E ceva fundamental greșit în legea care îi dă voie unui criminal să conducă în voie pe șosele, după ce a lovit cu mașina și a ucis pe cineva. Sună dur, știu că sunt nuanțe și că fiecare poveste este diferită, că nu toți cei care ucid din culpă sunt, de fapt, vinovați.
Culpa este definită diferit de fiecare: șoferul căruia i-a sărit în față un pieton este judecat pentru ucidere din culpă și primește neînceperea urmăririi penale. Pentru rudele persoanei ucise, el este un criminal. Pentru rudele și prietenii lui, este un ghinionist. Fiecare știe ce-i în sufletul lui, mai ales în sufletul unui om care a omorât un alt om!
Totuși, sunt oameni care omoară alți oameni și nu au nici un fel de remușcare. Unul care a condus beat după o nuntă și s-a izbit cu mașina într-un utilaj parcat pe marginea drumului a omorât din culpă o fată de 20 și ceva de ani, o fată deșteaptă și frumoasă, cu toată viața înainte. La câteva zile după accidentul care i-a lăsat pe toți ai fetei paralizați de durere, prietenii criminalului îi urau baftă la proces, să scape, să fie bine. El le mulțumea. Pur și simplu, nici un strop de remușcare, de vinovăție. Omori un om și apoi îți pui selfie-uri pe Facebook, ca să aibă prietenii unde să te încurajeze.
Aș vrea să fi inventat povestea de mai sus… mi-ați fi pus diagnosticul „cinism” și ne-am fi văzut de viețile noastre. Din păcate, nu am inventat-o. Și nu este un caz singular.
Sunt atâția șoferi care nu știu să conducă sau măcar să citească, ca să nu mai zic de regulile de circulație! Am scris pe blog o altă poveste, în care cineva (nu eu, bineînțeles) putea să obțină permisul pentru 200 de euro. Nu vreți să știți câte persoane m-au contactat în încercarea a primi detalii despre cum se poate obține permisul pe 200 de euro, chiar nu vreți. Nu vreți să știți că nu știau să scrie, că toți aveau motive pentru care nu luaseră permisul și l-ar fi vrut, dar fără să învețe.
Ieri, într-o zi în care a nins și a plouat și iarăși a nins, am plecat acasă pe jos, așa cum fac de câteva luni încoace. Eram pe trecerea de pietoni din apropierea unui sens giratoriu, traversam civilizat, când văd că vine spre mine o mașină care nu avea nici o intenție să frâneze. MĂ ȘI CLAXONEAZĂ, șoferul ridică mâna, gesticula nervos. Am fost siderată, n-am mai putut decât să-i iau numărul: HD-01-VER. Și, ca primă reacție, după ce i-am tras niște înjurături, am scris pe Facebook o postare pe care am distribuit-o într-un grup local.
Câteva ore mai târziu, cineva îmi dă profilul de Facebook al șoferului nesimțit. El pare să fie, zic. Incredibil, zice omul: este cel care a ucis-o pe sora mea!
În Hunedoara, acum trei ani, un șofer a omorât-o pe o adolescentă care trecea pe trecerea de pietoni. Cred că nu trebuie să explic durerea familiei fetei. Dar vă pot spune ce șoc am avut eu când am aflat că, la câțiva centimetri de mine, a trecut cu mașina un posibil criminal. Un criminal nedovedit, că încă se judecă, dar omul este liber, se urcă la volan, nu acordă prioritate, claxonează pietonii care trec PE TRECEREA DE PIETONI.
NU MI SE PARE NORMAL. Un om care a avut un accident cu victime nu ar mai trebui să poată conduce, o vreme. Am recitit articolul scris de mine în 2014, căruia i-am pus link mai sus. O să vă rog să îl citiți și voi și să luați aminte la vorbele mele, că eram înțeleaptă, dar am uitat că nu toți oamenii sunt normali la cap sau bine intenționați, am uitat că trebuie să îmi păzesc pielea pentru că nu știu peste ce tâmpit dau sau ce tâmpit dă peste mine și apoi… se judecă alții ani de zile, timp în care tâmpitul mai omoară și pe altele, că e liber să circule pe drumurile publice.
Azi nu pot să închei într-o notă optimistă. Înțeleg că nu are rost să merg la poliție, că nu am dovezi și e cuvântul meu împotriva cuvântului lui… doar dacă m-ar fi lovit/omorât puteam să fac ceva. Mda. Aveți grijă de voi!
Stii ca la noi, legea se aplica doar post- mortem :))))). Abia atunci demonstrezi ca tu ai avut dreptate. Si aia daca ai noroc, in general mortu’ e de vina. Asta se aplica si in cazuri de violenta in familie, hartuire sexuala, viol, etc. Eh… fleacuri. Ah, si daca ai camera video, poti sa ti-o introduci pe post de supozitor, nu are nicio valoare.
Eu nici pe trecerea de pietoni nu mai am incredere sa trec. Ma asigur de coispe ori pana o fac. La mine nu tine aia cu: „sunt pe trecere, ma avant ca am drepturi”. Din pacate, la noi trebuie instinct de supravietuire activ si simturi ascutite, sa stii sa te feresti, altfel mori cu dreptatea in mana.
Exact, și eu mă simțeam sigură pe trecerea de pietoni și, ca șofer, mă enervau pietonii care nu treceau până nu opream, dar acum înțeleg perfect de ce.
Eu ma uit in toate partile, si ca sofer si ca pieton. Daca as avea un leu pentru fiecare tampit pe care l-am evitat de cand am permis, cred ca as avea o suma frumusica.