blog my mind
Omul sfințește locul – cred asta cu tărie, mai ales că am văzut cu ochii mei câteva locuri sfințite de oameni cu viziune, și am cunoscut câțiva oameni care au avut încăpățânarea de a atrage fonduri pe care alții nu le voiau, de a transforma o comună, un oraș, un conac, o ruină în ceva Read More …
Ce titlu ciudat… deși am 36 de ani, deși în copilărie și adolescență am mers pe jos zi de zi, de la o vârstă am devenit comodă și nu mai concepeam să merg la lucru, de exemplu, fără mașină. Mersul pe jos a devenit o activitate consumatoare de timp, rezervată celor care nu aveau alternativă. Read More …
Am mai scris eu despre viața fără cola sau Pepsi… dar acum sunt chiar ca un alcoolic (ne)anonim, numărând zilele și tot tacâmul. Acum exact doi ani și o zi am pus pentru ultima oară un strop de cola în gură. Știu asta pentru că am postat pe Instagram o poză cu sticla. Aveam deja Read More …
Sunt ochelaristă dinainte de clasa I. Am probleme cu vederea de când m-am născut – am avut strabism, am stat cu săptămânile în Oradea, la tratamente de băgat leul în cușcă și de focalizat balonul cu aer cald de la capătul unui drum foarte îngust și lung. La un moment dat, am purtat și ocluzor Read More …
După atâtea luni de plimbat prin oraș, inevitabilul s-a produs: i-am transmis și lui Sebi microbul mersului pe jos. I-am fluturat pe la nas o competiție în comunitatea Samsung Health, i-am arătat cum mă chinui eu să fac 200 de mii de pași în ultimele 16 zile luna iulie (atunci am aflat și eu de Read More …
Să știi că nu mă refer la somnul ăla care înoată prin apă și mănâncă tot ce-i iese în cale. Mă refer la somn ca activitatea aia plăcută, pe care o uram în copilărie și la care râvnim la maturitate. Și nu știu cum dormi tu, dar eu am senzația că niciodată nu apuc să dorm Read More …
Dacă-ți plac smoothie-urile și fructele și îți place să mănânci sănătos ori dacă ai un copil și nu mai știi ce să-i dai să mănânce ca să nu îți ceară chipsuri și/sau ciocolată, am un sfat pentru tine: caută în supermarket-uri pliculețele cu piureuri de fructe de la TEDI.
Când merg pe jos, de obicei nu mă grăbesc și îmi place să mă uit în jurul meu, la oameni, la mașini, la clădiri. Sunt, însă, zile când mă grăbesc sau nu am chef să fiu foarte „prezentă”, iar atunci prefer să îmi pun căștile în urechi și să ascult ceva ritmat. Există aplicații (evident, Read More …
Când eram necoaptă, îmi plăceau bărbații care arătau periculos. Recunosc, încă mi se par sexy, într-o oarecare măsură, acei bărbați „deranjați”, cu o țigară în mână și un pahar de tărie în alta, eventual îmbrăcați în piele și călare pe o motocicletă. Dar numai într-o mică măsură.
Vreau de ceva timp să „adresăm” elefantul din încăpere, adică dinții mei frumoși, dar ciobiți. În general, lucrurile care mă frustrează și/sau complexează, odată expuse public, își pierd puterea asupra mea. Sunt convinsă că fiecare dintre noi are câte un defect care poate fi trecut cu vederea, odată recunoscut (asumat). Natura mi-a dat dinți frumos Read More …