Lucruri care-mi plac – august 2013

Sunt multe lucruri bune care merită măcar câţiva pixeli pe acest blog. Dau peste ele zilnic sau măcar săptămânal, îmi propun să le laud pe blog şi… uit. Până şi pagina asta, un proiect care încă îmi este foarte drag, e în paragină. Aşa că m-am hotărât să scriu măcar o dată pe lună despre lucrurile bune, fie ele obiecte [materiale] sau întâmplări [evenimente]. 

O banală perie

Luna asta mi-am propus să vă scriu despre un obiect pe care îl folosesc zilnic. Aparent, e o banală perie pentru vase de la IKEA. De fapt, e cea mai bună perie pentru vase pe care am văzut-o vreodată. Am cumpărat un set de trei, dintre care una a ajuns la Mama şi alta la naşa mea. Eu am rămas cu cea verde, convinsă fiind că e încă unul din multele obiecte pe care am dat banii atrasă doar de culoarea lor. Că am făcut ca un struţ când le-am văzut în IKEA: ooh, shiny!… după care le-am adus acasă şi iată că, după mai bine de un an, eu încă o mai folosesc pe a mea. Şi ce-i tragic: ajunsă în două „IKEI” am constatat că nu se mai găsesc. Le-au înlocuit cu nişte perii urâte şi deloc practice. În magazinul din Firenze nu le-am mai găsit, la Bucureşti nici atât. Poate, la cererea clienţilor, le vor aduce din nou. Ce-i drept, pe site le-am găsit, le zice PLASTIS şi pe site-ul IKEA România scrie că sunt „Cel mai probabil în stoc la IKEA Bucureşti”. Cel mai probabil, când ajung la Bucureşti o să merg la IKEA. Asta dacă nu are cineva drum pe-acolo şi se gândeşte să facă un pustiu de bine pentru o gospodină cu idei fixe pitici pe creier.

Mov

Şamponul şi balsamul Garnier Ultra Doux Heritage de Provence cu lavandă şi trandafir de Grasse. Le-am cumpărat pentru că ambalajul arăta bine, iar de vreo două luni le folosesc aproape zilnic. După nici un alt şampon nu mi-a mirosit părul atât de puternic şi de frumos!

Nu am fost fană a lavandei, dar am devenit. Bine, e drept că părul îmi cade într-o veselie, deci produsele astea fac ceea ce promit: părul este mai strălucitor şi mai mătăsos, chiar dacă mai puţin. Dar mirosul, ah, mirosul face toţi banii!

Crocs la Lidl!

Sebi mi-a atras atenţia asupra unei reclame TV care anunţa că din 22 august, la Lidl se găsesc Crocşi originali cu preţuri începând de la 79 de lei. Am şi dovada şi mi-am propus ca joi dimineaţă să fiu prezentă la „poarta” Lidl, încă de la ora deschiderii, ca să „prind” o pereche de Crocs kaki. Yippee! Nu v-am povestit niciodată cum am devenit fană Crocs: mi-am cumpărat dintr-un second hand din Hunedoara o pereche de Crocşi gri deschis, cu 10 lei, şi am tras de ei două veri. Au devenit încălţările mele preferate, sunt super comozi şi cauciucul din care sunt făcuţi e diferit de chinezismele pe care le găseşti la 10 lei în orice piaţă. Aşa şi cu H&M: un tricou şi două perechi de pantaloni pe care nu am dat, în total, mai mult de 20 de lei m-au convins de calitatea produselor H&M. Baiul e că nu am răbdare să caut haine pe gustul meu atunci când ajung în magazinele H&M, dar într-o bună zi tot recuperez eu. La fel şi cu Crocşii: nu găsesc la preţuri rezonabile „gumarii” care-mi plac, în schimb mi-am luat din Belgrad o pereche de Crocs mov pe care am dat 160 de lei. Iar de mâine o să am trei perechi!

Tururi ale oraşelor, pentru bloggeri

La sfârşitul acestei luni voi fi la Sibiu, pentru a treia oară deja. Mi-e drag Sibiul de numa’ şi cred că Tudor ştie asta, altfel nu m-ar mai chema. Şi în octombrie, dacă se aliniază planetele cum trebuie, vom vizita pentru prima oară Oradea aşa cum se cuvine, tot la invitaţia unor bloggeri: Dan Ille şi Bogdan Pater. Eu am o legătură specială cu oraşul ăsta, pentru că în copilărie mergeam des la exerciţii ortoptice, iar acum trec pe-acolo o dată pe lună, în drum spre tutungeria ungurească.

Magazinul Instant Internaţional din Simeria

Am ajuns din greşeală la magazinul Instant Internaţional, am ieşit cu coşul plin de tot felul de chestii: săpun lichid, dispozitiv pentru scos sâmburii de la cireşe şi măsline, bureţi de vase îmbrăcaţi într-un fel de „sârmă” şi un butoi de 100 de litri. E ca un Praktiker mai mic, o afacere dezvoltată de un hunedorean care merită lăudată. Sunt multe lucruri bune în jurul nostru, trebuie doar să deschidem ochii ca să le vedem pe toate! Dacă treceţi prin Simeria şi sunteţi în căutare de materiale de construcţii sau alte „nimicuri” pentru casă, vă recomand acest magazin, pe care îl găsiţi după ce treceţi podul de la intrarea în oraş, pe stânga. Mai precis, aici.

