Când eram tânără, citeam reviste. Și ziare, deși întotdeauna m-a deranjat mirosul de metal greu pe care îl degaja hârtia de ziar proaspăt imprimată, plus faptul că toată cerneala aia neagră se transfera pe mâini și antebrațe, făcând cititul ziarului o activitate aproape imposibilă.
Dintotdeauna am fost fascinată de aranjarea în pagină. Am luat foarte în serios despărțirea cuvintelor în silabe, atunci când am învățat-o la școală, și încă mă mai zgârie pe creier cuvintele despărțite greșit. Dar cel mai tare mă deranjează textele care se lipesc de poze. Asta, în termeni vag tehnici, se cheamă că poza nu are runaround/text wrap. Adică tehnoredactorul a fost de rahat și n-a știut cum să facă în așa fel încât textul să nu se apropie periculos de mult de boxul care găzduiește imaginea. Nu e deloc complicat, vă asigur.
Înainte să aflu cum se fac ziarele și revistele, eram foarte mirată de felul în care oamenii care scriau articolele reușeau să se încadreze la fix în numărul de caractere necesar pentru a umple pagina. Nici mai mult, nici mai puțin! Cum reușeau oamenii ăia să își exprime ideile fix în 4.000 de semne, cu tot cu spații?, mă întrebam.
Apoi am început să învăț tehnoredactare și am aflat marele secret: dacă dimensiunea fontului e fixă, se jonglează din poză. Da, a trebuit să pătrund behind the scenes ca să realizez asta…. știu că e nefericit, dar măcar am aflat!
Ca să îți încapă un text în pagină fără să rămână prea mult spațiu gol, ajustezi înălțimea (sau lățimea, după caz) poze până când textul pare că a fost scris fix pentru cât loc era în pagină. Senzațional!
Tehnoredactare în Word. Vai de mine și de mine.
Foto: News, de la Shutterstock
BONUS: 18 iulie 2007, ziua în care am fost ziaristă
Apăi pentru mine marea fascinaţie la un ziar era mirosul de „proaspăt”. Pe urmă îl citeam – pe vremuri. Acum nu mai prind ziare „proaspete”. Oare din ce cauză?
Nu te mai trezești devreme? :) Sau nu mai prea sunt ziare?
Ziarele la care am lucrat eu în ultima vreme să tipăreau la Tg. Jiu. Și acum toate ziarele din județul Hunedoara (sunt 99% sigură de asta) se tipăresc fie la Tg. Jiu, fie la Cluj-Napoca. Deci până ajung, se duce și mirosul de proaspăt tipărit.
Eu în schimb încă mai droghez cu mirosul de revistă (hârtie lucioasă) proaspăt tipărită. Sunt bolnavă când simt mirosul ăla!
Ce-are mă tehnoredactarea in word? cum crezi ca am thenorwedactat eu intre 2005 si 2007?
numai in word. sa vezi cum implineam paginile la milimetru jongland cu spatiul dintre randuri… aveam shortcuturi din tastaura, ajunsesem la o dexteritate de nu-ti venea sa crezi. faceam o carte in 3 zile, cu tot cu poze.
apoi am facut paginare in corel ma. corel. ca asa stia patroana ca din corel se face. si pe windows xp sa te vad cu fisiere de 3 giga fiecare. chin. dadeam save din ora in ora doar, ca stateam 10 minute ca sa salveze fisierul.
in plus, filmuletul de acolo e din scoala. crezi ca baga careva bani in indesign, illustrator sau quark ca sa invete copiii? hai ma…