Denisuca

Aseară am ajuns acasă, după o “excursie” de trei zile la Iaşi. Am fost atât de obosită [şi-am mai băut şi vin de la Gicu Pisicu…], încât nici pozele nu mi le-am descărcat din aparat. Acum sunt la munci şi urmează [!] să mă uit la poze. Dacă reuşesc să le şi pun pe blog în seara asta, e mare lucru. Dacă nu, rămâne pe mâine.

În prima zi, aşa cum am scris şi pe blog, a plouat. În a doua zi, la fel. Şi tot aşa. Mi-ar fi plăcut să “prind” şi vreme însorită, pentru că am fost la releu, de unde s-ar fi văzut, dacă nu era ceaţă, tot oraşul. N-a fost să fie,

Vineri, după ce-am dormit ca porcii, am fost în recunoaştere, ca să vedem cum arată For Fun, birtul [club, mă rog, pentru mine toate-s birturi] în care s-a desfăşurat, sâmbătă, întâlnirea cea mare.

Sâmbătă, la întâlnire, am cunoscut câţiva bloggeri ieşeni, am reîntâlnit bloggeri pe care-i cunoşteam deja de la prima întâlnire, de anul trecut, iar seara a culminat cu un grătar absolut delicios la Gicu Pisicu [da, acelaşi].

Duminică ar fi vrut Sebi să-mi arate Iaşul de sus, în schimb a aranjat Gicu să vedem un mini-show enduro live. Foarte frumos. Înainte de asta, am fost la Restaurantul Select, unde ne invitase ministrul Educaţiei, Cristian Adomniţei. Băiat bun Adomniţei, n-aş fi crezut. Cred că e singurul PNL-ist care mi-e cu adevărat simpatic [mai sunt câţiva care nu-mi sunt chiar antipatici, că nu pot zice că mi-s dragi] şi deşi ştiu că o să se strâmbe toţi cititorii mei când vor citi ce-am scris mai sus, chiar vorbesc serios. Nu m-a “cumpărat”; dacă o cafea şi-un pahar de apă minerală înseamnă c-am fost cumpărată, mă las de blogging. Nu a făcut decât să vorbească foarte deschis despre el şi despre câteva lucruri pe care vrea să le facă. Şi să ştiţi că şi autoironia e un mare plus pentru oricine, iar pentru un ministru care îşi face timp să discute cu nişte bloggeri pe care nu-i cunoaşte e chiar un mare plus. Dacă n-ar fi adus în discuţie cele cinşpe stele de pe steagul UE, probabil că am fi făcut-o noi.

N-am spus că aproape fiecare zi petrecută în Iaşi a inclus şi-un drum la mall, nu pentru c-aş fi eu foarte fiţoasă, da’ noi aci la ţară n-avem Bam Boo, iar pe ploaia aia, de unde era să-i cumpăr ceva mamei, dacă nu din mall?

Una peste alta, chiar dacă pe Sebi l-a deranjat absenţa multor bloggeri ieşeni şi a majorităţii oamenilor politici care fuseseră invitaţi la blogmeet[ing], eu zic că orice întâlnire de genul ăsta e benefică pentru bloggeri. Până şi lui Mufică i-a plăcut. Are şi poză cu ministrul Adomniţei, s-a scos!

Şi mai e ceva ce n-am spus: mulţumirile de final, c-aşa se face până şi la decernarea Oscarurilor:

Deci:
Mulţumesc, tata, pentru că ne-ai cărăuşit până la Iaşi şi înapoi, în ciuda drumului de kkt dintre Reghin şi Topliţa şi a gropilor de peste tot [acum să te văd că scrii pe blog mai des]. Mulţumesc, Mama Doina, pentru papa şi pentru găzduire. Am cea mai de treabă soacră din lume! Şi cumnatului trebuie să-i mulţumesc pentru nişte maimuţe simpatice pe care i le-am cam cerşit.

Acum gata, back to poze. Mai vreau la Iaşi.