Catalogul IKEA 2014

Revenind la IKEA, zilele astea a fost lansat catalogul 2013-2014, pe care tocmai îl primiţi la uşă dacă sunteţi în Bucureşti sau îl puteţi răsfoi în aplicaţia de Android sau iOS dacă staţi „ceva” mai departe, aşa, ca mine. Sau puteţi să-l luaţi de la magazin.

Lansarea catalogului a fost aşteptată mai ceva ca maşina de carne înainte de 1989. IKEA este un brand iubit şi în România, iar eu mă bucur, pentru că asta înseamnă că nu vor închide şandramaua, aşa cum au făcut alţii. Ba dimpotrivă, sursele îmi spun că într-o bună zi vom avea şi un al doilea magazin IKEA pe teritoriul României. Nu ştim unde, nu ştim când, dar aşteptăm cuminţi. Eu m-aş muta în IKEA, dacă m-ar primi!

Boxa x-mini

Am văzut-o prima data la verişoara lui Sebi din Belgia. M-a surprins cum o mogâldeaţă poate să sune atât de bine, ştiind că de obicei boxele atât de mici fac ca muzica „play-ată” la ele să sune ca dintr-o conservă goală de carne de porc în suc propriu [apă]. I-am spus lui Sebi de boxă, a zis că nu ţine minte să fi auzit muzică sau să fi văzut vreo boxă, apoi am început să căutăm pe net după ea.

Am găsit-o parcă la PC Garage, costă aproximativ 160 de lei [nu mai dau peste link, poate că nu mai e în stoc…] şi sună foarte bine. Şi foarte tare, pentru cât e de mică. În poza alăturată se vede boxa lângă un iPod Shuffle care-i mic de tot, are vreo 3×3 centimetri sau pe-acolo.

Bineînţeles că ideea mea s-a transformat în boxa lui Sebi, pentru că eu am avut alte cheltuieli şi parcă nu avea rost să luăm două din prima. Mai bine comandăm una, vedem cum sună şi dup-aia… aşteptăm să găsim una şi pe verde, ca să-mi fac eu damblaua.

Iaurtul Danone OIKOS

Recunosc că, în calitate de fostă ambasadoare Activia, am fost puţin mâhnită când am constatat că Danone a lansat OIKOS fără să-mi trimită un comunicat [atenţie, am scris „comunicat”, nu „pişcot”] prin care să mă anunţe şi pe mine de lansarea acestui minunat iaurt. Nu glumesc, nu sunt ironică, iaurtul OIKOS cu kiwi este cel mai bun iaurt pe care l-am consumat vreodată. Dacă aşa-s toate iaurturile în Grecia, atunci vreau să mă mut acolo [după ce mă satur de stat în IKEA; că am stabilit deja că m-aş muta în IKEA]!

Dragă agenţie care reprezinţi [reprezintă?] Danone, adresa mea de e-mail este denisalala coadă-de-maimuţă gmail punct com. Când se mai lansează câte-o minunăţie de-asta, mi-ar plăcea să ştiu, nu să aflu întâmplător la raftul din Kaufland – unde şi-aşa bunătăţile ajung mai târziu decât prin alte părţi.

După ce am gustat OIKOS cu kiwi, nici măcar nu am fost curioasă cu privire la gustul celorlalte două iaurturi OIKOS – cu piersici şi cu căpşuni, parcă. Dacă l-am găsit pe cel mai bun, nu am vrut să văd cum sunt celelalte două. Totuşi, o să le încerc deşi sunt sigură că preferatul meu va rămâne cel cu kiwi, eu nefiind mare fană a căpşunilor sau piersicilor în iaurturi / creme de umplut ciocolata etc. Kiwi, în schimb, îl mănânc la orice oră.

Minion Rush

Este un joc pe care tot Sebi l-a descoperit în Play Store / Android Market sau cum i-o mai spune acum „locului” de unde îţi poţi instala aplicaţii pe telefonul mobil cu Android. Minion Rush este jocul în care „tu” eşti un minion simpatic care aleargă după banane şi alte prostii. Şi e atât de mişto realizat, încât cred că dă dependenţă. Abia am făcut 60.000 de puncte şi mă cam enervează că dacă vrei să-ţi upgradezi personajul trebuie să plăteşti cu bani reali, gen 200 de bănuţi costă doi dolari. Alternativ, poţi strânge cei 200 de bănuţi cam în 200 de zile de jucat minimum o oră pe zi – şi asta dacă ai norocul să găseşti bănuţii în timpul cursei. Deci nu.

Nu sunt zgârnăită, plătesc pentru aplicaţii şi mai degrabă aş fi plătit pentru jocul ăsta decât să mi se ceară bani pentru upgrade-uri, dar per total e un joc mişto de tot. De-abia aştept să văd şi filmul, că eu joc fără să ştiu cine-s minionii ăştia şi cu ce „se mănâncă” ei. Îl găsiţi aici.

Vouă ce vă mai place? Ce vă înseninează zilele?

sursa foto Garnier