Mă rog, în engleză sună mai frumos a bitter man/woman, decât acritura românească, dar ce să-i faci, dacă nouă ne plac murăturile…
Ești ceea ce se numește o persoană serviabilă, drăguță cu aproape toată lumea. Zâmbești chiar și atunci când nu ești în cea mai bună dispoziție, când acasă ai probleme, încerci să le lași acasă, să uiți, să fii de treabă, că nu sunt colegii sau prietenii vinovați de faptul că tu ai o zi nasoală.
Deschizi ușa și le permiți celor mai în vârstă să intre pe uși în fața ta, cedezi locul în mijloacele de transport în comun sau pe scaunele din sălile de așteptare, saluți respectuos, când nu te grăbești îi lași pe alții în față…
Până într-o zi, când te trezești că ți-au lovit mașina în parcarea unui magazin. Nimeni n-a văzut nimic, camerele de supraveghere sunt montate doar înăuntru, unde-i marfa, afară nu bat decât în aria de acoperire a bancomatului de la intrarea în magazin. Bineînțeles că nemernicul n-a lăsat nici un bilețel și nu a încercat să dea de tine, ce, e prost? Dacă îți spunea că ți-a lovit mașina, trebuia să acopere daunele și cine are chef să îți dea asigurarea sau bani, când poate să fugă și să nu-ți dea nimic?
Nu întrebați de Casco, aia este o asigurare pentru „bogați”, pentru cine are o mașină mai nouă, nu una de 16 ani. Deci, dacă ai mașină veche și o găsești lovită în parcare sau în fața blocului, răspunsul este simplu: GHI-NI-ON!
Cu mașina astfel lovită, te iei frumos și te duci (cu permisul și talonul în brațe) la Poliție, în termen de 24 de ore, unde trebuie să dai o declarație din care să reiasă exact în ce condiții a fost lovită mașina, chiar dacă tu nu știi exact ce și cum s-a întâmplat. Va trebui să desenezi parcarea, străzile (să știi numele lor), si arăți cum era orientată mașina și să detaliezi – la ce oră ai lăsat-o, la ce oră ai constatat că era avariată etc.
După asta, primești o hârtie care-ți permite să umbli cu mașina avariată pe drumurile publice, timp de 30 de zile. În acel termen trebuie să o repari, iar hârtia o lași la cel care ți-o repară, că nici ei nu au voie să facă reparații fără dovada de la poliție (poate ai omorât pe careva cu mașina și ai fugit de la locul accidentului).
Mașina lovită nu se repară pe pupe sau pe ochi frumoși, ci pe bani. Nu ți-i dă nimeni înapoi, să fii sănătos și altă dată să nu mai parchezi decât în fața bancomatului, că acolo bat camerele. Eu de atunci nu mai parchez unde e liber, că aparent pe acolo umblă liberi și șoferii care nu-s capabili să parcheze fără să lovească mașinile de lângă, ci în față la Kaufland, acolo unde se înghesuie toți ghiolbanii. Csf ncsf, aia e, viața e greu etc.
Altă situație. Ai nevoie de un ceritificat de cazier judiciar, pentru angajare. Te învoiești de la serviciu ca să ajungi la Poliție înaintea tuturor. La ora 9 se deschide ghișeul, tu te duci acolo de la 9 fără 10 și constați că deja s-a format o coadă mică. Deh, e august, mai vin străinezii să-și schimbe actele, au nevoie de cazier pentru cine știe ce etc. Nu comentezi, ești a treia persoană la rând și ești mulțumită că o să se miște repede coada și o să ajungi la serviciu repejor.
În față – o pensionară, în spate – o mamă cu un copil. După un pic de lugu-lugu și un schimb de vorbe rapid, pensionara hotărăște că este cazul să o lase pe mamă în fața ei, doar ea are timp, nu se grăbește. Nu s-a gândit să te întrebe și pe tine dacă nu cumva te grăbești, așa că se uită nedumerită când îi sugerezi că și tu vrei să te bagi în față, că întârzii la muncă. Dar… mama cu copilul! Mama cu copilul are destul timp, nu face decât să aștepte, literalmente, ca ăla micu’ să crească și apoi, eventual, să-i facă un frățiuer.
