Denisuca – nevastă de Coşmar

Concursomanul de România este tipul de om care nu stă pe net ca să afle ce s-a mai întâmplat în lume [el îşi ia toate informaţiile de la televizor, că ăia ştiu ce spun şi oricum "Băşinescu e un comunist împuţit!"]. Concursomanul intră pe net ca să-şi pună poze pe Neogen şi Hi5, să “îşi aducă” filme şi muzică, să se joace şi să participe la toate promoţiile, dar mai ales concursurile existente.

Când şi-a terminat “treaba” pe messenger şi pe Hi5, concursomanul intră pe site-urile care anunţă toate concursurile noi din Internetul românesc. Comentează negativ la cele unde trebuie să şi faci ceva ca să câştigi premiul pus în joc, după care le ia la rând. În fiecare săptămână apare câte un concurs nou, iar concursomanul se înscrie, pe rând, la fiecare.

Are convingerea că el trebuie să câştige toate premiile, iar dacă asta nu se întâmplă, e clar: concursul a fost mânărit. read more »

În fiecare an, în duminica de Florii, nişte oameni de bine – care-şi spun “noi, cetăţenii hunedoarei” – întind, în faţa clădirii Teatrului din Hunedoara, pânză albă pe care oamenii [hunedorenii] sunt invitaţi să depună câte o floare. Tradiţia Crucii de flori a început ca un proiect artistic, iar acum, în fiecare an sunt depuse flori pe pânza albă în formă de cruce. read more »

Oamenii de la Laptopgear au un concurs la care vă puteţi înscrie până în data de 1 mai 2010. Ca să câştigaţi o geantă pentru laptop Crumpler Silver Dig, trebuie să vă abonaţi la newsletter-ul Laptopgear şi să răspundeţi la câteva întrebări. It’s as simple as that.

Eu sunt cucerită definitiv de genţile Crumpler şi în general de Crumplerologie, aşa că vă sfătuiesc să vă încercaţi norocul. Dar vă avertizez că după ce intraţi în posesia primei genţi Crumpler, o să vreţi din ce în ce mai multe!

Succes!

Aţi observat că, de ceva vreme, prin toate ziarele şi la posturile TV de ştiri se vorbeşte despre noi de parcă n-ar fi vorba despre noi?

Românii sunt din ce în ce mai săraci.
Românii vor scoate mai mulţi bani din buzunare pentru ____ .
Românii nu-şi permit ouă şi carne şi lapte de sărbători.

În presa locală din Hunedoara e plin de astfel de exprimări:

Hunedorenii nu mai au cu ce să-şi plătească datoriile.
Hunedorenii se plâng că… whatever.
Hunedorenii îşi doresc şosele ca-n palmă şi bani gratis.

Da’ tu, ştiristule, nu eşti tot român? Tu, ziarist din presa locală hunedoreană, nu eşti tot hunedorean? Ai venit tu din comuna Bragadiru, judeţul Teleorman, să-mi spui mie cum mă simt sau suntem cu toţii în aceeaşi oală? Dacă tu eşti român şi eu sunt româncă, ce sens are să vorbeşti despre noi la persoana a treia plural? Ce, ne e ruşine să nu ne auzim când vorbim despre noi? Înţeleg să zici despre ungurii din România că au probleme şi s-o faci la persoana a treia plural – ei, ungurii, au probleme -, dar când te referi la mine şi la tine, nu spune “românii nu au bani”.

Ziariştii sunt penibili. read more »

Acest articol participă în concursul organizat de Automarket.ro şi RCA-ieftin.ro.

În urmă cu vreo lună, am profitat de cele 30 de minute de căldură şi soare ca să fac o plimbare – pe jos, evident – prin centrul Devei. Era într-o zi de luni şi, ca tot omul muncitor, nu aveam chef de muncă. După ce mi-a cam expirat timpul de plimbare, Cipri, şeful meu, m-a sunat ca să mă roage să verific dacă îşi încuiase portiera maşinii.

