Dacă aş avea de ales, aş fi… cowgetarian[ă].
Îi înţeleg pe indieni. Pentru ei, vaca este un animal sfânt. Numai că hinduşii tratează bovinele ca pe nişte zeităţi, în timp ce eu le consider nişte animale care ne sunt mai utile vii decât moarte.
Dacă de mâine mu s-ar mai vinde nicăieri hamburgeri cu carne de vită, nu aş suferi absolut deloc, pentru că mi se pare o prostie uriaşă să omori ditamai animalul şi să-l mănânci în loc să beneficiezi de laptele pe care ţi-l dă.
Prin urmare, mă bucur că la noi e mai popular porcul. Porcul nu-ţi dă lapte din care să faci iaurt, smântână, brânză, caşcaval, sana, chefir, în schimb o vacă îţi poate da materia primă pentru toate astea ani la rând. Şi zău că dacă m-ar pune cineva să aleg între produsele lactate şi ciorba de „văcuţă”, gulaş sau hamburger, le-aş alege fără ezitare pe primele. D-apăi cum?!
Am ajuns la concluzia asta atunci când s-a pus problema sacrificării puilor rustici. Fiind o rasă „de carne”, este evident că în curând le va veni vremea să fie tăiaţi. Le-am spus alor mei că nu vreau să ştiu ce se întâmplă cu ei şi dacă voi merge la ţară şi mă vor îmbia cu supă de pui cu tăiţei, salată de boeuf [care în familia mea se face de când mă ştiu eu cu carne de pui, culmea!] sau pulpe la grătar, o să refuz politicos.
Şi pornind de la soarta puilor, am purtat cu tatăl meu o discuţie pe tema asta. I-am spus că dacă aş locui la ţară şi nu aş avea supermarket-uri din care să-mi cumpăr diverse părţi ale unor porci gata tăiaţi, aş deveni vegetariană. Nu pot să înţeleg cum cineva poate să crească porci pe care-i hrăneşte de trei ori pe zi, cărora le face curat în cocină, pe care-i alintă uneori şi-apoi… când le vine vremea, îi omoară „criminalul” satului, iar crescătorul purcede la a „procesa” carnea.
Poate am rămas eu cu sechele din copilărie, când auzeam urletele porcilor omorâţi în curtea bunicii sau când o vedeam tăindu-le găinilor capul fără milă… oricare ar fi problema, ştiu sigur că dacă voi ajunge vreodată să stau la ţară şi să fiu înconjurată de animale, aş beneficia de ceea ce mi-ar da ele fără să fie chinuite: ouă de la găini, lapte şi lână de la oi, lapte de la vaci şi atât.
Mie nu prea imi place carnea de vita, nu ii suport mirosul. :((
In schimb, nu ma pot satura de pulpe de pui si de carnea de porc. :))
Nu sunt ahtiata dupa carne, dar nici nu cred ca as putea deveni vegetariana. Si nici nu ar fi recomandat, la cele doar 53 kg pe care le am. :))
Mie îmi place mult Pitburgerul de la Cosimo, ăla cu carne de vită. Aş mânca 3 odată :))
Avem mai bine de 2000 de ani decand facem asta si mai devreme sau mai tarziu o sa-ti dai seama ca fiecare animalut pe care il mancam este un dulce la vremea lui , dar intelege ca asta le e menirea.
Te-ar incalzi cu ceva daca ai manca animalele din alta curte?
Da, le crestem, le oferim afectiune, dar vine vremea cand ajung la momentul in care trebuie sa-si dea obstescul sfarsit si sa ofere omului ofranda pentru care acesta ii creste si le da de mancare.
Greu de inghitit, dar asta-i viata, chiar daca nu ne place…
Ce poza :))))
Eu gandesc exact ca tine :D
Saracele animale si acum imi amintesc urletul de moarte al porcilor inainte de Craciun si vuiau satele de plansetele lor. Si acum cand vad porci la tara ma cuprinde un sentiment de compatimire pentru ca stiu ca de Craciun vor ajunge bucati in farfuriile oamenilor :(