„J” de la jeg

Am pierdut o zi din proiectul Alfabet, pentru că am mers până la Timişoara ca să văd un film, dar încerc să recuperez.

Am ales „jeg” după ce am analizat ce-aş fi putut scrie despre: 

• jocuri – ce să fi scris? Că joc Angry Birds sau că Sebi joacă prea mult Diablo 3? Plictisitor!
• jucării. N-am uitat de bijucăriile pe care le recomand aici, pe blog, doar că n-am avut timp, ocupată fiind cu munca, şcoala de şoferi şi Pinterest. Alte jucării? Mufică e tot în concediu, când revine promit să-l readuc în atenţia „publicului”. Şi, între noi fie vorba, Mufică e vedetă şi urs de viaţă, nu o simplă jucărie.
• judeţe şi reorganizarea administrativ-teritorială pe care ne-a promis-o Băsescu dar care văd că nu se mai întâmplă? Păi nu-i de ajuns că Sebi a trecut, în 2011, prin absolut fiecare judeţ al ţării, ca să obţină câte o ştampilă de la consiliile judeţene şi să adune poveşti, iar eu în timpul ăsta am stat acasă?
• Jiu. Ce-a spus olteanul prima dată când a văzut Dunărea? „Ptii, muică, câţi Jii şi nici o salcie!”
• jigodie. Contrar credinţei populare, jigodia este o boală gravă de care se pot îmbolnăvii câinii şi nu o persoană cu caracter infect.
• jale. Of, ce dor, ce chin, ce jaleee! E plin folclorul românesc de melodii de jale, noi suntem aici să ne veselim sau cel mult să vedem ce mai scrie Denisa aia, nu să jelim.

Bun, deci jeg. Nu Darius „Jeg” Groza, pentru că a încetat să-mi fie simpatic atunci când a încetat să mai fie simpatic şi a început să fie încrezut şi enervant, ci jegul ăla pe care îl vezi peste tot în România – şi-n alte ţări la fel de sărace sau mai sărace.

Nu cred că jegul ar trebui să fie asociat cu sărăcia, dar aşa se întâmplă. Când nu ai cu ce să-ţi umpli maţul ca să nu-ţi mai urle de foame, probabil că nu te mai gândeşti la cât de curată-ţi este curtea, la cât de tare puţi tu sau la cât e de jegos patul în care dormi. Şi totuşi…

Nu ai nevoie decât de apă ca să te speli cât de cât şi să nu mai puţi. Dacă nici un pic de apă nu-ţi permiţi, poate că n-ar trebui să îţi dai toţi banii pe ţigări şi băutură. Cel mai ieftin săpun costă 70-80 de bani, sumă pe care o poţi obţine cărând două cărucioare de supermarket de la maşină la intrarea în magazin. Dacă ai de unde să bei nişte apă, înseamnă că ai şi cu ce să te speli, iar dacă n-o faci, nu eşti altceva decât un jegos mulţumit de condiţia sa.

Dacă eşti sărac pentru că nu ai un loc de muncă, înseamnă că ai mult timp la dispoziţie. Îl poţi folosi ca să mături curtea, să îţi speli aşternutul, să îţi speli hainele, să ştergi praful, să faci curat şi, de ce nu?, să îţi oferi serviciile contra cost şi altor persoane. Şi uite-aşa, ai făcut rost de nişte bani, pentru că oricine ştie să facă curat. Or când tu alegi să stai într-un birt infect şi la fel de jegos precum casa în care locuieşti, nu eşti altceva decât un jegos care se complace într-o viaţă jegoasă.

Te plângi că avem o ţară mizerabilă, dar nu te sfieşti să îţi arunci pe jos pachetul gol de ţigări şi mucurile după ce ai terminat de fumat? Eşti un jegos care îşi merită din plin locul în ţara asta jegoasă. Tu o faci să fie jegoasă, tu şi ceilalţi ca tine, care dacă ajung în străinătate respectă curăţenia şi regulile de bun simţ, dar odată întorşi în jegul de acasă, încep să-şi sufle mucii pe trotuar şi aruncă ambalajele pe geam, din maşină, că doar n-o să le ţină acolo, să facă purici?! Dacă şi tu te comporţi aşa, eşti un jegos care-şi murdăreşte ţara.

‘Geaba se organizează mobilizarea naţională „Let’s Do It, Romania!”, pentru că jegoşii care au făcut mizerie vor plescăi mulţumiţi când vor afla că alţii le-au adunat gunoaiele şi vor continua să le arunce pe trotuare, pe şosele ori în iarbă. Dacă puşcăriaşii ar fi obligaţi să presteze ore în folosul comunităţii în care să adune de pe jos mizeriile aruncate de compatrioţii lor, cred că la ieşirea din puşcărie ar aprecia cu adevărat curăţenia şi ar înţelege plăcuţele pe care scrie „Păstraţi curăţenia” chiar dacă nu ştiu să citească. Dar mai e mult până departe…

Tu când ai aruncat ultima dată ceva pe jos şi de ce?