Noroc că lucrurile se mișcă repede și primești cazierul pe loc, dar gustul amar rămâne.
Foto: Annoyed, de la Shutterstock
Ajungi la magazin rupt de foame, după o zi de muncă. Greșeală mare, că doar știe oricine că nu e indicat să te duci la cumpărături când ți-e foame. Dar știi asta și îți asumi faptul că vei cumpăra junk food pentru că ai vrea să devorezi tot.
Te așezi la coadă la măsline, aștepți frumos să îți vină rândul și când să te bagi în măsline și mezeluri și brânzeturi ca un parior junkie la o masă dintr-un cazinou, pac!, vine ea, doamna care era după tine, și zice: „Dați-mi și mie trei sute de grame de Kalamata!”. Și vânzătoarea n-o oprește, că nu a apucat să vadă că tu erai în față. Data viitoare te îmbraci în roșu, dar până atunci ieși val-vârtej din magazin, că nu ești obligat să suporți umilințele nimănui pe banii tăi.
Și uite așa, picătură cu picătură, te transformi dintr-o ființă dulce într-o scârboasă care nu mai are răbdare cu toți idioții pământului și nici nu mai e dispusă să le acorde tuturor prezumția de nevinovăție.
Ba dimpotrivă, de la o vreme le acord tuturor prezumția de idioțenie, iar oamenii trebuie să îmi dovedească, într-un fel sau altul, că merită atenția mea. Dacă dai semne că ai IQ-ul mai mare de 80 și că nu ești mai „amar” decât mine, poate avem ce discuta, dacă nu, fii sănătos, am lucruri mai bune de făcut cu timpul meu.
Și tot de la o vreme, am încetat să mai girez impostura. Dar despre asta, cu siguranță, într-un articol viitor.
Oho, pai de-aia am ajuns asa, toti.
Pana si bunica-mea mi-a zis ca m-am schimbat si ca am devenit rea (nu cu ea, in general). Ca doar ea ma vede mai rar si imediat sesiseaza cand e ceva in neregula cu mine.
Eu eram la Leroy Merlin cu al meu si asteptam la o coada. In fata noastra era un domn cu un carut, iar langa el (nu in fata, nu in spate), o duduie care nu avea nimic. Asadar, am dedus ca e cu el si n-am comentat nimic.
Ajunge omul la casa, vad ca aia se pune in spatele lui, adica in fata noastra, si asteapta. Pleaca omu’ de la casa si o vad pe madam ca nu se misca deloc si se uita in jur. Si zic „Nu inaintati?” si ea „Pai stai sa vina sotul” (ma mai si tutuia… ca ne stim de o viata). Cand ma uit in jur, sotul era asezat la alta coada, cu ditamai platofrma plina cu saci de ciment. Si atunci s-a desfasurat uraganul (eu) :
EU: „Doamna, da’ nu ti-e rusine asa putin ??”
Idioata: „Eeee asta e!”
Eu: „Daca fac si eu asa, imi aduc tot neamul si il pun la toate casele, e ok?”
Idioata: „Eeee asta e!”
Eu: „Daca te iau putin de ciuf si matur cu tine pe jos si apoi zic „eee asta e”, iti place?”
Idioata (socata): „Vaaaii!! dar cum iti permiti!?!?!”.
Eu:” Uite, cum ti-ai permis si tu sa te bagi in fata”.
Intre timp, barbati-miu radea cu gura pana la urechi si imi punea coarne, barbati-su se facea ca nu vede. Ha!
Ma rog, tac din gura, pleaca aia cu cimentul lor cu tot si… imediat dupa ce platesc si plec, in fata noastra, ii cade un sac de ciment pe jos lu barbati-su lu’ aia, si se imprastie peste tot, inclusiv pe picioarele lor. (Kharmaaaa! traiasca!)
