I, Robot [2004]

I, Robot Abia ieri am văzut „I, robot”. Nu ştiu exact de ce, dar aveam impresia că e un film nasol, cu mult sânge şi cu… roboţi bătăuşi. Are şi roboţi răi şi bătăuşi, dar ideea filmului mi-a plăcut mult. Şi Will Smith mi-a plăcut.

Acţiunea se petrece în anul 2035, când o pereche de Converse All Stars este „vintage”, roboţii NS-5 umblă pe stradă printre oameni, iar compania USR plănuieşte să distribuie câte un robot la fiecare cinci oameni. Adică nici o casă fără robotul personal, care-i poate ajuta pe oameni la treburile casnice şi nu numai.

Dar V.I.K.I, super-robotul creat de profesorul Lanning, începe să reinterpreteze cele trei legi ale roboţilor, dintre care una spune că roboţii nu au voie să le facă rău oamenilor. Şi cum V.I.K.I. este creierul central de la USR, le face un „update” roboţilor şi-i întoarce împotriva oamenilor. Mă rog, logica ei, care „nu poate fi contrazisă”, spune că oamenii trebuie ajutaţi să nu se mai omoare între ei, să nu mai ducă războaie etc. Doar cu ajutorul roboţilor, umanitatea poate fi salvată de la autodistrugere. „Aşa că faceţi voi cum vă spunem noi şi-o să fie bine”.

De-acum tre’ să-l cred pe Sebi când îmi spune că-mi va plăcea un film. ;)

5 gânduri despre „I, Robot [2004]

  1. Îţi recomand să citeşti şi cartea lui Asimov. Garantez că după ce vei termina de citit vei avea aceaşi părere ca şi mine şi anume că fimul este un mare fâs ;)

Comentariile sunt închise.