Azi am condus singură, pentru prima dată

Ştiu că au trecut câteva luni bune de când am luat permisul. Aş fi putut conduce singură de zeci, chiar sute de ori până acum, doar că neavând maşina mea, nu am vrut să risc s-o lovesc pe a altcuiva. Nu spun că plănuiesc să o lovesc pe a mea, dar, vorba reclamei, „e altfel când basculanta e a ta!”. Dacă stric ceva, să fie „ceva”-ul meu şi nu să las pe cineva fără maşină şi cu pagube.

Se mai poate glumi pe ideea că sunt ardeleancă şi noi ne mişcăm mai greuţ. Puteţi zice ce vreţi, eu am vrut doar să consemnez faptul că astăzi, 8 aprilie 2013, la ora 18:19 am rămas singură în maşină şi am condus cam un kilometru singură-singurică. Şi n-am făcut decât o greşeală minoră, de emoţie am semnalizat dreapta când am schimbat benzile, în loc să semnalizez stânga. Eram singură pe ditamai bulevardul, deci sigur nu am încurcat pe nimeni. 

lămâiţa începătorului

Lămâiţa începătorului

Cu paşi de copil, azi un kilometru, mâine doi, voi scăpa de emoţii şi voi conduce pe distanţe tot mai mari. Vă rog să fiţi îngăduitori atunci când vedeţi în trafic maşini dotate cu „lămâiţe” sau cu „bulinele prostului”. Nu ne naştem învăţaţi şi unii dintre noi sunt mai emotivi/speriaţi de bombe decât alţii.

Iar eu promit să nu fac prostii şi să conduc din ce în ce mai bine.

26 thoughts on “Azi am condus singură, pentru prima dată”

  1. Felicitari! Eu inca nu am prins curaj sa fac scoala de soferi, desi sotul insista zicandu-mi ca nici nu stii cand esti pus in situatia sa sofezi pentru ca-i musai.

  2. Felicitari!
    Desi am permis de conducere din 2009 n-am condus niciodata neinsotita. E drept ca sotul meu are mereu nevoie de masina, dar niciodata nu m-ar fi refuzat daca i-as fi spus sa-mi dea masina fara sa ma insoteasca.
    Pana la urma nu societatea decide pentru tine.
    Sunt sigura ca va veni si ziua cand vei conduce sute de km! Succes!

    1. @Roxana: Mulţumesc! Ar trebui să încerci. Prima dată e mai greu, aşa cum a fost şi cu cafeaua fără zahăr. Preţ de două căni am fost într-o strâmbătură continuă, de parcă mâncam lămâi cu polonicul. Acum nu mai pot să o beau cu zahăr – şi-mi place să cred că la fel de uşoară va fi tranziţia de la condus cu „ajutor” în dreapta la condus singură, aşa cum fac femeile pe care eu le admir mult, printre care Tomata şi Raluxa. :D

  3. Bravo! Pe mine tata nu m-a lăsat să conduc singură decât după un an de condus cu el în dreapta. La început e mai greu, dar după aceea e super. Mie îmi place tare mult şi îmi cam lipseşte. Nu am condus aici decât o singura dată şi am stat cam stresată (deşi am permis din 2002), dar probabil că m-aş obişnui dacă aş conduce mai des.

  4. felicitari! eu dupa ce mi`am luat carnetul am condus cu sotul sau mama in locul din dreapta cateva zile apoi am pornit`o singura. stiu ca ma stresam rau de tot daca se intampla sa`mi moara motorul cand plecam de pe loc :)

  5. Felicitari! Vorba ta azi un kilometru maine doi si tot asa pana vei ajunge o mare soferita! Cand zic mare ma refer la experienta!

  6. Incet-incet vei scapa si de emotiile de la volan. Ai nevoie de un drum mai lung in care sa fi singura la volan. Cel putin eu asa am scapat de anumite emotii. Asta se intampla acum 9 ani :))

    1. Faci foarte bine ca incepi sa conduci. Eu am carnet de multi ani dar am condus doar foarte putin, dupa ce l-am luat. Acum traiesc in Italia si cu putin timp in urma am pierdut ocazia de a avea un loc bun de munca pentru ca nu sofez. Asa ca, bafta si curaj!

