Acum 15 ani…

Nu-mi vine să cred că acum 15 ani eu aveam fix 15 ani! Parcă a trecut o veşnicie de când aveam eu 15 ani şi în acelaşi timp, parcă toate năzbâtiile pe care le făceam atunci s-au întâmplat „în urmă cu doar câţiva ani”. Ei bine, „câţiva”, atunci când ai aproape 30 de ani, înseamnă 15. Wow!

Pentru că AVON împlineşte anul acesta 15 ani de existenţă în România, m-a provocat să scriu o poveste despre mine la 15 ani. Primul impuls a fost să scriu că la 15 ani totul părea roz şi pufos şi aveam senzaţia că lumea întreagă e la picioarele mele… doar că aş minţi cu neruşinare dacă aş susţine asta şi nu cred că există vreo mamă de adolescentă aflată la imposibila vârstă de 15 ani care să mă poată contrazice.

Acum, că am cam trecut de partea cealaltă, a adulţilor care cu greu îi înţeleg pe „tinerii din ziua de azi”, mi se pare că eram un adolescent imposibil. Dar ştiu că nu am fost aşa, pentru că am fost eu şi nu-i ca şi cum odată cu trecerea anilor te transformi total. Dacă aş avea răbdarea şi curajul necesare să-mi iau la puricat vechile jurnale, sunt convinsă că aş înţelege-o pe Denisa de acum 15 ani, Denisa la 15 ani. Nu sunt foarte sigură că i-aş mai da dreptate în toate problemele pe care le avea sau pe care credea că le are, dar de înţeles sigur aş înţelege-o. 

Şi dacă m-aş putea întoarce în timp, s-o întâlnesc pe Denisa de 15 ani, i-aş da cu plăcere vreo două palme pentru că s-a bucurat prea mult de tinereţe şi de corpul pe care îl avea, fără să se mai gândească la Denisa de 30 de ani, care va trebui să „locuiască” în corpul de care Denisa de 15 ani n-a prea avut grijă. Ce ţi-a mai plăcut să leneveşti, Denisa de 15 ani! Cum îţi făceai tu rost de scutire ca să nu-ţi mişti fundul pe terenul de sport, şi era vorba de o singură oră pe săptămână, crezi că te-ar fi omorât?

Dar după asta ne-am împăca, ne-am aşeza la un suc şi Denisa 30 i-ar da câteva sfaturi Denisei 15 pe care sunt aproape convinsă că le-ar asculta, pentru că întotdeauna am zis că nu ascult nici un sfat, dau singură cu capul şi dup-aia mă învăţ minte… aşa că dacă doar de mine ascult, păi să-mi dau nişte sfaturi!

În primul rând: nu te apuca de fumat! Ştiu că peste doi ani ţi se va părea cool să fii şi tu fumătoare, să nu-l deranjeze pe prietenul tău, FUMĂTOR, „gustul” tău de nefumătoare. Nu fă treaba asta, o s-o regreţi toată viaţa, iar Denisa de 20 de ani şi cea de 30 vor râde cu două guri de tine şi de naivitatea ta!

Apoi: lasă naibii lenea şi fă un pic de mişcare, nu cred că mişcarea a omorât pe cineva. Da, ştiu, te doare genunchiul drept. Ghici ce? La 30 de ani te vor durea ambii genunchi, mult mai tare decât acum, şi tot nu vei fi făcut nimic în privinţa asta. Du-te acum la un ortoped şi operează-te, scoate-ţi tumoarea de sub rotulă şi o să fie bine.

În al treilea rând: nu te mai îndrăgosti chiar în fiecare zi. E frumos, fluturi în stomac, pufoşenii roz, dar crede-mă că încă 10 ani de-acum încolo o faci degeaba. Te îndrăgosteşti, te dezdrăgosteşti, o să suferi de nenumărate ori, vei dezvolta o obsesie pentru cei născuţi în zodia Berbec, apoi pentru bruneţii cu ochii albaştri şi până la urmă vei fi consumat foarte multă energie, multe lacrimi şi mai multe pagini de jurnal pentru nimic. :) Nu-ţi spun ce se întâmplă peste 10 ani, te las să descoperi singură [îţi dau, totuşi, un indiciu: V – nu e nici de la Vasile, nici de la Vlad, Valentin sau Victor >:) mwahaha ].

Dacă te-ai întâlni pe tine la 15 ani, ce sfaturi ţi-ai da?

foto

12 gânduri despre „Acum 15 ani…

  1. chiar daca am doar 24, mi se aplica aceleasi chestii…regret nespus de mult ca m-am apucat de fumat, chiar nu-mi dau seama unde mi-o fost capul. cu scutirea exact la fel statea treaba, faceam orice sa fac rost de o scutire sa pot sa stau degeaba:)) despre indragosteala iarasi la fel, de prea multe ori, si de fiecare data degeaba:)) cred ca totusi cel mai important sfat pt mine ar fi: nu te apuca de fumat!!!

  2. Maaama, legat de fumat, m-am lasat in octombrie si m-am apucat, iar, cu cate o tigara si-acum nu stiu daca as mai putea sa ma las… Cat despre sfaturi, la 30, nu stiu daca as regreta ceva din ce am facut, pentru ca practic m-au facut sa ma simt bine, in momentul ala, toate lucrurile „naspa” pe care le-am facut. Daaar, cel mai mult regret ca nu prea mai am timp sa fac putina miscare :-s. Oricum, la cat mai multi ani, atat in bresa, cat si in viata ta personala :D

  3. La multi ani!

    „Dacă te-ai întâlni pe tine la 15 ani, ce sfaturi ţi-ai da?” – Mi-as da … doua palme =))

  4. Parca ai povestit de mine. Imi trageam scutiri pe tot anul cu cateva pachete de tigari la o asistenta si in orele de sport mergeam la barul scolii unde ma desfatam cu chipsuri si hamburgeri. Acum la 26 m-am apucat in sfarsit serios de sport si la prima ora de tae bo am simtit ca lesin de la efort. Asadar daca m-as intalni acum 15 ani as face urmatoarele: 2 palme si de la mine pt sport, mi-as da sfatul de a nu da la litere si mi-as spune ce nu a avut nimeni curajul si anume ca filologii nu fac bani adevarati din meseria lor, m-as obliga sa devin vegetariana.

  5. acum 15 ani eram o pustoaica care era timida , si copilaroasa insa au trecut atat de repede acesti ani frumosi ..ce nas da sa pot intoarce un pic timpul asta si sa o eau iar de la 15 ani dar mai incet .

Comentariile sunt închise.