Category Archives: handmade

“Cum ne-am făcut singuri mobila”

Articolul ăsta stă în drafts de prea multă vreme. De foarte multă vreme. E neterminat, dar decât deloc, e bun și așa. Sper să vă inspire! Știu sigur că mie mi-ar plăcea să am curajul și îndemânarea acestor oameni. 

Am rugat-o pe Daniela să-mi povestească și să-mi arate cum a făcut, împreună cu soțul ei, mobila din apartament. Cui nu-i place să se uite la alții încasă, fără să fie creepy? Așa am zis și eu. Deci, dacă și voi vă gândiți să vă faceți singuri mobila, așa cum mă gândesc și eu de ceva timp, atunci merită să citiți acest articol. Plus că vă puteți uita în casa omului fără să fie ciudat. Internetul e un lucru minunat! Continue reading

Cable management – sau cum să ne facem spațiul mai curat

Visez la ziua când toate cablurile din casa mea vor fi ascunse. Până atunci, “lucrez” cu ce am. Am căutat pe YouTube* și am găsit mai multe filmulețe făcute de oameni care și-au organizat birourile ascunzând cablurile. De ce ni se pare că arată urât cablurile? Nu știu, pentru că par să zboare în toate direcțiile și sunt, de obicei, în culori diferite de cele ale pereților sau mobilierului.

Am găsit, deci, pe YouTube tot felul de filmulețe cu idei. Nu aveam de unde să fac rost de suporturi pentru cabluri, IKEA tocmai a scos de la vânzare (avem cuvânt în română pentru discontinued, cuvânt, nu expresia “nu se mai fabrică”?) un suport pe care mi l-aș fi cumpărat mai din vreme dacă aș fi știut de existența lui, iar de bricolat mai bricolez eu pe-acasă, cu ce scule am, dar nu pot să mă apuc de tâmplărie sau de sudat fiare, că nu am cu ce și nu mă pricep…

Așa se face că mi-am propus să mă inspir de pe net și să pun în aplicare cele mai bune idei. Și am găsit una care-mi plăcea: să folosesc benzi adezive care pe o parte aveau arici (velcro), ca să fixez cablurile sub birou. Zis și făcut. Am cumpărat benzi adezive cu velcro, am cumpărat și banda adezivă argintie (duct tape) și m-am pus pe lipit.

cable_organization_shutterstock_221494225

Foto: Cable organization, de la Shutterstock

Sebi, foarte circumspect, mi-a zis că așteaptă să vadă rezultatele de sub biroul meu înainte de a face același lucru cu cablurile lui. Și m-am băgat sub birou și am lipit și am montat și am fixat și am tăiat… până nu a mai fost nici urmă de fir pe podea, nici pe perete, nicăieri. Toate erau frumos ascunse sub masă. Wow, zic, ce treabă bună am făcut!

Și a venit noaptea. Și ne-am culcat. Și în cameră au început să-și facă apariția niște spirite foarte supărate.

SCRȘȘȘȘT! HRȘȘȘȘ! SCÂÂÂÂRȚ! Uite-așa am ținut-o minute bune, până să-mi dau seama că spiritele nu erau decât benzile argintii care se desprindeau de birou, una câte una, centimetru cu centimetru.

– Păi tu nu ai citit și comentariile de la video-urile la care te-ai uitat?, mă întreabă Sebi.
– Nu , nu am citit. Dacă aș fi citit, aș fi văzut că omul care a făcut un video despre ascunderea cablurilor cu duc tape a pățit exact ca mine: ulterior i s-a dezlipit banda și a fost un mare fail. Dar nu a zis nimic în video. :))

De atunci, au rămas așa. Nici măcar poză nu le-am făcut. Cred că sunt două sau trei luni. Rectific, noroc că WordPress știe când am început să scriu articolul ăsta: sunt exact CINCI LUNI de când am abandonat acest “proiect”. Ba, văd că între timp s-a întors în stoc suportul pentru cabluri de la IKEA! Bineînțeles că se poate cumpăra doar din magazinul fizic, deci… nu.

