Când te lasă maşina

Tatăl meu a păţit, din nou, nasoale cu băncile. Are el un dar de a se „încurca” cu cele mai proaste bănci, ceva de speriat! Cert e că, pentru a scăpa de un card emis împotriva voinţei lui şi pe care nu l-a mai folosit nici el nu mai ştie de când, a trebuit să se ducă până la Sibiu, unde [încă] mai are banca respectivă o sucursală, ca să-şi închidă naibii contul.

Cu o zi înainte de a pleca la Sibiu, m-am plimbat cu el până la ţară, ca să ducem căţeaua la veterinar, că şchiopta. Codiţă e bine, făcuse bătături de la cât a sărit pe gardul vecinilor, care vecini îşi lasă animalele libere prin curte. A sărit pe zidul şi pe gardul lor până când i-a mai „crescut” o pernuţă în talpă. Am lăsat căţeaua la domiciliu şi-am plecat spre Hunedoara, când Tata mi-a zis că nu e bine ce vede. Pfff, ce vezi, Doamne, iartă-mă, că eu văd doar asfalt gri?!

A frânat şi mi-a zis: „Vezi cum luminează farurile la relanti?”. Vedeam, că nu-s chiar complet chioară. Luminau normal. „No, şi vezi cum luminează când accelerez?”. Dap, se intensifica lumina. „Ăsta-i alternatorul”.

Alternatorul pe care l-a schimbat cu unul nou vânzătorul lui Zamfir acum un an jumate? Ce naiba, alternatoarele-s consumabile? O fi ceva, zice. 

În ciuda îndemnului meu de a lua maşina mea a doua zi, când urma să plece la Sibiu, Tata s-a încăpăţânat să plece cu a lui până la Sibiu. Pe autostradă. A ajuns bine, până la Orăştie, unde văru-său i-a recomandat un mecanic/electrician bun.

Până la urmă, n-a fost alternatorul. S-au „dus” diodele de la alternator, nici astea nu-s consumabile, dar cică se mai ard dacă obişnuieşti să „împarţi” curent de la baterie cu vecinii rămaşi în pană. Nu suntem siguri că de la asta s-au ars, cert este că am avut nevoie de piese auto, din nou.

Şi care ar fi răspunsul la întrebarea din titlu? Ce faci când te lasă maşina? Păi uite, cum i-am zis şi tatălui meu, în primul rând nu o laşi să te lase. Când vezi că e ceva în neregulă, nu te culci pe o ureche în speranţa că o să se rezolve de la sine. Problemele au tendinţa să nu se rezolve singure, mai ales dacă sunt concrete, adică „farul luminează mai tare când calc acceleraţia”, „tuşesc de parcă mi s-ar rupe ceva din piept”, „am căzut din picioare”, „mi-e foame”. La toate astea nu poţi spune „Las’, că trece”, că nu trec.

Cel mai bine e să previi decât să repari. Pe Tata l-ar fi costat mult mai puţin dacă lua maşina mea, iar cu Opelul se ducea la mecanicul lui [care lucrează mai ieftin decât orice alt meseriaş de maşini, garantat], îşi comanda online piese de schimb şi se ducea cu ele să i le schimbe. Las’, că data viitoare ştie.

P.S.: La Sibiu n-a mai ajuns în ziua aia, s-a dus după câteva zile şi a închis contul la banca pe care nu o vom numi aici, că nu merită.

Foto: Broken car, de la Shutterstock

Un gând despre „Când te lasă maşina

Comentariile sunt închise.