De obicei, Cipri nu vine cu maşina la lucru, pentru că e un mic ecologist şi în plus ar da aiurea banii pe benzină, din moment ce doi dintre colegii mei fac acelaşi drum Hunedoara – Deva cu maşinile firmei redacţiei. În lunea aia, cred că a vrut să vină la Deva mai repede, ca să-şi termine treaba înaintea noastră. Sau poate doar avea mai mult de lucru decât de obicei, nu ştiu sigur.

În clădirea în care avem noi redacţia a funcţionat Centrul de Proiectări Miniere, de unde şi numele de Cepromin. Inginerii care proiectau chestii nu prea aveau maşini, sau şi dacă aveau, cu siguranţă erau mai puţine ca acum. În zilele noastre, dacă prinzi, în zilele lucrătoare, un locde parcare liber, înseamnă că ai mâncat ceva când ai fost mic. La fel ca tatăl lui George din Seinfeld, oamenii care prind locuri de parcare în jurul Cepromin-ului nu renunţă la ele cu lunile. Cel puţin o Dacie răblăgită, din care au început să iasă fire de iarbă, stă acolo de mai bine de doi ani. În acelaşi loc. V-am povestit toate astea ca să înţelegeţi că e foarte greu să prinzi un loc de parcare în jurul clădirii, cu atât mai puţin luni dimineaţa. Aşa că după-masa, când au mai plecat din maşinile parcate peste tot, Cipri şi-a mutat-o pe a lui în parcarea aparţinând magazinului Ulpia, care e la câţiva metri de Cepromin.

Revenind… Cipri m-a sunat ca să mă roage să-i verific portiera. Mi-am luat inima în dinţi, m-am apropiat de maşină, am încercat să deschid portiera din stânga-faţă, apoi am trecut la cea din dreapta. Are închidere centralizată, dar ce-i sigur e sigur şi mie-mi place să fiu sigură. Pe când mă îndepărtam de maşină, am observat un cuplu la vreo 50 şi ceva de ani care se uita lung la mine. “Să vezi că ăştia au impresia că vreau s-o fur sau ceva!”, mi-am zis. read more »

Acesta este cel de-al treilea articol din campania BitDefender “Viruşii nu mai sunt bau bau-ul PC-ului”. Primul este aici, cel de-al doilea, aici.

Una dintre cele mai la modă platforme de comunicare online, despre care am scris şi eu, este Twitter, iar tinerii sunt cei mai mari amatori ai mesajelor scurte “ciripite” către toţi prietenii. Un instrument rapid, util şi cool pentru răspândirea link-urilor interesante, pentru schimburile de replici scurte. Un sistem adorat de unii a atras însă atenţia infractorilor cibernetici, care îşi găsesc, mai nou, victimele pe Twitter. Şi asta în ciuda limitării mesajelor la numai 140 de caractere. Cu alte cuvinte, vor să “te facă din [puţine] vorbe”.

Cea mai recentă tendinţă pentru prinderea în capcană a părinţilor prin intermediul Twitter este folosirea subiectelor care ţin de divertismentul copiilor. Internetul se dovedeşte a fi, încă o dată, o resursă inepuizabilă de informaţie şi sfaturi pentru creşterea copiilor, pentru activităţile de divertisment destinate lor, dar şi pentru educarea celor mici. O căutare online a subiectelor distractive sau apropiate educării copiilor va oferi o listă foarte cuprinzătoare de rezultate ce promit să ofere răspunsurile aşteptate de părinţi. Totuşi, preţul pentru această curiozitate ar putea fi prea mare, iar vinovatul este un troian – Trojan-Downloader.JS.Twetti, care pune în pericol securitatea calculatorului şi a datelor. Acest troian colectează informaţii despre cele mai populare subiecte de discuţie în sfera Twitter. Infractorii cibernetici înregistrează nume de domenii asociate temelor discutate în twittosferă şi creează mecanisme de redirecţionare către acestea. Aici este plasată partea principală a troianului. Acest software periculos permite unui atacator să preia controlul computerului respectiv şi să monitorizeze acţinuile derulate pe acesta.

