Denisuca – nevastă de Coşmar

Lucru românesc

 Am rămas fără apă. Sunt unul dintre milioanele de blocatari din România; plătesc lunar taxe, la furnizorul de gaze naturale, la cel de energie electrică, la asociaţie.

Nu sunt sigură, dar cred că asociaţia de locatari cred că este o invenţie românească. În urmă cu câţiva ani, asociaţiile de locatari s-au transformat în asociaţii de proprietari, pentru că majoritatea foştilor chiriaşi ai blocurilor deţinute de Statul Român au cumpărat apartamentele sau garsonierele, devenind proprietari şi fiind organizaţi, aşadar, în asociaţii. Că aşa e sistemul. Repet, nu ştiu cum funcţionează acest sistem în alte ţări, pentru că asta e singura în care am trăit.

Asociaţiile de proprietari au contracte cu furnizorul local de apă – în speţă, SC Apa Prod SA -, cu firma care ridică gunoaiele, cu o femeie de serviciu, cu Enel pentru curentul electric consumat pe scările blocurilor şi aşa mai departe. De regulă, asociaţiile au un administrator, plătit ca să încaseze taxele de la locatarii-proprietari şi ca să achite facturile către furnizori.

Sigur că ar fi mai simplu pentru proprietar să primească factura pentru apă direct de la furnizor; când apar intermediarii, vorbim deja de mai multe hârtii, de cozi la plata taxelor şi alte inconveniente. Dar aşa e sistemul, facem ceea ce ni se cere.

Sunt convinsă că aţi auzit de cel puţin un caz al vreunul administrator de asociaţie care a încasat taxele de la locatari, nu a plătit facturile şi dus a fost. Unii au fost prinşi şi judecaţi, alţii nu. Pentru că, nu-i aşa, ce garanţii să-i ceri unui om pe care îl plăteşti cu un salariu de mizerie şi care trebuie să facă o mulţime de calcule, să aibă de a face cu TOŢI oamenii pe o rază de câteva blocuri? Când te gândeşti că acelui om îi trec prin mână, lunar, sume fabuloase, pe care doar visează să le deţină, parcă nu-ţi mai vine să-i laşi pe umeri aşa o responsabilitate. Dar ăsta e sistemul, plătim taxele la administrator, care de obicei îşi desfăşoară activitatea într-o uscătorie de bloc dezafectată, şi nu comentăm.

Azi dimineaţă, la ora 6:50, doi muncitori au oprit robinetul care alimenta cu apă blocul în care locuiesc. Vecinii mei i-au întrebat de ce o opresc şi pentru cât timp.
- Asta-i scara B, da?
- Nu, asta e scara A.
- Giculeee, vino, bă, încoace, că asta-i scara A!

După ce a venit Gicu, au plecat. I-am mai auzit doar spunând că au luat contorul pentru verificare şi că va dura vreo două – trei ore. Au trecut aproape opt ore de atunci şi am auzit că eu şi co[b]locatarii mei nu suntem singurii năpăstuiţi. De vreo trei zile, pe uşa de la intrarea în scară am văzut o notificare de la Apa Prod. Eram anunţaţi că Asociaţia de Proprietari “Traian” din Hunedoara are o datorie enormă [aproximativ un miliard şi jumătate, în lei vechi] către furnizorul de apă, aşa că de azi se sistează furnizarea.

Asta poate însemna că administratorul asociaţiei se relaxează acum pe vreo plajă însorită, unde plăteşte pentru serviciile de calitate cu banii noştri, ai fraierilor care am respectat regulile şi ne-am plătit datoriile la timp. Dar mai poate însemna şi că unii dintre proprietari sunt datori vânduţi. Oricare ar fi situaţia, Apa Prod vrea să ne pedepsească [şi] pe noi, cei care am plătit taxele. Că nu le-am plătit direct lor nu este vina noastră. Eu aş semna bucuroasă un contract cu Apa Prod, dacă aş putea. În felul ăsta, nu aş mai risca să rămân fără apă când mi-e lumea mai dragă. Cu alte cuvinte, în România anului 2009, oamenii cinstiţi, care îşi plătesc la timp taxele, au toate şansele să fie şi futuţi, şi cu banii luaţi.

C-aşa-i în tenis.

Foto: adweek.com

Vrei să-ţi apară poza în dreptul comentariului? Vezi aici cum se face.