Toți bucureștenii stau vizavi de câte un Mega Image, zicea un prieten pe Facebook. Când merg într-un oraș nou, vreau să îi vizitez muzeele, parcurile, să și văd clădirile vechi și Kaufland-ul! Iubesc Kaufland-ul (și Auchan-ul, dar astea sunt mai rare) cum iubesc americanii McDonald’s-ul.
Foto: Magazin mic. Autor: Monkey Business Images, Shutterstock
Am crescut cu magazine de tip Alimentară și, după căderea comunismului, cu magazine de tip ABC (care înțeleg că vine de la Ace, Brice și… Carice), câte unul la fiecare colț de bloc mai populat. În copilărie și mare parte din adolescență, am văzut supermarket-uri doar în filme – pentru mine, supermarket era magazinul Alimturn, alimentara situată în apropierea blocului turn din centrul Devei (era doar unul, la început). Era „supermarket” pentru că avea raion de mezeluri, raion de dulciuri, raion cu așa-numitele produse „industriale” (de menaj, de îngrijire personală) și raion cu alimente ambalate. Și mai era, în fiecare oraș, magazinul universal, de unde îți puteai cumpăra haine, rechizite, produse cosmetice, chestii pentru camping și drumeții, veselă și chiar mobilă.
Magazinele mici au avut perioada lor de glorie în anii 1990-2000, dar apoi au apărut, unul câte unul, supermarket-urile, hipermarket-urile și alte „market-uri”, mai mici sau mai mari. Și mall-urile, care au omorât cu totul zonele din oraș în care oamenii obișnuiau să meargă la cumpărături.
Cu obidă, patronii acestor mici magazine i-au blestemat, pe rând, pe nemții, francezii și belgienii care au venit să le ia lor pita de la gură. Au continuat, însă, să cumpere marfă de cea mai proastă calitate de la Metro și să o vândă în magazinele lor mici de la țară sau de la parterul blocurilor. Nu au ales niciodată marfa cu gândul la cumpărători, ci cu gândul la profit. Atât cât se poate face dintr-un amărât de magazin care deservește câteva sute de oameni…
Oamenii au cumpărat ceea ce li s-a oferit, până când au început să aibă și alte opțiuni. Unii dintre cei de la țară și-au cumpărat mașini și le-a fost mai ușor să se deplaseze săptămânal la oraș pentru cumpărături, cei de la oraș care cumpărau de la magazinele mici au observat că îi costă mai puțin dacă își fac cumpărături mai multe din supermarket, iar magazinele mici s-au închis, unul câte unul. Supraviețuiesc cele care „vând” pe datorie, clienții lor fiind amărâții care trăiesc de la o pensie la alta, de la un ajutor de șomaj la venitul minim garantat, alocațiile copiilor etc.
Nu te poți îmbogăți dintr-un ABC. Cel mulți poți trăi decent, cu condiția să ai mai multe magazine și să te ocupi de ele, să le aprovizionezi cu marfă de calitate și să nu îți pui adaos comercial prea mare. Magazinul de cartier ar trebui să fie mai mare decât dughenele care-și spun astăzi ABC-uri, să vândă de toate (cum le spune și numele), să practice prețuri decente și mai ales să aibă vânzători cu bun simț. Realitatea din teren este fix pe dos: magazinele sunt niște spații mici-mici, că e chiria mare, au cele mai proaste mărfuri pe care patronii le-au găsit la „en gross” (adică la Metro, de cele mai multe ori), prețurile sunt mari și vânzătoarele niște tăntici plictisite, de-ți vine să faci foamea decât să le rogi să-ți vândă o pită!
Ne-au invadat supermarket-urile străine și ne sufocă mașinile – este realitatea noastră, n-ai cum să o schimbi. Oamenii vor merge cu mașina la supermarket și dacă vrei să schimbi asta, trebuie să le oferi altceva, nu marfa de la supermarket cu adaos nesimțit. Ca patron de magazin mic, aș alege să vând mărfuri de calitate, care nu se găsesc în magazinele mari, aș vinde produse locale ca să îi ajut și pe micii producători din zonă și aș transforma cumpărăturile într-o experiență plăcută pentru clienți, le-aș oferi o cafea sau o apă din partea casei, o bomboană, o vorbă bună, un zâmbet. Așa îți asiguri clientela, nu cu scârbă și rulaj mare de marfă proastă.
Dar ce știu eu despre afaceri? Nimic în afară de ceea ce văd în calitate de client al micilor și marilor magazine.
Eu chiar in fata blocului am, una langa alta, un mega image si o alimentara normala. Culmea, ca alimentara chiar are rulaj din doua motive:
1. Poti cumpara mezeluri feliate, mai ales ca le aduc proaspete si nah, e pofta :))) Multa lume cumpara cateva feliute de… ceva. Mai ales ca incepe scoala si pun copiilor la pachet.
2. Painea de brutarie. In fiecare dimineata vine camioneta cu paine si ocazional, cumpar si eu cate o paine calda si mananc cu pofta, mai ales ca e facuta pe vatra. Nu se compara cu baghetele congelate de la mega image. Am renuntat la paine de vreo 3 saptamani, mananc doar in weekend (am slabit si 2 kg cu ocazia asta yuhuu) si cand cumpar, clar ma duc si iau de acolo.
Mai e la maica-mea in cartier, tot asa, o alimentara care merge foarte bine. Ma rog, ea sta in Drumul Taberei si acolo preturile sunt mai mici fata de Baneasa. Si varietatea mai mare. Dar si lume mai multa care cumpara. Cand merg la ea, mereu o pun sa imi cumpere niste mezeluri de acolo, ca aduc proaspete mereu. Si aduc de la tot felul de producatori mai mici, pe care nu ii gasesti marile lanturi de magazine. Aici vin cam la saptamana cu ele, ca e rulajul mai mic.
In rest, buticuri n-am mai frecventat. Decat foarte rar, cand ma uscam de sete si vroiam o sticla de apa, sau ceva de genul…
Ai dreptate cu sugestiile pe care le spui, dar e cam greu, in conditiile in care nu poti asigura un flux constant de marfa. Si daca se intampla sa nu reusesti sa aduci rosii de la micul producator, de exemplu, ca au fost ploi si nu i s-a facut aluia recolta, clientii or sa inceapa sa nu mai vina.
Era un tip, tot aici, in cartier, care aducea branza de la un prieten, care avea stana. Noi mereu cumparam de la el, cam saptamanal, cate 2-3 kg de branza (luam si pentru parinti si socri), ca era buna si de calitate. Dar, la un moment dat, a inceput sa nu mai aduca, ca avea tipul respectiv nu stiu ce probleme. In fine, ideea e ca a inchis pravalia la scurt timp, pentru ca nu mai avea ce sa vanda si clientii s-au carat. Da, era o mini alimentara cu de toate, dar multa lume venea pentru branza si pe langa aia, mai vindea o paine, un suc, una alta. Chiar si eu cumparam una alta de acolo, chiar daca avea preturi nu chiar mici.
Deci, e cam tricky cu asta…
sa inteleg ca ai ceva cu metro? sau e mai dulce piscotul de la kaufland?
Îți asumi o identitate sau te ascunzi după tastatură și comentezi ca să haterești gratuit? E dulce pișcotul, da. Ai vrea și tu?