  7. E mai fain uneori sa conduci singur, nu te bazaie nici dracu la cap si poti sa conduci lejer.

    Cand am vazut marele semn cu lamaita mi-am adus aminte ca nu am avut decat de vreo 2 ori pus semnul ala pe masina, in rest am mers fara. Si am mers vreo 6000 de km in 4 luni. In plus, am vazut multi soferi cu lamaita in cei 6000 de km care conduceau destul de bine, la fel cum am vazut multi soferi cu lamaita care conduceau ca…… niste soferi fara experienta, ca sa nu folosesc alti termeni :D

    1. @Vlad: Chiar ai dreptate! Dupa ce am luat carnetul am plecat cu sotul la un drum de 5-600 km. La un moment dat am oprit pentru ca obosise sa conduca si mi-a dat verde sa conduc eu restul drumului ca sa doarma si el. Drum drept, fara prea multa circulatie, populatie civilizata. S-a asezat al meu sot in dreapta si dupa 10 km mi-a spus ca desi nu a baut nici o cafea i-a trecut somnul instant dupa ce a trecut pe locul din drapta. Chiar ar fi bine sa montezi un aparat de filmat sa vezi reactia sotilor cand consoartele trec la volan. Si sa vezi numai cate comentarii!

  8. Bafta si curaj! Eu nici acum, dupa 1 an si ceva nu am invatat drumurile. M-am invartit cu prietena mea cea mai buna de 4 ori prin aceeasi intersectie, ne era ca ne-a luat politistul din ea la ochi, pentru ca pur si simplu nu nimeream drumul. Nu e asa rau, o sa fie super mai incolo!

  9. Imi vine sa râd singurica……Eu am 54 de ani,am luat permisul la 50 ,din a treia incercare,conduc de 3 ani si inca port lamâia pe parbriz si luneta.
    E drept ca o fac in Bucuresti…..e drept ca nu exista nicaieri in Romania,trafic mai afurisit ca-n Bucuresti,intersectii in reparatii ca-n Bucuresti……insa marturisesc ca inca ma tem,inca nu ma simt relaxata.
    Am vrut permis,din dorinta de a depasi o stare ingrozitoare,un esec care risca sa ma arunce intr-o stare din care riscam sa nu mai ies niciodata.Dupa un esec,cel mai firesc este sa te ridici si sa gasesti alt tel si asta am facut eu.Zilnic ma lupt sa depasesc teama de a conduce.Sint tare nefericita uneori ca n-am reusit inca.Sotul meu….n-a mers cu mine decât de trei ori si gata…..merge doar cu masina lui.Daca ma conduce când plec…..sigur fac prostii.Mi-am transportat câteva colege,care mi-au spus ca am ceva la cap….pentru ca de condus….conduc bine,dar fac atâtea scenarii,incât am innebunit pe toata lumea cu marturisirile mele.Sfatul meu,pentru oricine are nevoie de el,este sa va luati permisul la o vârsta cât mai tânara,pentru a nu trece prin starile mele.Conduceti preventiv,din grija pentru cei din jur si aveti incredere in voi .

    1. Iată, ești dovada vie că niciodată nu e prea târziu! Mama mea are permis de pe la 20 de ani și conduce excelent, are condusul în sânge, aș putea zice, dar la fel, are o teamă incontrolabilă de traficul nebun. Iar în Hunedoara, te asigur, traficul e departe de a fi nebun. Poate pe drumul european care leagă orașul de satul în care stau ai mei vara, în rest e destul de calm. Doar că ea nu vrea să conducă și pace. Și bine face, decât să îi bată inima aiurea, mai bine să stea în dreapta.

      Eu am zis că voi fi cu adevărat șoferiță când voi putea conduce prin București. Îți înțeleg, deci, teama. Probabil că m-aș descurca binișor acum, după doi ani și ceva de condus, dar încă nu am curajul să încerc. Nici măcar drumuri prea lungi nu am făcut, am mai condus doar când era Sebi prea rupt, în drum spre Iași. Condusul noaptea mă obosește crunt, merg încet și îi enervez pe ceilalți șoferi, mă depășesc tir-urile etc. Dar decât să o calc ca să fiu în rând cu toată lumea și să risc să mor, mai bine merg cum pot și cum văd. Și în general evit să conduc noaptea, dar iarna e tot noapte!

      Revenind: felicitări pentru curaj! E normal să îți fie teamă la început, e bine că nu merge soțul cu tine, că și eu făceam multe prostii când eram însoțită. Continuă să conduci și o să te obișnuiești cu nebunia din București. :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* Este obligatorie bifarea căsuței GDPR / Checkbox GDPR is required

*

De acord / I agree

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.