Denisuca - nevastă de Coşmar

Na, Nebuloaso, ai vrut să-mi vezi desktopul, poftim:

Cu ocazia asta am şters zecile de iconuri de pe desktop şi am făcut o oarecare ordine. Deci trebuie să-ţi mulţumesc.

Desktopul tău, cetitorule, cum arată? Tot aşa de ordonat ca şi al meu?

Citeşte mai departe »

• Tomata m-a acceptat în clubul ochelariştilor care-i citesc blogul. Sunt mândră de ochelarii mei, sau mai bine zis de faptul că sunt ochelaristă, asta în ciuda faptului că încă nu am reuşit să găsesc perechea de ochelari ideală. Nu-s două luni de când mi-am făcut ochelari noi şi deja le-a zburat o perniţă de silicon. Arrrgh! Altfel, până când o să am banii necesari şi curajul să-mi operez miopia cu laser, mă bucur de ochelarii mei şi de faptul că sunt “aragaz cu patru ochi”.
• Pe blogul lui Eduard, rezoluţiile mele pentru 2009 servesc drept studiu de caz. Eduard spune că “vreau ca în 2009 să mă las de fumat” nu-i o rezoluţie în adevăratul sens al cuvântului, din cauză că nu este “time-bound”; adică, dacă fumez ca un turc tot anul şi pe 29 sau 30 decembrie 2009 zic “gata!”, am dat cu mucii-n fasole. Asta cam aşa e, dar, Eduard, ar trebui să ştii noi, fumătorii, suntem atât de laşi şi slabi încât am spune orice, am găsi orice scuză ca să nu renunţăm la acest viciu urât. Ştiu asta pentru că m-am lăsat de fumat de vreo trei ori, de două ori la modul serios.
  “Fără un plan concret şi măsurabil, obiectivele noastre rămân doar visuri”, zice Eduard. Şi are dreptate. Dacă aş fi vrut cu adevărat să renunţ la fumat, aş fi spus “De la 1 februarie sau martie, nu mai pun ţigara-n gură”, dar n-am zis, am… ocolit rezoluţia. Fumătorii ştiu de ce!
• Nebuloasa vrea să-mi vadă desktopul. O s-o dezamăgesc… sau nu? Numa’ puţin, să fac ordine. BRB WTF LOL etc.

Mai ţineţi minte “reclamele” la Erdeesh [sau RDS pre limba celor din nord-vestul ţării]? Eu eram la Cluj, în 2005, când au apărut, şi îmi amintesc că le-am ascultat până la epuizare. Pe vremea aia nu exista Trilulilu, le descărcam care de pe unde apucam, în general de pe forumuri. Dacă în loc de mp3 aş fi avut o casetă cu cele trei reclame înregistrate, sigur aş fi epuizat-o/stricat-o. Le ascultam dimineaţa, pentru înviorare [în Cluj lucram "la program", de la 10 dimineaţa până se crăpa de... seară], la prânz, seara etc. Cum am mai spus, până la epuizare.

Multe expresii folosite în reclamele astea au devenit foarte cunoscute ["duuu-te, mă, cu cât?", "îţi rup fâşu'", "vacă cu cabină"] şi nu cred că le vom uita prea curând. Iar pentru cei care n-au prins Erdeesh-ul la lansare, iată mai jos înregistrările. Până le-o mai ţine Trilu.
Citeşte mai departe »

Leapşa vine de la Dugy şi întrebarea este cea din titlu: ce ai face dacă nu ţi-ar fi frică?

În general nu mi-e frică decât de lucrurile şi fenomenele pe care nu le pot controla, cum sunt bolile, moartea etc. Da, mi-e frică de moarte. Dar nu cred că pot afirma că nu fac lucrurile pe care mi le propun de teamă că mi s-ar putea întâmpla ceva. Mi-ar plăcea - chiar dacă aş face-o cu frică - să sar cu paraşuta, să sar cu coarda - bungee jumping, să zbor; încă nu s-a ivit nici o ocazie să le fac pe toate, dar când va veni vremea, n-o să spun “nu” decât dacă o să fiu gravidă.

Şi-ar mai fi ceva, dar din păcate face parte din categoria lucrurilor care nu se scriu pe blog.

Dau leapşa mai departe copilaşilor mei preferaţi din blogosferă: Ştefan, Dragoş şi Bogy. Şi cititorii pot spune la comentarii ce-ar face dacă nu le-ar fi frică.

M-am uitat azi pe Antena 1 Deva şi Deva TV, la ştiri şi - inevitabil - la reclamele “locale”. Şi-am văzut un reportaj despre o chelneriţă de la Ceapa Roşie care a durat aproximativ zece minute. Apoi o ştire la fel de lungă despre cum devenii au petrecut Revelionul, în număr mic, în centrul Devei. Cu “vox-uri”, cu tot tacâmul.

Au urmat reclamele, atât de lungi încât începusem să casc, la pensiuni, restaurante, firme 3 în 1 [taxi, pizzerie, nu-mai-ştiu-ce] şi aşa mai departe. În total, am pierdut vreo 30-40 de minute în faţa televizorului fără să aflu mare lucru, timp în care aş fi putut afla, de la Realitatea sau Antena 3, toate ştirile de peste zi.

Sigur, în judeţul meu se întâmplă puţine lucruri, dar de ce să ocupi atâta spaţiu de emisie ca să nu spui nimic interesant? Care să fie explicaţia?

O bucăţică din melodia de mai jos am auzit-o în filmul Out Cold, pe care tocmai l-am văzut. O comedie uşurică, dar cu unele faze foarte haioase. Melodia şi versurile:
Citeşte mai departe »

La întoarcerea de la Iaşi, am găsit Trenul foamei neschimbat. Aceleaşi condiţii de c*cat, WC-urile deja mizerabile, semn că nici măcar nu fuseseră curăţate de la ultimul drum, apa nu curgea decât la una dintre cele cinci “toalete” la care am fost, în compartiment ne-a tâmpit căldura, în timp ce afară, adică pe hol, era de-a dreptul iarnă. Iată şi două poze: Citeşte mai departe »

Promtitudine, eficienţă, calitate. Sau, în traducere: tipăriţi la noi, dar nu vă putem garanta că tipărim cuvintele întregi. Mai mâncăm şi noi o literă - două, că e foame mare.

Citeşte mai departe »

În mijlocul complexului studenţesc Tudor [Vladimirescu] din Iaşi trona o ditamai biserica încă neterminată. Trecătorii sunt îndemnaţi să contribuie şi ei la zidirea bisericii, urmând să primească mulţumire în împaraţia lui Dumnezeu. Oare propovăduitorii cuvântului lui Dumnezeu, acele persoane curate şi pure - preoţii, n-au avut suficiente diacritice?

Şi nu pot să nu mă întreb: dacă dai bani pentru construirea bisericii, în loc de chitanţă primeşti garanţia că ţi se va mulţumi după ce mori? Este legal? Citeşte mai departe »

Un bar frumuşel, aflat vizavi de Iulius Mall [Iaşi].

La Chillout am văzut nişte tablouri faine de tot pe pereţi. Citeşte mai departe »