Ninge cu fulgi de „scârţâietoare”, adică polistiren.
Afară-s 30 şi ceva de grade, în casă e bine – se pare că izolaţia asta, chiar înainte de a fi gata, chiar ţine frigul şi căldura afară din casă, ceea ce-i un lucru foarte bun. E bine, dar când mă uit spre geamuri văd cum ninge cu fulgi mari din polistiren.
Cine-şi imaginează că izolaţia exterioară nu se face cu deranj se înşeală. Eu aşa am crezut: că oamenii ăia lucrează afară, deci ce treabă am eu cu ei sau ei cu mine? Ei bine, au. Nu au cum să-ţi spargă balconul şi să-l reconstruiască fără să-l umple de moloz, praf de BCA şi apoi polistiren. Nu au cum să meargă până la baie fără să-ţi umple parchetul de urme albe de tălpi. Nu au cum să taie bucăţile de polistiren folosind o maşinărie electrică alimentată de la o priză din interiorul casei tale fără să stai cu geamul deschis [încă nu s-a inventat priza wireless…] şi, astfel, casa ţi se umple de praf şi polistiren. De vis.
Da’ şi când o să fie gata…!
Da….si cand o sa fie gata! O sa gasesti bilute de-alea si dupa 1 an si o sa te intrebi daca chiar n-ai facut curat prin toata casa. Si se lipesc de toate alea…nu-ti mai zic ca aveam si in masina…simteam ca am pitici pe creier. Oricum ai facut o treaba buna.
Ai de curatat un timp :)). Cand o sa fie gata n-o sa mai ai stres, dar dupa ceva timp, va trebui sa repeti figura de azi :))