O să fac, la un moment dat, ceva în privința cablurilor. Dar dacă aveți idei ușor de pus în practică, vă rog să mi le spuneți și mie. Birourile noastre sunt, de fapt, mese LACK de la IKEA, ca să știți cu ce “material” lucrăm.

* De câteva luni, sunt bolnavă de YouTube, pentru orice problemuță caut acolo rezolvare sau tutorial video.

Foto featured: Chaotic cables, de la Shutterstock

Lunea mâinilor îndemânatice: suport pentru pixuri din hârtie igienică și ziare

Dacă n-am mai postat de multă vreme nimic făcut de mâinile mele nu înseamnă că nu am mai stricat sau meșterit nimic. Înseamnă doar că am fost tare prinsă cu altele și nu am avut timp să “documentez” micile opere de artă sau prostioare handmade, cum vreți să le ziceți.

Acest suport de pixuri și alte “unelte” de birou l-am făcut de ceva timp, am și poza urcată pe blog, trebuia doar să vin cu descrierea și explicațiile. Nu am poze cu pașii, dar vă pot descrie cum am făcut suportul ca să fie foarte clar. :) Continue reading

Officina Profumo Farmaceutica di Santa Maria Novella, din Florența: un loc unic și incredibil de frumos

Dacă ajungeți pe Via della Scala, la numărul 16, în orașul Florența (sau Firenze sau Florence, depinde de unde priviți), o să dați peste o intrare obișnuită în ceea ce pare încă un magazin înghesuit în centrul orașului. Nu iese în evidență cu aproape nimic, pentru că în zonă e plin de magazine care mai de care mai drăguțe, cu vitrine elegante, menite să-ți ia ochii, și nu mai știi în care să intri, așa că dacă ești presat de timp, intri doar în cele pe care le cunoști.

Intrarea în Officino Profumo Farmaceutica di Santa Maria Novella, un picuț obstrucționată de o mașină parcată. Sigur e tot timpul așa, pentru că tot centrul orașului Florența e la fel de înghesuit.

Intrarea în Officino Profumo Farmaceutica di Santa Maria Novella, un picuț obstrucționată de o mașină parcată. Sigur e tot timpul așa, pentru că tot centrul orașului Florența e la fel de înghesuit.

Să fi fost singură pe Via della Scala, cu siguranță nu aș fi intrat în magazinul numit Officina Profumo – Farmaceutica di Santa Maria Novella. Nu sunt fană a sfinților, iar când citești “profumo”, ți-e clar că e un magazin cu parfumuri scumpe, mai ales dacă pe logo mai scrie că e fondat în anul 1612. Da, ați citit bine și nu, nu am scris greșit: acest “atelier” de parfumuri are o vechime de 403 (PATRU SUTE TREI) ani.  Continue reading

Lunea mâinilor îndemânatice: Creativitate pe caniculă

Cine a spus că nu poți fi creativ pe caniculă? Sigur nu eu! Creativitatea, cheful de a meșteri ceva, nu sunt condiționate neapărat de vreme. De câteva săptămâni, de când sunt șomeră, mi-am propus să îmi pun ordine întâi prin lucruri și apoi în gânduri.  Continue reading

Lunea mâinilor îndemânatice: tablouri cu amintiri din călătorii

Ideea am cules-o de pe Pinterest: nu mai păstra amintirile din vacanţă într-o cutie, pungă sau într-un sertar, nu le mai ţine ascunse, etalează-le, ca să îţi aminteşti cu plăcere de toate vacanţele!

Aşa că am cumpărat trei rame foto identice, pentru trei destinaţii de vacanţă pe care voiam să mi le amintesc mereu: Barcelona, Austria şi Florenţa/Firenze. Socoteala de-acasă nu s-a potrivit cu socoteala… de-acasă, aşa că au rezultat trei tablouri cu trei oraşe: Barcelona, Antwerp/Anvers şi Amsterdam – o destinaţie în care am fost fără Sebi, una în care am fost împreună şi una în care el a fost fără mine.  Continue reading

Lunea mâinilor îndemânatice: Pat din paleţi

Visam de mult la un astfel de pat; cam de când le-am văzut pe primele pe Pinterest, şi apoi pe al lui Zdeto. Am tot zis că o să îmi fac şi eu unul, că doar în poze şi pe YouTube totul pare uşor de făcut, ai nevoie doar de nişte paleţi, câteva scule şi voinţă, nu?

