Femeie, caut papuci

Nimic mai în ton cu un început de martie aprilie decât anunţul din titlu, de acord? Ştiu că despre femei se spune că nu au niciodată suficienţi pantofi; am văzut la viaţa mea [mai mult la TV, în presă sau pe interneţi, ce-i drept] câteva dressing-uri pline cu sute de perechi de pantofi.

La mine nu e cazul. De când mi-am cumpărat prima pereche de cizmuliţe comode, am încetat să mai port pantofi chinuitori, care să-mi facă răni, să mă jeneze sau să mă incomodeze. Scopul încălţămintei este, după mine, acela de a-ţi asigura un mers comod şi un stat în picioare/condus/stat în fund fără dureri de tălpi, de călcâi, fără bătături etc. 

Pare foarte logic ce spun eu aici, dar se mai spune despre femei şi că nu au treabă cu logica. Sunt milioane de femei în lumea asta mare care, de dragul de a arăta bine, îşi chinuie picioarele cu încălţăminte incomodă, aproape imposibil de purtat. Ele fac imposibilul posibil, dar cu ce preţ? Ei bine, eu nu doar că n-am mai pus în picioare un pantof cu toc de câţiva ani buni, dar nici nu cred că mai ştiu să merg pe tocuri!

Prin urmare, mi-am cumpărat doar pantofi comozi, singurele excepţii fiind în cazul încălţămintei „de ocazie”. Sunt absolut îndrăgostită de Crocşii mei, cele mai comode încălţări de stat prin casă ]n toate anotimpurile ori de condus, vara. Nu sunt foarte sigură că gumarii americani sunt chiar cei mai comozi papuci pe care i-am purtat vreodată, dar cred că nu sunt departe de adevăr, cu afirmaţia asta.

Bun, pentru că am făcut o introducere mai lungă decât ideea, pe scurt: dacă tot s-a terminat sezonul hibernal, m-am gândit să-mi fac iarna car şi vara sanie, adică să-mi cumpăr acum nişte botine pentru sezonul rece viitor, toamnă-iarnă 2015. Nişte ghete, bocanci, nici eu nu ştiu foarte precis ce caut. Cam aşa ceva?

Da’ ce, credeţi că găsesc pe undeva, offline? Până şi Leonardo s-a închis. S-a deschis, în schimb, un Deichmann în incinta Kaufland-ului din Hunedoara, dar şi acolo, cum s-a terminat sezonul, cum s-a umplut de opincuţe oribile, cu talpa subţire şi joasă şi făcuţi din materiale urâte.

Pentru că am auzit numai lucruri bune despre pantofii Ecco, am îndrăznit să intru pe site-ul lor când au fost reduceri de [aproape?] 50% şi tot mi-a venit să plâng. Mă gândesc că dacă-s atât de scumpi, trebuie să fie pe atât de buni! Sper ca la un moment dat să dau şi peste un magazin fizic Ecco şi să reuşesc să probez nişte încălţări comode, că altfel nu mă încumet să cumpăr de la distanţă fără să ştiu sigur că-mi vin. Eu port 39, dar am şi încălţări mărimea 38, şi 41. Că aşa-i în „tenis”, dacă nu avem standarde.

Altfel, mai caut. Aveam articolul ăsta în draft de când era încă frig afară şi ieri am văzut la Tomata că şi ea caută încălţări de primăvară. La cât decluttering câtă curăţenie am făcut în ultimele luni, nu m-aş mira să constat că eu de fapt nici nu mai am încălţăminte de primăvară, dar parcă mai contează!? Mi s-a pus pata pe botine, vreau botine! :)

La fel ca Tomata, dacă aveţi vreo sursă de încălţări ieftine şi musai din piele, vă rog să mi-o lăsaţi în comentarii link-uri către magazine, poze, orice. Până la urmă tot o să găsesc eu ceva frumos, de calitate şi mai ales ieftin. Cam astea ar fi gusturile mele.

P.S.: Care-i faza cu pielea ecologică? De ce ai încerca să mă păcăleşti să cumpăr nişte pantofi făcuţi din muşama vânzându-mi-i de parcă ar fi din piele??? Nu e chiar piele-piele, e „piele ecologică”, auzi. Adică plastic. Muşama. Petrol. Pielea ecologică nu are nici o legătură cu pielea de animal, dar tu încerci să mă păcăleşti să cumpăr. Şi uneori pantofii din „piele ecologică” au nişte preţuri… de zici că au omorât şapte crocobauri ca să facă un pantof!