Eu nu cred ca “peste tot e bine, doar la noi e rau”, insa pe mine ma dispera contrastele existente in societatea noastra. Nicaieri in lume nu vom gasi o societate formata din indivizi deopotriva, insa chiar daca sunt formate din oameni de diferite conditii si pregatiri, fie ei seriosi sau imbecili, atitudinile lor sociale sunt cumva armonizate. Cu exceptia celor certati cu legea, fireste. De astia nu scapa nimeni.

La noi, insa, nu exista o atitudine sociala comuna, o conduita… Unii-s haini, disperati… marlani si badarani, altii tac si refuza sa se coboare la nivelul lor, sa “dea din coate” cu nesimtire pentru a-si face loc, pentru a avea mereu ceva de castigat!

Si culmea e ca… De fapt… se explica. Cei care lasa de la ei au mereu de pierdut. Castiga mereu nesimtirea. Insa nesimtirea nu construieste nimic, ci sapa… sapa… o sa ne prabusim sub nesimtirea din ce in ce mai mare a societatii.

Eu sunt BARBAT, nu femeie. Si totusi ma inmoi de ma topesc pe podea cand aud de oameni saraci. Si mie imi vine sa plang… Si eu cumpar cate ceva unui copil care, la coada la cofetarie, plange ca maica-sa n’are bani sa-i cumpere nu stiu ce.

Este inadmisibil!!! In fine… nu stiu cat de coerent am fost… tre’ sa ma intorc la lucru… dar am vrut sa refulez si eu, pentru ca sunt mai rau ca o oala minune… aia care fluiera cu aburi din cauza presiunii. “Revoltat” e putin spus. Dar… cu cine sa te lupti?… Nu se va schimba nimic pentru muuuuuuult timp la noi.

Nu sunt la varsta pensiei dar am petrecut si eu destule minute in Artima cu mobilul in mana, pe functia calculator, ca sa fiu sigura ca ma incadrez intr-un bon de masa. Asa ca il inteleg pe bietul batranel si ma doare pentru el, pentru ce au ajuns batranii in tara noastra – ca nu e singurul caz pe care l-am auzit/vazut…si asta e si motivul care m-a determinat sa scriu.

Adevarul e ca imi faceam cumparaturile de la ei pentru ca era aproape de casa si parca imi venea greu sa dau 50 de bani in plus pe produs la alimentara din colt. Nimic mai gresit decat sa-i falimentam pe micii intreprinzatori in favoarea marilor lanturi.

Vanzatoarele de la Brasov erau parca mai tolerante in legatura cu restul si nu-mi pare rau de maruntisul pe care l-am lasat – desi de obicei nu-l las ci il dau pe strada la cersetori – mai ales ca intotdeauna puneau pe masa restul pana la 1 ban. Dar…