În adolescență, nu am avut norocul tinerilor de azi, să pot asculta absolut orice melodie la orice oră. Playlistul meu era compus din câteva sute de melodii, majoritatea vechi, pe care le primisem pe câteva CD-uri odată cu calculatorul.
Știți voi, dragi copii, cum e să nu poți asculta orice melodie, oricând ai chef? E… ca în tinerețea mea. Când era lansată câte o melodie faină, ascultam toată ziua radioul, în speranța că o vom auzi și, dacă eram pe fază, o puteam înregistra pe o casetă, ca să o ascultăm și când aveam noi chef, nu doar când aveau cei de la radio.
Când am ajuns prima dată în studioul postului de radio Deva, am zis că așa ceva nu există: aveau un perete plin cu CD-uri! CD-uri, nu casete!!!
Singura alternativă ascultării și așteptării la radio era să-ți cumperi caseta dacă-ți plăcea melodia. Sau, dacă erai trendy și nu îți plăcea muzica veche, puteai să aștepți să vezi videoclipul la Atomic, MCM sau MTV UK, pentru că acolo se difuzau toate noutățile. Doamne, ce vremuri…
Ei bine, în perioada asta – neagră, zic eu, pentru melomani -, am avut două casete cumpărate la repezeală odată cu un casetofon, ca să avem ce asculta la el. Una era cu DJ Bobo și alta cu Dr Alban. Și în ziua de azi știu versurile tuturor melodiilor pe de rost!
Apoi, după câțiva ani buni, Tata mi-a făcut rost de o casetă cu Robbie Williams. A dat la schimb o casetă cu La Bouche sau așa ceva. Nici nu mai contează. Am ascultat albumul I’ve Been Expecting You până când am tocit caseta și am învățat, din nou, toate versurile pe de rost. Și da, le știu și astăzi.
Nu m-am oprit aici, cred că la un moment dat am făcut rost și de Escapology, apoi am intrat în era CD-urilor affordable și a mp3-urilor. Trăiască Winamp! Wait, what? Da, stai, că și Winamp s-a închis. Cine-i bătrână, mă?! Am fredonat și eu Feel, Sexed Up, Eternity, She’s The One, Come Undone, Rock DJ, Something Beautiful, Strong, No Regrets, Let Me Entertain You, Angels [cred că asta e, totuși, favorita mea], Millennium, Supreme, ba chiar și Something Stupid, deși nu mi-a plăcut prea mult.
Și astăzi?
Păi uite, astăzi aveți norocul de a vă vedea idolul în carne și oase, la câteva zeci de metri sau, cu mult noroc, la câțiva metri. Aud că este și un meet&greet. Sunteți niște norocoși, mă, copii.
Nu sunt #fanăRobbie de mică, doar din 1999 și nu atât de suficient de înfocată. Nu e scris greșit titlul.
I’m the one who put the BRITs in celeBRITy.
Foto: Robbie Williams, de la Shutterstock, că eu de unde să am? :)
Ce mi-ai adus aminte de tinerete si de primul meu casetofon! Prima mea caseta (originala, cunoscatorii stiu diferenta) a fost cu Phil Collins. Care da, imi place si acum.
Diferența e că alea ne-originale aveau ceva careu de ași pe „cotor” și erau toate trase la fel de… slab. Mda. Vremuri. :)