Păăăi, nu-i chiar atât de simplu. Ai nevoie de paleţi, care-s mari, nu îi poţi duce în spate şi nici măcar în portbagaj, dacă nu ai dubă şi dacă vrei să-ţi faci un pat de două persoane, aşa cum e al nostru. Noi am avut înainte două paturi de la JYSK. Pe primul l-am schimbat înainte de a începe să scârţâie cu unul mai mare, că simţeam noi că nu avem destul loc sau ceva. Pe cel de-al doilea, mai mare, am reuşit să-l rupem în câţiva ani – nu mulţi. Nu vă gândiţi neapărat la “prostii”, paturile alea cred că sunt făcute doar pentru decor, astfel că dacă sari de mai multe ori pe ele, încep să se desprindă şuruburile, iar dacă nu ai de gând doar să dormi în ele cuminte, prea cuminte, cam ca un bătrân paralizat, orientează-te spre altceva.  Continue reading

Lunea mâinilor îndemânatice: Nu mai arunca pungile de plastic!

Încă din 2009, pentru că suntem – nu-i aşa? – o ţară civilizată şi membră a Uniunii Europene, plătim ECOTAXA, un fel de taxă-pedeapsă pentru fiecare pungă de plastic pe care o cumpărăm de la supermarket. Anul trecut, când am fost în Serbia, mi-am amintit cum stăteau şi la noi pungile pe toate gardurile înainte să vină UE cu această taxă. Comercianţii au fost obligaţi să ne taxeze cu câte 10 bani la fiecare pungă cumpărată, astfel încât noi să nu luăm mai multe pungi pentru cumpărături şi să ne usture, să “simţim” fiecare pungă luată din supermarket. Ce-i drept, chestia asta ne-a mai responsabilizat puţin, deşi abuzăm în continuare de pungile puse la dispoziţie gratuit în zona de fructe şi legume.

Eu sunt adepta reciclării – dacă pot să refolosesc un obiect, de ce să n-o fac? – aşa că am acasă, ca tot românul, o pungă cu pungi. Absolut toate pungile şi plasele din plastic care nu sunt rupte şi pot fi refolosite sunt puse într-un coş de la IKEA pe care l-am pus pe interiorul uşii de la masca de chiuvetă, iar când am nevoie de o plasă, o iau de acolo. La cumpărăturile mari merg cu plase din pânză pe care le-am cumpărat o dată şi bine de la Kaufland şi le refolosesc până ajung nişte zdrenţe. Continue reading

Lunea mâinilor îndemânatice: două scaune vechi vopsite şi retapiţate

Se dau două scaune vechi, atât de vechi, încât pe fundul lor scria preţul: 360 de lei bucata. Aş zice că au vreo 30 de ani, dar cred că de fapt sunt şi mai vechi de-atât. Aveam o viziune: cele două scaune, vopsite în verde şi portocaliu şi retapiţate cu un material pe care urma să-l găsesc într-unul dintre multele magazine second hand din Hunedoara.

Cu vopseaua a fost uşor: am luat-o de la Praktiker, Casa Bella portocalie şi Köber verde, dar tapiţeria a fost mai greu de găsit, pentru că la second nu prea găseşti metraje. Am căutat draperii, n-am găsit niciuna care să-mi placă şi când credeam că totul e pierdut, am dat peste un magazin “umanitar” care vinde nu doar haine, ci şi tot felul de alte obiecte la mâna a treia, aduse de prin Germania. Acolo l-am văzut: materialul gros, verde cu dungi albastre, pe care deja îl vedeam cusut pe scaune.

Am scăpat şi ieftin: m-a costat şase lei metrul liniar de material gros, din care mi-a rămas şi pentru o viitoare draperie. Nu m-am liniştit, nu!  Continue reading