Uneori, e bine să îți revizitezi fostele iubiri

M-am întors în Cluj, după câțiva ani. Nu am mai avut motive să merg la Cluj, de vreo… șapte ani (!!!), nici nu știu dacă au trecut atâția ani sau uit ceva, vreo vizită nemarcată pe blog. În fine, am iubit Clujul și l-am considerat casa mea care n-a fost să fie. Am locuit cinci luni în orașul ăsta, în vremea când se putea merge pe jos fără să inhalezi noxele sutelor de mașini, când puteai să te întâlnești cu alți oameni care, la fel ca tine, mergeau pe jos… 

Astăzi, nu am găsit Clujul pe care-l știam, ci m-a întâmpinat un oraș efectiv sufocat de mașini, un oraș al mașinilor, cu foarte puțini oameni care mai știu să meargă pe două picioare și multe clădiri noi. Și-așa erau multe, acum sunt foarte multe.

De-abia am recunoscut ieșirea spre Florești; mall-ul nu mai e Polus, e Vivo!, hotelul West City, la care-am stat acum o mie de ani, era pe-atunci singur în capătul orașului, acum e doar o clădire printre foarte multe altele. Și sunt mașini peste tot, mașini care vin și din stânga și din dreapta. În trafic nu am stat, probabil că e bine fluidizat ori poate că dacă stăteam să prind și ora de vârf, acolo mă uita Dumnezeu. Am fugit și nu m-am mai uitat în urmă.

Uneori, e bine să revizitezi fostele iubiri, ca să înțelegi de ce nu mai trebuie să oftezi după ele. Nici nu mă mir că unii spun despre Cluj-Napoca, orașul de cinci stele, că este orașul dintre două benzinării. La câte mașini sunt,, e normal să fie plin și de benzinării. Nu știu, totuși, ce fac oamenii. Mai există vreun loc, în afara mall-urilor, pe unde se poate merge pe jos în Cluj-Napoca?

5 thoughts on “Uneori, e bine să îți revizitezi fostele iubiri”

  1. O singura data am fost in Cluj, in urma cu foarte multi ani, dar nu-mi amintesc decat de gradina botanica. Cred ca aveam sub 10 ani si-am fost cu ai mei in trecere pe acolo. Am auzit ca este un oras frumos, dar care s-a aglomerat mult in ultimii ani. Ah, si-am mai auzit ca in Cluj sunt cele mai scumpe apartamente de vanzare.

    Dragostea mea ramane Brasovul. :)

    1. Da, Brasovul e si orasul meu de suflet. Clujul mi s-a parut (acum trei ani!) un oras foarte aglomerat, oras al masinilor. Am dat ture 30 de minute sa gasesc un loc de parcare (cu plata!). In rest, pot sa zic ca e un oras frumos.
      Mie imi plac locurile mai „aerisite”, unde nu e plin nici de masini, nici de oameni. Sper ca in curand sa imi gasesc terenul ala de la munte :D

  2. N-am fost niciodata in Cluj. Aveam ceva intentii sa merg, dar am auzit ca e un fel de Bucuresti acum, asa ca ii spun pas. De aglomeratie sunt mega satula, nu fac atatea sute de km, ca sa vad ce am acasa :))).

    Astea sunt nasoalele dezvoltarii economice, doar in anumite puncte si nu peste tot, prin tara. Se creeaza situatii de genul. Pe de-o parte aduce bani, da. Ca propietar, zici ca ti-a pus dumnezeu mana-n cap cand iti vinzi apartamentul la un pret dublu. Dar trebuie sa te muti in alt oras, ca sa simti ca ai facut un profit, altfel, ce iei pe mere, dai pe pere. Ca si altii vand la fel de scump ca tine. Zici „amin” ca iei 100.000 pe 2 camere si doresti sa te muti in ceva mai mare, dar ce faci cand 3 camere costa 150.000?:))
    Apoi e aglomeratia. Apoi autoritatile care nu sunt pregatite pentru fluxul de oameni si lasa totul pe sistemul legea- junglei.

    In rest, am momente cand imi doresc sa ma mut in alta parte, mai la tara. Dar totusi nu cred ca as rezista, pentru ca eu sunt genul care merge saptamanal la cinema, ies la restaurante, alerg in parc… si le am pe toate aproape, la 5 minute distanta. Seara, mananc de multe ori la Ikea, pentru ca ajung mai repede decat ma apuc sa gatesc cina :))))
    Dar mi-ar placea sa locuiesc intr-un oras, cum era Clujul o data… Din pacate, nu e posibil sa ai atatea distractii si cat de cat acces la chestii noi si interesante, fara disconfortul din cealalta mana. Cel putin la noi, in romanistan.

  3. Oooo, da, fostele iubiri…oare pentru toti sunt dezamagiri?
    Pestera Dambovicioara si Cheile Dambovicioarei…acum 20 ani…se lasa masina la inceputul drumului forestier si pana la Pestera se trecea prin chei, pustiu…un fir de apa jucaus ne insotea prin dreapta, cateva casute-cabane vechi dar cochete rasfirate printre pajisti. Am revenit emtuziasmata dupa vreo 10 ani si mi-am zis ca nu mai calc pe acolo. Drumul gol altadata acum era jumatate blocat de masini parcate, (noi am lasat masina in drumul principal, crezand ca o sa facem o plimbare relaxanta pana la pestera) , praf pe drum, claxoane, masini blocate si implicit injuraturi, iar cireasa de pe tort era o magaoaie de restaurant construit peste raulet (care intre timp s-a umplut de gunoaie) , la 5 metri de gura Pesterii.

    Transalpina… o mare dorinta pe care mi-am indeplinit-o chiar in anul in care s-a asfaltat si am plecat fermecata de acolo. Revin acum 3 ani si pe tot drumul nu am mai putut admira deloc peisajul, ramasitele constructorilor imi muscau din suflet, simteam durerea muntelui. Soc cand vad in parcare nelipsitele tarabe cu produse traditionale chinezesti si in munte excavatoare care sapau dupa piatra.

    Cum se zice? Omul sfinteste locul? Poate cand e locul lui privat, bula lui ambientala, altfel parca omul spurca locul…parerea mea.

    1. „Cum se zice? Omul sfinteste locul?”

      Avea o vorba un profesor din liceu: Omul sfinteste locul dar tot el il si pangareste.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* Este obligatorie bifarea căsuței GDPR / Checkbox GDPR is required

*

De acord / I agree

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.