Azi mă enervează unele vânzătoare
Denisa | 18 November, 2008 | 6:59 pm
Mă enervează acele vânzătoare care se holbează la mine când intru într-un magazin. Sunt unele care stau de poveşti [fie cu colegele lor, dacă sunt mai multe, fie cu prietene aflate în vizită] şi se opresc în momentul în care intri în magazin, vădit deranjate. Aşteaptă să te uiţi la produsele expuse, uneori te întreabă ce doreşti, dar pe un ton enervat, şi îţi dau de înţeles că ai întrerupt ceva.
Altele stau la ţigară şi/sau cafea în faţa magazinului sau chiar în uşă, împiedicând intrarea clienţilor. Astea sunt cele mai enervante şi niciodată nu intru în magazinele care au o sperietoare de clienţi postată în uşă. Nu de alta, dar cum nu întotdeauna intru ca să cumpăr, nu vreau să deranjez pe nimeni. Aşa că merg la alt magazin, unde nu îmi stă nimeni în uşă.
Mai sunt şi vitele cărora mă adresez cu pronumele personal de politeţe şi care, în schimb, îmi vorbesc la pertu. Chestia de mai jos mi s-a întâmplat într-o farmacie din Deva, acum zece minute:
- Daţi-mi, vă rog, cinci chestii [nu vă plictisesc cu detalii].
- 20 de lei.
Îi dau 50.
- N-ai mărunt?
- N-am.
Apoi m-am lămurit de ce vroia mărunt. Îmi dăduse rest 40 de lei.
- Mi-aţi dat mai mult…
- Cât ţi-am dat?
- 40.
Ia banii înapoi şi-şi face de lucru pe după tejghea, încurcată. Nu mulţumeşte, nu salută. A fost ultima faptă bună de genul ăsta pe care am făcut-o cu vreo vânzătoare.
Mai sunt şi cele care te urmăresc prin tot magazinul, de teamă să nu furi. Ori eu sunt omul care citeşte toată eticheta înainte de a cumpăra ceva. Dacă îmi urmăreşti fiecare mişcare, mă alungi… “Simpatice” mai sunt şi vânzătoarele pe care le întrerupi din povestit şi care te urmăresc prin magazin, ca un căţeluş, aşteptând să pleci mai repede, ca să-şi continue şueta.
În schimb, am observat la unele magazine mici diferenţa dintre patron şi angajat. Patronul din spatele tejghelei este întotdeauna serviabil, săritor, amabil şi toate celelalte sinonime. Nu pleci din magazinul lui fără să cumperi ceva, pentru că te face să te simţi bine(venit) şi chiar vrea să-şi vândă marfa. El ştie că salariul lui vine de la tine, clientul, şi nu de la şefu’. Pentru că el este şeful şi are tot interesul să-şi vândă marfa. Să ţi-o vândă ţie.
Am citit articolul pe indelete, da, bineinteles ca ai dreptate, astea se intimpla si in Bucuresti nu numai in Deva, rezonez cu tine in problema asta. Dar lumea nu este facuta dupa un calapod, orice padure e plina de uscaturi etc. Ai prins ideea…
Cand ai fost in Austria, ai vazut asa ceva? Nici pe departe. Acolo te saluta de cum treci pragul magazinului si te intreaba ce doresti. Te simti stingherit cand raspunzi ca numic, numai privesti. Nu te urmareste nimeni, nu sunt multe angajate de forma pe acolo, caserita se plimba si-si aranjeaza marfa. Cand ajungi la casa urgent apare si ea, nu stai, nu astepti, platesti, ti-i se multumeste si pleci mai departe. Civilizatie, domne, ce mai !!!!!!
Hai sa-ti mai zic eu una tare: Intru la Profi in Deva si fac acelasi lucru ca si tine, ma uit si ma uit si ma plimb….
Un gardian de la firma BGS ma tot fixeaza cu privirea. Nu-i zambesc ca nu-l cunosc. Nici el pe mine. Cand ajung la casa, el impreuna cu un coleg ma invita sa-mi golesc buzunarele. La fel de politicos mi le “deshert” ca doar n-o fi foc.
Celalat pe care-l stiam din vedere il apostrofeaza: Nah vezi bah…!
Nu ma supar. Omu` isi facea meseria.
Concluzia ( trasa de mine ): am moaca de infractor.:)))))))))))))))))) “popa Mihuletz killeru`”
:))
Popo si te mai dai si pe la televizor… killereeeee
Salutare Mirciule
Esti una printre putini clienti care fac asta. Parinti au magazin si mai stau pe aici si vand, uneori mi se intampla sa dau mai mult uneori sa primesc si pleaca fara sa ia restu.
Bv tie.
Mai exista si o categorie de vanzatoare stresante. Sunt cele de la Meli Melo, care imediat ce ai pus un pas in magazin te agaseaza cu intrebari, amabilitati etc cand tu mai intai vrei doar sa vezi. De multe ori renunt numai cand stiu ca trebuie sa intru acolo…
Mare dreptate ai tu cu vanzatoarele astea se uita la tine de parca ai fii un sime sunt foarte flegmatice
Mai bine că nu ai de a face cu vânzătoarele de la chioşcurile din şcoli. Alea monumente ale nesimţirii.
Chestia cu lipsa de politețe mă enervează și pe mine. Dacă nu o tutuiesc, pretind să nu mă tutuască nici ea. Odată am atras atenția uneia (care era evident mai tânără ca mine) și i-am spus: Dumneavoastră, nu tu, că nu am dormit împreună azi noapte! Tipa s-a uitat la mine, un moment a rămas blocată, după care a început să bombăne… I-am spus că mă grăbesc și să nu țină rândul în loc. Între timp, cei din spate râdeau