Mâncarea asta!
Denisa | April 21, 2008 | 4:48 amPrin filme, toate întâlnirile - fie ele întâlniri de afaceri sau “dates” - se întâmplă în jurul unei mese, de prânz sau cină. Înţeleg că prin alte ţări e un lucru normal să-ţi iei toate mesele în oraş, dar mie mi se pare aiurea să te întâlneşti cu cineva pentru prima dată şi să mănânci în faţa lui. Ăsta e un lucru aproape intim, pe care nu-mi place să-l fac în prezenţa oricărui necunoscut.
Da’ americanii din filmele la care mă mai uit eu din când în când n-au nici o jenă, înfulecă în compania oricui. Şi ne mai mirăm că obezitatea-i în floare la ei…
Sau… chiar aşa să fie? Dacă ideea că e un lucru normal să iei un prânz de afaceri ne-a fost şi le-a fost inoculată cu ajutorul filmelor şi reclamelor? [recomand, pentru a nu ştiu câta oară, Thank You For Smoking]
tu deni, mai bine te-ai gandi cum sa te lasi de fumat si nu cum sa incurajezi fumatul….
filmul e foarte tare, sunt multe adevaruri subtile in filmul ala. Cat despre mancat…eu nu am treaba cu mancatul in fata cuiva, dar amobservat ca fetele sunt ft sensibile legat de asta in general…cel putin my last 2 …au fost
Fiecare cu “traditia” lui … poate ei se simt bine sa stea la o masa si sa manance, chiar de la prima intalnire
Ps.: M-ati facut curios in legatura cu acel film, am sa-l vizionez si eu
mi se pare cam paranoia sa fii jenata sa mananci de fata cu un necunoscut. la masa se poate face conversatie buna inainte de a discuta despre afaceri si nu prea exista momente ciudate de tacere.
O fi, da’ dacă mi-e foame, înfulec şi nu vreau să se holbeze cineva la mine în aşteptarea unei discuţii serioase.
Cam asa cum zici. Sint persoane cu care te cam blochezi cind stai la masa. Noi am nimerit intr-o zi intr-un restaurant intr-o situatie de asa natura incit am fost nevoiti sa luam loc masa cu un nene, un italian, complet strain de noi. Noi, na, vorbeam intre noi si mi se parea penibil pentru el sa mestece cu noi la masa si sa nu-l bagam deloc in seama. Am incercat sa spunem ceva de politete in engleza (ca nu stiam italiana, avem si noi lupsuri), ne-a taiat-o scurt ca no parlare inglese si si-a vazut de dumicatii dumisale.
Noroc ca a terminat mai repede de mincat si a plecat de la masa.
Despre cum maninca americanii as scrie o enciclopedie, daca m-ar provoca cineva. In principiu ei sint de treaba, dar sint ca niste copii mari. Si maninca, ai naibii, mai mult pe la restaurante, sa stii. Putini au habaruri de gatit.
Interesant subiectul cu mincarea.
Mihai Voiculescu, nu îndemn lumea să fumeze, ci să vadă filmul ăla. Nu e deloc un îndemn la fumat. Ar trebui să îl vezi şi tu!
Amalia, nici mie nu îmi place să mănânc în faţa oricui. Asta nu înseamnă că nu mănânc în oraş, dar mi se pare exagerat să îţi iei toate mesele în compania unor necunoscuţi, iar la americani chiar e o mare modă.
dar de cand imi spui tu mine Mihai Voiculescu, ai trecut la protocol ?
hmmm. Si pana de curand sa semnam cu mihai voiculecu dar nu-mi spuneai asa 
Păi eraţi mai mulţi, să nu vă încurc, bre!