Cum m-am „lăsat” de Cosmo

Sunt aproximativ două luni de când nu mai cumpăr ŞI nu mai citesc Cosmopolitan. Era singura revistă pentru femei pe care o citeam cu frecvenţă lunară. A fost o vreme în care mă regăseam în ceea ce citeam. O vreme când redactor şef era Elena Francisc (acum şi Turner).
Elena a hotărât să se concentreze pe publishing şi a lăsat baltă Cosmopolitan.
Cândva, dorinţa mea cea mai mare era să lucrez ca DTP pentru Cosmo. Era, în opinia mea, cea mai faină revistă din România. De ceva vreme, însă, editorul foto s-a săturat să decupeze pozele. Aşa că bietele poze sunt trântite în frame-uri cu forme ciudate, care (doar) par să urmărească linia pozei. Exemple:

Cât despre conţinutul editorial, părerea mea este că e mult mai slab faţă de acum câteva luni. Rubrici precum „Ce arzi de nerăbdare să citeşti în Cosmo”, în care un creier pané inventează nişte poveşti de doi lei, a la Libertatea (spre exemplu, un pseudo-articol despre o scorpie de actriţă de la Hollywood, cu zeci de povestioare-mărturii ale unor bieţi actori, regizori, ospătari ş.a. păcăliţi de ea, actriţa-scorpie-care-şi`a-bătut joc de ei. Sigur că nu dăm nume, e riscant, din moment ce povestea e inventată, dar le spunem idioatelor care ne citesc „cine ştie să citească printre rânduri va şti despre cine e vorba”). Dacă vreau să citesc astfel de gunoaie, intru pe gossip.com. Sau cumpăr Libertatea.

Noul redactor şef (nu i-am reţinut numele că nu mi-a lăsat nici o impresie) nu scrie editoriale. Nu ştiu dacă e din cauză că nu poate sau că nu are nimic de zis. Dar mie îmi place ca într-o revistă de genul ăsta să am măcar un editorial.
Apoi, articolele „light”: de câteva luni bune, revista asta s-a umplut de articole stupide despre cum să slăbeşti, cum să su… faci o felaţie „pe cinste”, topul bucilor, anatomia pu… aparatului genital masculin şi aşa mai departe.

[Well, imaginea a fost ştearsă de prietenii de la Photobucket]

Mulţumesc, Cosmo, că mi-ai arătat unde e anusul bărbatului. Eu credeam că, fiind de pe Marte, bărbaţii îl au altundeva. Acum, m-aţi luminat.

Nu mai intru în detalii, ideea e că dintr-o revistă cu personalitate (aşa cum era şi Tabu, demult, taaaare demult), Cosmopolitan s-a transformat în Libertatea-glossy. Chestie care nu îmi place deloc. Prin urmare, n-o mai cumpăr. N-o mai citesc.

1 thought on “Cum m-am „lăsat” de Cosmo”

  1. Buna,
    Aici mentionezi ca citeai revista cosmopolitan lunar si atunci am cutezat sa iti cer un favor.
    Eu am mare nevoie, de revista cosmopolitan din anl 2011. Daca cumva le ai, sunt dispusa sa iti dau bani in schimbul lor.
    Te rog mult, contacteaza-ma cat mai repede.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.