Fumez!

 

Fumez de la 17 ani, adică de fix 7 ani, 7 luni şi 22 de zile şi deocamdată nu vreau să renunţ. Nu vreau mai mult pentru că nu pot, dar asta e altă poveste. În plus, cu toate că ştiu cât rău îmi fac ţigările, mie chiar îmi place să fumez.
E bine că există o zi internaţională de luptă împotriva fumatului, dar nu e bine că de la anul fumătorilor li se va interzice să fumeze în toate locurile publice. Azi noapte am văzut filmul „Thank You for Smoking”, din care am reţinut o replică interesantă: de ce e OK să te legi de mine că fumez, dar supraponderalilor nu le spune nimeni să se lase naibii de mâncat, pentru că au depăşit toate limitele? [e un citat aproximativ, nu am oprit filmul ca să-mi notez exact ce zicea tipul]
Statisticile arată că numărul celor care mor din cauza colesterolului creşte de la an la an. Cu toate astea, nimeni nu-i stigmatizează pe obezi; sigur, ei consumă grăsimi fără să-i afecteze pe cei din jur.
Atunci când voi decide să mă las de fumat, nu o voi face din cauză că pe pachetul meu de ţigări s-a gândit un deştept să scrie, la şapte ani după ce m-am apucat de fumat: „Fumatul creează dependenţă! Nu începeţi să fumaţi!”, nici pentru că voi vedea imagini cu plămâni făcuţi varză, nici pentru că nu mai am voie să fumez în baruri sau restaurante. O voi face pentru că decizia va fi a mea şi nu a lui Big Brother, care îmi poartă de grijă interzicându-mi să fumez în TOATE locurile publice, pentru că eu sunt prea tâmpită să o fac [să-mi port de grijă, that is]. O voi face pentru că nu vreau să am un copil bolnav, pentru că nu vreau să mor chiar foarte tânără etc bla-bla-bla, dar în nici un caz nu o fac când vreţi voi. :D Clar?