De jumătate de an, pe jos

Cândva prin luna noiembrie 2017, am luat hotărârea să merg pe jos de la serviciu acasă. De atunci, dimineața iau autobuzul către birou, iar după-masa plec pe jos. Sunt câțiva kilometri buni până acasă: cam patru, pe care eu de multe ori îi lungesc, mergând pe un traseu mai șerpuit. Niciodată nu merg pe același Read More …

TURIST ACASĂ. Am colorat niște scări din Hunedoara

Am văzut, în poze, ideea asta: se iau niște scări banale și se vopsesc cu diverse modele și/sau culori, iar oamenii sunt atrași de ele și devin… logic, atracție turistică. Nu știu unde s-a făcut prima dată, dar am văzut ideea pusă în aplicare în Târgu Mureș, Chișinău și, cel mai recent, în Rio de Read More …

Telefonul nu ar trebui să fie o sursă de frustrare

Update mai 2018: atâta vreme a stat articolul ăsta cu ditamai greșeala în titlu și nu a observat nimeni… nici chiar eu? FRUS-TRA-RE, Denisa. Nu frustare. OK, dacă tot am deschis articolul, să vă spun că de azi telefonul meu „smart” nu se mai încarcă decât wireless. Atât i-a fost programată viața, dar au uitat Read More …

Despre dinți. Și părinți

Vreau de ceva timp să „adresăm” elefantul din încăpere, adică dinții mei frumoși, dar ciobiți. În general, lucrurile care mă frustrează și/sau complexează, odată expuse public, își pierd puterea asupra mea. Sunt convinsă că fiecare dintre noi are câte un defect care poate fi trecut cu vederea, odată recunoscut (asumat). Natura mi-a dat dinți frumos Read More …