Bineinteles ca nu m-am putut abtine sa nu trec pe langa ei si sa zic in gura mare „eeee! asta e!”.
Ah si am avut si spectatori care, au fost in asentimentul meu, pentru ca multi se uitau zambind la toata scena.
De regula nu fac asa, de-aia zic, ca si mamaie zice ca m-am facut rea, dar cateodata simti ca nu mai suporti, iar in seara aia eram super obosita, mai eram si in perioada aia a lunii si eram diabolica… deci da…
Sunt o acritura.
Chiar îmi place cum povestești. Mă simt privilegiată că am așa comentarii faine pe blog. Mai faine decât articolele :D
Eh, sa-ti mai adaug un pic la lista cum devii o acritura: cand tu iti tii cuvantul si altii nu; cand tu ajungi la timp si altii intarzie fara sa anunte; cand tu esti corect iar altii te iau de prost pentru asta; cand vezi ca in jurul tau e plin de prosti cu pretentii; cand vezi ca tu respecti normele de trai in comun (la bloc) iar altii nu; cand vezi ca in fata ta se baga cu tupeu unul care sunteaza coada in care stai si inhalezi gaze de esapament.
M-am saturat de astea. Obiectivul meu este sa ma pensionez anticipat, cu suficient de multi bani ca sa-mi ajunga de-un trai decent la munte pan-oi muri. Sa pot sa lucrez apoi doar ce vreau eu, cand vreau eu, departe de hoardele de idioti.
Mi s-a intamplat sa imi gasesc masina lovita in parcare unei banci. Norocul meu a fost ca respectiva parcare era cu plata, iar nenea ala caruia ii dadusem 1 leu pentru locul respectiv, a vazut-o pe tuta care mi-a lovit masina si nu a lasat-o sa plece pana eu n-am revenit. Ea voia chipurile sa plece, pentru ca era tare grabita si considera ca nu facuse o mare paguba, noroc cu nenea ca nu i-a dat voie.
in general generatile mai noi considera amabilitatea slabiciune/prostie . de multe ori am vazut strambaturi din nas, si atitudine ostila daca eram in continuu politicos. so fuck it. mai bine neam de straita. macar nu ma enervez pe ei :)
Mi s-a intamplat si mie exact acelasi lucru… mi-am gasit azi masina lovita. SfatFarma
acum 4-5 zile aud urlete pe strada si ca orice om normal ma duc la geam sa vad ce se intampla. un tip urla ca si`a lasat geanta langa sosea si a urcat pe faleza un minut sa salute pe cineva cand o masina a oprit, s`a deschis usa si i`a furat geanta, apoi a condus mai departe.
el nu avea telefon (fiind in geanta) asa ca s`a oprit un barbat si a sunat la politie pentru el. in timp ce omu` vorbea cu politia si le spunea calm adresa si ce s`a intamplat, nebunul ala presupus jefuit urla si injura politia ca a fost jefuit (!!!) si in paralel chiar pe omul care`l ajuta cu telefonul, ca nu explica bine politiei (explica bine, victima era proasta rau) si dupa cateva minute a aparut o duba cu jandarmi si a inceput sa urle si la ei ca nu fac nimic si ca asa e in Romania(!!!). furat, ne-furat, unii oameni au asa o atitudine de cacat incat nu`ti vine sa`i ajuti chiar daca e datoria ta. mi`a parut rau pt agentii care au avut de`a face cu idiotul ala.
Astenie de toamna, Denisoi?
Nu merge cu frumosul la noi. Esti luat drept cel mai mare fraier daca te porti frumos/dragut in tara asta.
Tin minte ca eram acum vreo saptamana in Dedeman si vreo trei angajati statea de vorba, sictiriti, fara chef de munca. In momentul in care i-am intrebat ceva, toti cei trei mai aveau un pic si ma injurau ca i-am deranjat. Ei fiind in timpul programul, eu fiind client.
La noi merge doar cu tupeu. Nu se poarta angajatii frumos cu tine, reclamatie. Se baga cineva in fata ta, il trimiti frumos la locul lui.