Nu m-am considerat niciodată o persoană harnică. Gospodină? Eu? Niciodată!
Niciodată n-o să mai spun „niciodată”, pentru că vine o vreme când trebuie să faci de toate, inclusiv să speli WC-ul. Dacă eşti femeie şi ai ajuns la 25, hai, 30 de ani fără să fi curăţat vreodată o baie în întregime, înseamnă fie că încă mai locuieşti cu părinţii şi mămica face toate treburile „murdare” pentru ca ţie să-ţi rămână timp să mergi în club sau la cafea cu fetele, fie că eşti la casa ta şi îţi permiţi o menajeră, fie că eşti o mizerabilă şi n-aş vrea să ajung vreodată în baia ta. Numa’ zic.
De când Mama a „fugit” la ţară, eu spăl [de fapt, ea spală, eu le pun în maşină, le scot, le întind, le împătur, le pun în dulap şi tot aşa, it never ends!!!], fac curăţenie [atât de multe detalii ar încăpea între parantezele astea, dar ştiu că n-are rost să mă plâng, bărbaţii nu înţeleg, iar femeile ştiu despre ce vorbesc, da’ fiecare îşi poartă crucea], ba am şi gătit o dată – şniţele.
După ce termin cu Alfabetul ăsta care mă omoară, o să încep să gătesc una, alta, mâncăruri nu foarte complexe şi-o să documentez experienţele pe blog. Am „supravieţuit” aproape 30 de ani fără să ştiu să gătesc, dar consider că a venit vremea să învăţ cum se face o zamă supă, o ciorbă, o friptură etc. Bineînţeles că voi începe cu mâncăruri foarte uşoare; nu-mi fac griji în privinţa reţetelor, e plin netul şi dacă nu mă descurc, îl am pe Chef Sebi lângă mine.
Acestea fiind spuse, vă las, pentru că în ultimele două zile am dormit vreo 11 ore şi mâine mă trezesc la 9 ca să merg la şcoală. :((
Şi eu am gătit odată. Cartofi copţi în coajă. La cuptor. Şi m-am ars. Şi am mai gătit odată o ciorbă cu laptopul lângă mine, noroc că detaliase Hădean ceva de speriat: poze la fiecare pas.
În rest am şi eu Chef-ul meu personal, normal :))
ps: you girl, ne potrivim prea bine. ai mai scris ieri despre prietenii şi mă gândeam: oau, Denisa povesteşte de-ale mele. Tattoo coming right away după ce-mi fac curaj s-o-nfrunt pe mama :)))
Am patit-o si eu.Cand m-am mutat cu sotul meu nu stiam sa fac decat cartofi prajiti.Nu ma intreba de cate ori am stricat mancarea sau cand am turnat balsamul de rufe direct pe haine.
hei, sper sa ca nu te superi daca voi „lua” si eu aceasta pseudo-leapsa. of course, mentionez de unde am luat-o. sper ca ma voi putea tine de ea si nu o sa renunt la litera C. :))
@Mada: Îţi urez succes! :)) Eu sunt la „I” şi deja mă simt epuizată. :D Hai, istovită, să rămânem la obiect.
Multa bafta…eu sincer am ajuns pe la 20 de ani si toata lumea imi spune..ca la varsta mea ei faceau deja multe..dar sincer pe mine gatitul nu ma atrage..deloc..uleiul parca ma ingrozeste cand ma uit la el..si pericolul de diverse arsuri..nu mai zic..
Consider ca si barbatii ar trebui sa se inhame la treburile astea…a ramas conceptia aceea ca femeia trebuie sa faca de pe timpul cand ea nu lucra si statea acasa cu copii…dar acum cand amandoi au acelasi program de munca mi se pare absurd ca numai femeia sa faca toate astea…
Cat timp n-avem copii nu suntem atat de harnici, dar cand deja ai un suflet in plus, care depinde de tine… o sa vedem altfel lumea :)
bafta la gatit… si eu am inceput