legate cu o sfoara, ca sa nu le pierdem, pe care parintii ni le atarnau de gat? Happy times!

Plasturii Nicorette sunt pentru fumatori ca bromura pentru soldati. Stai si te uiti ca bou’ la altii cum fumeaza si tie nu-ti vine-a fu…ma.

Aici ar fi trebuit să fie un articol destul de lung, cu foarte multe linkuri organizate pe luni, linkuri către cele mai bune articole scrise de mine în anul 2009. WordPress 2.9 nu a fost de acord cu publicarea acestui articol, aşa că după ce am ajuns la luna martie şi aveam deja câteva zeci de linkuri, am vrut să salvez draftul. WordPress nu a vrut. Eu nu i-am zis “Dacă tu nu mă vrei, eu te vreau”, ci am închis fereastra şi mi-am văzut de ale mele.

Aşa că dacă doriţi să “revedeţi”, vă recomand să începeţi de aici. Eu nu mai am nervi pentru aşa ceva.

Sunt multe lucruri pe care le-am marcat anul ăsta cu o steluţă galbenă în Google Reader, urmând să mă “ocup” de ele, să le studiez, analizez, comentez. N-am apucat, pentru că deşi merg[eam?] la serviciu doar trei zile pe săptămână, am muncit mai mult decât se vede. Să le luăm pe rând… read more »

Trebuie să încep prin a-mi cere scuze acelora dintre voi care au mai intrat pe aici în speranţa că am mai scris ceva. Am răcit, m-am uitat la filme şi am cugetat. Nu la nemurirea sufletului, ci la ce voi face de la anul, dacă rămân făr’ de job. Nu m-am stresat însă prea tare, pentru că am auzit că nu face bine la ten.

Ziceam că m-am uitat la un serial. Weeds. M-a fascinat nu povestea în sine, ci genericul de început: o melodie superbă – Malvina Reynolds – Little Boxes – şi imagini care promiteau întâmplări dintr-o suburbie americană. Din sezonul 2 al serialului, fiecare episod avea aceeaşi melodie în intro, intrepretată de altcineva, o idee foarte faină. Până la urmă, m-a “prins” şi povestea, altfel nu m-aş fi uitat la toate sezoanele. Din sezonul 4, au scos introducerea cu Little Boxes, pentru simplul motiv că acţiunea nu se mai petrece într-o suburbie, traficanta de droguri se mută şi în cele din urmă se îndrăgosteşte şi… sezonul 5 e deja telenovelă. Nu mă credeţi pe cuvânt, eu mai spun doar că se vorbeşte foarte mult în spaniolă, acţiunea se mută la graniţa cu Mexic, iar personajul negativ este interpretat de Kate del Castillo, cunoscută actriţă de telenovele. Brr! Sunt curioasă ce mai născocesc în sezonul următor. În fine, concluzia după cele cinci sezoane este că de acum încolo voi citi pe IMDB despre orice film pe care vreau să-l văd şi voi evita toate filmele în care joacă Kevin Nealon sau Justin Kirk. Ce-i prea mult strică, mi-am luat porţia de idioţenie pentru viaţa asta! read more »

Toate sunt culese din “înţelepciunea populară”, ceea ce înseamnă că le-am primit pe mail şi le dau mai departe. Daci aveţi şi altele, vă rog să completaţi.

Am locuit un timp în sufletul unei femei. Mare înghesuială.
Încearcă să defineşti nimicul. Vei avea nevoie de multe cuvinte.
Mediocrul se simte bine între spirite mărunte. E singurul loc unde pare mare.
Paradox. Pentru a dezbrăca o femeie tânără trebuie să o îmbraci bine în prealabil.
Am mult curaj, dar mi-e frică să-l folosesc.
Prostia e mai puţin densă decât inteligenţa. De aceea e tot timpul deasupra.
E mai uşor să faci copii decât oameni.
Unii merg la biserică în speranţa că Dumnezeu verifică prezenţa.
A deceda înseamnă a muri în mod oficial.
Coincidenţa este felul lui Dumnezeu de a rămâne anonim.

Şi una soft, de dragul feministelor: read more »

Asta au putut citi hunedorenii într-unul din ziarele locale, în urmă cu vreo două luni: “În şcoală toţi suntem la fel, toţi suntem egali!”. Când îţi trimiţi copilul la şcoală şi-i spui că este la fel de prost ca şi Vasilică Lingurar, pentru că aşa e “politically correct”, i-ai cam ratat viitorul. De ce să se mai chinuie să ajungă cel mai bun, de ce să mai înveţe, dacă a văzut că şi Vasilică a trecut clasa, cu toate că încă nu ştie să citească? read more »

Anul ăsta, de Crăciun, intenţionam să-mi fac un cadou: un laptop mic-mic-mic şi cât de cât deştept. Nu primul din clasă, dar măcar aşa, o menţiune să primească din când în când. Sau măcar să treacă clasa. Aşa că am studiat oferta eMag, singurul magazin online de la care am încredere să cumpăr produse electronice scumpuţe [să nu fiu nedreaptă, mai cumpăr şi de pe Ghelir, dar acolo oferta e în fiecare zi alta].

Primul pe listă era HP Mini 110-1160EA, 1.699 de lei, doar că laptopul roşu pe care-l ochisem eu nu mai este disponibil. Cu rozul nu mă prea împac şi parcă n-aş da atâţia bani pe un laptop roz. Roz!? Sigur, contează şi ce are înăuntru, dar să fiu sinceră, mi se întâmplă rar de tot să vreau să descopăr frumuseţea interioară a unei piţipoance îmbrăcate în roz. Hard-diskul de 250 GB ar fi fost suficient de încăpător în deplasări, cu 1 GB RAM aş fi supravieţuit, dar în comparaţie cu celelalte netbookuri, HP Mini roz este cam scump.

Dell Mini 10 are acelaşi procesor ca şi HP Mini, hardul ceva mai mic – doar 160 GB şi tot 1 GB RAM. Pro: preţul mai mic, 1.299 de lei + culoarea roşie. Contra: hmm, nimic.

Ceva mai ieftin decât Dell Mini este MSI Wind U100 [], doar că de când am citit la Vali ceva comentariu negativ la adresa MSI-ului, mi se aprinde beculeţul roşu ori de câte ori aud numele ăsta. Nici măcar nu reţin ce nu-i plăcea la el, dar dacă aşa a zis, aşa este.

Cel mai ieftin din “gaşca” lui este Acer Aspire One, la doar 1.060 de lei. Din experienţa pe care o am cu Acer Aspire, singura problemă care ar fi putut apărea ar fi fost la… user. Vă amintiţi, probabil, cum am trimis eu laptopul la garanţie pentru că nu mai mergea touchpadul. read more »