Divorțul este un subiect trist. Nu vă speriați sau, după caz, nu vă bucurați, pentru că nu-l abordez din perspectiva divorțatei (sau a viitoarei divorțate), ci doar ca observator. Mi se pare că tot mai mulți oameni (cunoscuți, persoane publice, vedete etc.) fac acest pas și parcă prea ușor se apelează la divorț. Parcă nimeni nu mai e dispus să încerce, să vindece, să lucreze la repararea relației. Un-doi, divorțăm.
Sigur, sunt cazuri în care diferențele sunt ireconciliabile, iar atunci n-ai ce face. Divorțații nu mai poartă, în zilele noastre, același stigmat ca în urmă cu douăzeci de ani, de exemplu, când dacă erai despărțit, era clar că era ceva în neregulă cu tine!
Specialiștii recomandă tuturor celor care trec printr-o astfel de experiență să nu cadă pradă stărilor de depresie, să nu rămână ancorați în trecut, în acele clipe retrăite iar și iar și nici să nu înceapă să compare pe „fostul” sau „fosta” cu toate persoanele cu care vor avea relații în viitor. Dificultățile întâlnite în urma destrămării unei căsătorii pot fi multiple, dar cu răbdare, cu ajutor și cu speranță, totul se poate îndrepta spre un făgaș normal.
5 pași prin care poți să faci față unui divorț dureros:
1. Pierderea grupului de prieteni devine un fapt cert. Unii dintre amici aleg între cei doi, alții se retrag din această relație, prefernd să nu fie acuzați că iau partea vreunuia ori consideră că devine destul de periculos să facă față persoanelor singure, care poate le-ar pune în pericol propria căsnicie. Totuși, prietenii adevărați vă vor rămâne alături, iar persoanele divorțate trebuie să învețe cu ajutorul acestora să se readapteze din punct de vedere social.
2. De cele mai multe ori, destrămarea unei căsnicii vine la pachet cu împărțirea bunurilor personale, cu vânzarea casei cumpărate în comun. În această situație, ce poți face ca să te pui pe picioare este să îți cumperi o garsornieră modernă, spațioasă, suficientă pentru tine, până când vei fi din nou gata pentru… coabitare. Cercetările în această privință au demonstrat că tot mai mulți dintre tineri sau persoane divorțate aleg să cumpere locuințe de pe site-ul dezvoltatorului cu proiecte de calitate superioară.
3. Uneori, este nevoie de terapie de specialitate, mai ales atunci când ancorarea în trecut predispune persoana în cauză la boli psihice sau la degradarea sănătății. Unii mai consideră încă rușinoasă apelarea la un specialist, dar serios, dacă asta te ajută să depășești momentul de criză, stai să te mai gândești la gura lumii? Unele lucruri nu pot fi evitate la nesfârșit și dacă ai divorțat… știi asta. Așadar, pe primul loc trebuie pusă restabilirea stimei de sine, pe plan afectiv reechilibrarea individului și reintegrarea socială și profesională, dacă este cazul. Pentru că în urma unui divorț, cel mai mult suferă copiii, și în cazul lor, terapia trebuie văzută ca o soluție optimă.
4. Relațiile civilizate cu fostul sau fosta trebuie să devină un fapt real, mai ales în cazul în care există copii la mijloc, iar cei doi foști parteneri vor fi obligați să se întâlnească mai des. Copiii vor avea de câștigat, înțelegând mai târziu cum trebuie să se comporte la rândul lor, atunci când își vor întemeia propria familie. Divorțul nu trebuie să fie echivalent cu pierderea totală a respectului față de celălalt. Știu că e ușor de spus, dar gândește-te la copil (sau copii). Pentru ei, divorțul este, cel mai probabil, o tragedie, o catastrofă, nu un eveniment neplăcut peste care să treacă într-un an-doi. În mod cert, nu au nevoie să audă din ambele părți că vinovat este celălalt părinte!
5. O schimbare de look rămâne o idee inspirată pentru psihic și pentru a simți că mai există speranță. O garderobă nouă, o coafură diferită, remodelarea corpului pentru a scăpa de kiogramele în plus sunt doar câteva exemple în acest sens.
Urmările unui divorț nu pot fi decât traumatizante pentru partenerii care odinioară s-au iubit, dar pot fi depășite, cu puțină voință și cu dorința de a demonstra că speranța în a găsi o persoană compatibilă va continua să existe.
Sunt de acord cu absolut tot.
Dar am o nedumerire pentru punctul 5: De ce nu fac oamenii asta si in timpul casatoriei? De ce nu au mai multa grija de ei, nu isi schimba look- ul, nu merg la sala, etc.
Adica, de ce trebuie sa astept sa se desparta de mine, ca mai apoi sa ma apuc sa ma fac frumoasa si sa ii arat „ia uite fraiere, ce ai pierdut”?. Am pretentia sa ma placa asa cum sunt, nu am grija de mine, apoi ma lasa (Ca deh, se satura) si abia dupa aia ma apuc si ma fac frumoasa… ca sa ii fac in ciuda?
Ciudata abordare…
Nasol cu divorturile, sper sa nu trec prin asa ceva. Dar, ai dreptate, oamenii nu mai lupta pentru o relatie. Adica, amandoi sa lupte, nu doar unul. Tot timpul e impresia aia ca e iarba mai verde, peste gard. Si cand sari gardul si incepi sa vezi mai bine, nici iarba aia nu e asa verde… Parca mai bine stateai si iti vedeai de gazonul tau.
Aici exclud relatiile cu probleme mari. Vorbesc de oamenii care divorteaza din orgoliu, ca nu vor sa se schimbe si sa faca ceva impreuna.