La banCĂ, CA la piaţă

Azi am avut o treabă la bancă. În faţa mea, un nene îmbrăcat într-o salopetă de lucru şi cu o sacoşă care mi-a plăcut. Din sacoşă a scos câteva “cărămizi”. Deci aşa se merge la bancă, să nu atragi atenţia asupra ta…
După el, o duamnă gravidă care-şi aştepta soţul. Apare şi domnu’, chicotesc, se hârjonesc şi le vine rândul. Şi începe “duamna” poveştile cu tanti de la ghişeul băncii.
– De la … v-am adus banii. Am avut o zi tare bună şi e luni! Dar văd că şi dumneavoastră la fel, că e plin pe aici.
În timpul ăsta, scotea dintr-un geamantan răblăgit nişte sute de milioane, poate chiar miliarde [mă rog, foarte multe cărămizi de 100 de lei noi]. Tanti de la ghişeu urma să treacă acele cărămizi prin maşina de numărat bani, da’ era evident că avea de stat nişte minute bune până să termine. Numai că nu-şi putea face treaba, că doar trebuia să-i răspundă duamnei care avea un chef nebun de “small talk”.
– Uitaţi, v-am adus bani dinăştia mari, cum ştiu că vă plac! Să ştiţi că şi mie îmi plac ăştia, hihi!
Tanti de la ghişeu aproba, încurcată, în timp ce construia un mic castel din cărămizile pe care le primise.

N-am mai rezistat. Am rupt rândul şi-am plecat. Poate mâine n-am noroc de nici o gravidă cu chef de vorbă.