Practic, cu ajutorul unui troian, un atacator poate sa instaleze sau să dezinstaleze software pe sistemul infectat, poate avea acces la parole sau informaţii personale ale utilizatorilor, nu îl opreşte nimic să modifice sau să şteargă fişiere şi să urmărească fiecare mişcare [tastare] transmisă de utilizatorul de drept.

În momentul lansării unei căutari pe Twitter pe criteriul sugestiilor pentru divertismentul copiilor vor fi afişate numele site-urilor infectate [alese special încât să atragă prin denumirea asociată pentru o situaţie specifică]. Rezultatele par să fie generate aleator şi se vor răspândi în întreaga comunitate Twitter. În momentul accesării adresei oferite, utilizatorul va fi redirecţionat către domeniul infectat şi, fără ştirea sa, va permite accesul troianului pe computer.

Această situaţie scoate în evidentă încă o dată importanţa educării familiilor despre siguranţa online. Din perspectiva părinţilor, există o nevoie susţinută ca aceştia să fie informaţi despre noile tipuri de malware ascuns şi despre mecanismele de răspândire folosite de acestea, să folosească şi să susţină folosirea de soluţii anti-malware. În cazul în care copiii dezactivează accidental sau intenţionat soluţia antivirus, sau dacă nu înţeleg riscul asociat acestor site-uri – aşa cum se subliniază şi în alerta anti-malware –, atunci sistemul este compromis imediat. read more »

Când am ascultat-o prima dată, mi-am imaginat că sunt pe malul Mării Negre [numai pe asta am văzut-o ], că bate vântul după o zi foaaarte călduroasă şi mi-am dorit să vină vara mai repede. Era încă frig când am auzit prima dată melodia asta, acum afară e cald şi parcă aş mai face un grătar pe malul mării, cu familia Arhi.

Melodia este cântată de Marken, Florin pe numele lui adevărat, un brăilean născut pe 29 martie. Se apropie ziua lui şi tot ce-şi doreşte este ca piesa de mai jos să fie ascultată de cât mai mulţi oameni. Ce ziceţi, îi facem un cadou? read more »

Vezi mai multe din Video blog pe 220.ro

Zice bine domnu’. Jenantă situaţie.
Via Criserb.

De când mă ştiu m-au fascinat motocicletele şi, implicit, motocicliştii. Şi tot de când mă ştiu întorc capul pe stradă după motocicletele care gonesc ca vântul.

Ieri, în timp ce mergeam la lucru, am văzut un motor mare şi fain venind din sensul opus şi am întors capul ca să-l admir cum se cuvine, moment în care m-a luat o durere zdravănă de gât. Am concluzionat că-s prea bătrână ca să mă mai uit după motociclete şi, implicit, motociclişti.

Titlul ăsta nu vă spune nimic, aşa-i?

“Ciorele” este numele dat unei genţi de către creatoarea acesteia, Dana. Dana creează nişte genţi superbe şi am aflat de blogul şi talentul ei atunci când am cumpărat prima geantă din magazinul InteresArt.

Cum fermoarul primei mele genţi Army of Mice a cedat [în lupta fermoar vs. Denisa + 4 Mojito, fermoarul a cedat primul], aveam nevoie de o altă geantă încăpătoare şi rezistentă, cu interior vesel şi cu buzunare deştepte. Spre deosebire de prima geantă, Ciorele nu are trei, ci doar două buzunare în interior, dar sunt bune şi alea.

Ştiţi că eu sunt “bolnavă” când vine vorba de genţi, aşa că puteţi avea încredere, nu aş cumpăra de două ori de la aceeaşi “firmă” dacă nu ar avea produse de calitate. Nu mai dau banii pe chinezisme făcute din materiale proaste, cu căptuşeală din pânză care se rupe la a doua purtare. Singurele locuri din care mai cumpăr genţi pentru satisfacerea pititcului de pe creierul meu sunt Army of Mice, Traffic Bags by Anca Toma, Piku şi, desigur, Crumpler [dacă aţi şti cât de mare-i tentaţia atunci când testezi săptămânal câte o geantă Crumpler...].