Iubesc limba română. E ciudată, e grea, în ultimii ani, corectitudinea gramaticală în lima română pare să fie apanajul elitelor, rezervată celor câteva persoane care mai au răbdarea să o înțeleagă. Și totuși… se spune că limba evoluează, că se adaptează vremurilor.
În cazul ăsta, de ce, când toată lumea spune baterie, strâmbăm din nas dacă nu scrie(m) acumulator? De ce toți mergem cu mașina, dar când vrem să fim serioși, îi spunem autoturism sau autovehicul? Toate TIR-urile sunt TIR-uri, numai în acte și în comunicatele de presă emise de Poliție, sunt autotractoare sau capuri tractoare (sau cum le-o mai zice!). Mașinile vechi (second hand) sunt mașini rulate. Oho… și câte exemple or mai fi!
O dovadă clară că suntem reticenți la schimbare stă în faptul că după aproape 11 ani de la denominare, adică de când s-au tăiat patru zero-uri din leul vechi și a fost transformat în „leu greu”, încă ne referim la sutele de lei ca fiind milioane. O pungă de pufuleți poate să coste 1 sau 2 lei, un pachet de țigări costă 15-16 lei, dar de la 100 de lei în sus, vorbim despre milioane.
Sau, și mai interesant: salariul e de o mie de lei, dar factura la curent e de două milioane. Când îi iei, banii sunt puțini, dar când ai de plătit, imediat transformi sutele în milioane. Până la urmă, banii sunt o iluzie, iar specia noastră este singura care plătește ca să trăiască pe Pământ. Gândiți-vă un pic la asta.
În paralel cu limba română, iubesc engleza. Și mi se întâmplă de multe ori să gândesc în engleză (în ultimii ani, nu mai gândesc în permanență în engleză, în urmă cu 10-15 ani și visam în limba asta, fără exagerare), așa că trebuie să-mi traduc câte un cuvânt sau o frază din engleză în română. Cu toate astea, mă enervează la culme romgleza vorbită de alții. Când am văzutm zilele trecute, prezentarea unei scriitoare de pe un site ca fiind „brand manager, edgy, bitchy și mai nu știu cum-y„, am apăsat rapid pe Ctrl+W (care pentru browsere e noul Alt+F4, că doar nu ești nebun să închizi toate tab-urile).
Probabil dualitatea asta vine de la faptul că partea stângă a creierului mea vrea să hăis, în timp ce partea dreaptă wants to cha. Cam ca în textul ăsta: Nu știe stânga ce face dreapta.
Foto: Decoding and undestanding, de la Shutterstock
Normal. Încercăm să diversificăm vocabularul. Mie nu contează că sunt serios sau glumesc, tot la fel vorbesc, doar că am anumite momente când pur și simplu vreau să spun un sinonim al unui cuvânt în locul acelui cuvânt.
Cât despre lei/milioane, sunt de partea milioanelor! Ma duc la magazin, aud: 21 de lei. În capul meu sunt: două sute zece mii, ok…
Hihihi eu doar de la 100 de lei în sus mai gândesc în milioane!
Incurcate sunt caile limbii. :))
Cummy no cum-y :)Interviul se va desfasura la o cafiaaa.
Eu am o teorie, cred ca folosirea sinonimelor, vorbitul corect dpdv gramatical si romglizarea tin in mare parte de educatie si de unele probleme de ordin psihic. Sunt oameni care in familie au auzit de cand se stiu exprimari gen „astia face ce vrea ei”, „ne radem de cutare”, „cazi pe jos”, „acolosa” etc… Fiind crescuti si educati asa, si necorectati uneori nici la scoala, automatismele s-au format si nu se vor corecta niciodata.
Apoi sunt cei care din infatuare ori din frustrari acumulate indelung (la inceput au fost prostii clasei, mai apoi prostii cartierului) simt nevoia sa para mai inteligenti decat sunt, folosind termeni mai emancipati…Aveam mai demult un coleg de apartament care nu cumpara motorina pt incalzire, el cumpara „Cepeleu”, si explica savant ca CPL = Combustibil Petrolier Lichefiat…Nu lua liftul, lua ascensorul…telefonul nu suna ocupat, ci „prezenta semnal ocupat”…Dar daca il intrebai cine a scris Ciresarii iti raspundea ca n-a citit cartea dar a vazut filmul, dar parca scriitorul avea un nume scurt…
In fine, romglezii, sau cel putin cei cu care am eu tangente sunt o combinatie intre primele doua tipuri. Ei stalcesc limba romana din comoditate si din ingamfare…Vezi Doamne is plecati demult si incep sa uite limba…Le vine mai la indemana engleza…dar din pacate si engleza o vorbesc la fel de prost…Sa vezi provincialii ajunsi „americani minca-ti-as” folosind expresii gen „mergi 10 maile pe autostrada si exitezi la Broadway”…Sau „rentuiesc un apartament” (cam dincolo de periferie, intre noi fie vorba)….. Sau „vreau sa seivuiesc niste bani”…Sau „unde partiuim in weekend?” Ca doar sunt americani, ce pana mea, „unde ne distram” e expresie taraneasca… Evident ca accentul yankee insoteste intotdeauna exprimarea, desi este puternic afectat de influente moldo-baragano-rromanes….
Eu dupa 15 ani de trait in America nu simt nevoia sa ma prostesc in halul asta, si culmea, pentru asta mi-am auzit vorbe ca-s prea plin de mine…
A, ba nu, mint, scuze, folosesc englezisme cand ma refer la ei, intotdeauna ii numesc loseri. Ocazional si suckeri..
PS. Am ajuns la comentariul #4, vad ca ne intelegem bine ;)
Ne înțelegem, dară. :) E prima dată când aud de „cepeleu”. Eu mă mai scap în romgleză deși niciodată n-am pășit pe alt continent. :)
@Marin:
„Any fool can criticize, condemn, and complain – and most fools do.” – Benjamin Franklin
P.S. I bet you’re a little ray of sunshine! (Sarc)
Citisem undeva ca limba engleza e una dintre cele mai expresive din cate exista si sunt total de acord. Mi se-ntampla de-nshpe mii de ori sa vreau sa exprim o stare sau un sentiment in romana – prima data imi vine in minte expresia in engleza si dupa tre’ s-o traduc. :D
vine bacalaureat si evaluarea nationala si cu prilejul asta o sa vedem cum stam cu viitorul limbii romane. sper sa pice la bacalaureat o poezie. cand am dat eu bac-ul a picat eminescu. acum daca pica un lucian blaga, arghezi sau barbu o sa fie frumos ! sunt eu masochist ? nici vorba…
examenul de bacalaureat*